AEI: Ce se va întâmpla când se vor debloca ATR-urile?

România se pregăteşte pentru o promisiune care sună bine politic şi rău economic, încă 8.000 MW de fotovoltaic până în 2030, dacă ATR-urile se vor debloca, se arată într-un comunicat al Asociaţiei Energiei Inteligente (AEI), remis redacţiei. În teoria politicienilor, asta înseamnă soare, independenţă energetică şi facturi mai mici. În practică, fără reforme reale, înseamnă exact opusul: energie foarte ieftină când nu ai nevoie şi foarte scumpă când ai nevoie cel mai mult.

Plecând de la următoarele ipoteze: +8.000 MW solar nou până în 2030, introdus peste sistemul actual.

• producţie specifică: 1.200-1.300 MWh/MW/an

• producţie teoretică: 9,6-10,4 TWh/an

• producţie utilă cu optimizare 8-9,2 TWh/an

• producţie utilă fără optimizare 5,5-7 TWh/an

• energie canibalizată / pierdută / vândută foarte ieftin fără optimizare ,5-4 TWh/an

• consum România 2030: 55-60 TWh/an

• curs: 1 euro = 5 lei

Analizând două scenarii :

a. Scenariu - 8.000 MW solar cu optimizare

Adică nu se aruncă pur şi simplu aceste producţii în SEN, sunt construite capacităţile concomitent cu montarea de baterii, refacerea reţelelor, tarife dinamice, consum flexibil, curăţare ATR, capacitate de rezervă suficientă la dispoziţia DEN.

ComponentăCost estimat

Energie angro medie70-95 euro/MWh

Reţele40-55 euro/MWh

Echilibrare6-12 euro/MWh

Capacitate rezervă gaz/hidro10-18 euro/MWh

Stocare baterii12-25 euro/MWh

Furnizare/risc5-10 euro/MWh

Taxe/verzi/altele5-15 euro/MWh

Total fără TVA148-230 euro/MWh

Total lei/MWh fără TVA740-1.150 lei/MWh

Preţ final casnic probabil0,95-1,45 lei/kWh

b. Scenariu - 8.000 MW solar fără optimizare

Adică se realizează „aruncare” în sistem, fără stocare suficientă, fără reţele adaptate, fără tarife dinamice.

ComponentăCost estimat

Energie angro medie105-155 euro/MWh

Reţele/congestii60-95 euro/MWh

Dezechilibre12-25 euro/MWh

Capacitate rezervă gaz/cărbune20-40 euro/MWh

Canibalizare solară20-45 euro/MWh

Prosumatori/profilare/furnizori8-20 euro/MWh

Risc volatilitate8-15 euro/MWh

Taxe/altele5-15 euro/MWh

Total fără TVA238-410 euro/MWh

Total lei/MWh fără TVA1.190-2.050 lei/MWh

Preţ final casnic probabil1,50-2,55 lei/kWh

Problema nu este solarul. Problema este sistemul în care îl arunci.

Cei 8.000 MW suplimentari vor produce aproximativ 10 TWh pe an - adică aproape o cincime din consumul României. Sună impresionant. Dar această energie nu vine distribuită uniform, ci concentrată brutal între orele 10:00 şi 16:00. Exact atunci când consumul nu este la maxim. Exact atunci când deja există producţie solară din parcurile existente şi de la prosumatori.

Rezultatul? Supraofertă la prânz. Colaps de preţ. Uneori chiar preţuri negative.

Dar energia electrică nu este o marfă oarecare. Nu o poţi stoca ieftin la scară mare. Nu o poţi produce când vrei şi consuma când ai chef fără infrastructură. Aşa că ceea ce câştigi la prânz pierzi seara - şi nu doar că pierzi, ci plăteşti mai mult.

Între 18:00 şi 22:00, când consumul explodează şi soarele dispare, sistemul trebuie susţinut de:

• gaze,

• hidro,

• importuri,

• baterii (dacă există),

• sau, în cel mai rău caz, de panică pe piaţă.

Acolo se face preţul real. Nu la prânz.

De aceea, ideea simplistă că „punem regenerabile şi scade factura” este nu doar naivă, ci periculoasă. Pentru că ignoră costul real: costul de integrare.

Reţelele trebuie întărite.

Bateriile trebuie construite.

Sistemul trebuie digitalizat.

Trebuie capacităţi de rezervă.

Trebuie pieţe funcţionale.

Trebuie consum flexibil.

Toate acestea costă. Mult.

Şi cine plăteşte? Nu investitorul în solar. Nu statul abstract. Ci consumatorul final, prin tarife, taxe, servicii de sistem şi marje de risc.

Adevărul este incomod: solarul ieftineşte energia brută, dar scumpeşte sistemul dacă nu este integrat corect. Diferenţa dintre un sistem inteligent şi unul haotic nu este ideologică. Este contabilă.

Într-un scenariu bine gestionat, factura casnică ar putea rămâne în zona 0,95-1,45 lei/kWh. Nu ieftin, dar stabil.

Într-un scenariu prost gestionat, aceeaşi factură poate urca la 1,50-2,55 lei/kWh.

Adică exact opusul promisiunii iniţiale.

Diferenţa? Nu tehnologia. Nu soarele. Ci politica şi execuţia.

România nu duce lipsă de proiecte. Duce lipsă de coordonare. ATR-urile se pot debloca peste noapte pe hârtie, dar reţelele nu se construiesc în PowerPoint. Bateriile nu apar din comunicate de presă. Iar flexibilitatea consumului nu se creează fără semnale de preţ reale şi fără curaj politic.

Dacă introduci 8.000 MW într-un sistem nepregătit, nu faci tranziţie energetică. Faci congestie.

Şi congestia se plăteşte.

Adevărata întrebare nu este dacă România va avea mai mult solar până în 2030. Va avea. Întrebarea este dacă va avea şi restul sistemului necesar pentru a-l folosi.

Pentru că altfel vom ajunge într-o situaţie absurdă:o ţară cu energie ieftină în teorie şi facturi scumpe în realitate. Nu pentru că tranziţia energetică este greşită.Ci pentru că este făcută pe jumătate.

Optimizarea nu garantează preţuri mai mici decât azi. Garantează doar că preţurile nu explodează şi mai mult.

Motivul este că până în 2030 intră în preţ:

• investiţii masive în reţele;

• baterii;

• capacităţi de rezervă;

• digitalizare;

• costuri de echilibrare;

• costuri de adecvanţă;

• costul capitalului;

• înlocuirea activelor vechi.

Deci mesajul politic „punem regenerabile şi scade factura” este fals.

Mesajul realist ar fi:

fără reforme, preţurile cresc mult; cu reforme, cresc mai puţin sau se stabilizează; abia după amortizarea investiţiilor şi funcţionarea corectă a sistemului pot scădea real.

Pentru scădere reală sub nivelurile actuale, ar trebui simultan:

1.investiţii în reţele finanţate ieftin, nu recuperate brutal din tarife;

2.gaz mai ieftin sau contracte stabile;

3.baterii instalate exact unde trebuie;

4.consum flexibil masiv;

5.reducerea pierderilor;

6.reducerea rentei politice şi administrative;

7.piaţă lichidă şi concurenţă reală.

Fără acestea, 2030 nu va fi anul energiei ieftine, ci anul facturii pentru tranziţia prost gestionată.