AEI: Reconstruim încrederea în siguranţa gazului natural

Reducerea incidentelor asupra reţelelor de gaze se bazează pe o abordare integrată care combină monitorizarea continuă şi întreţinerea preventivă a infrastructurii, utilizarea tehnologiilor moderne de detecţie şi control, instruirea riguroasă a personalului şi a contractorilor, corelarea eficientă între autorităţi şi operatori în gestionarea lucrărilor din proximitate, conform unui comunicat de presă remis redacţiei.

Cultivarea unei culturi organizaţionale şi publice orientate spre siguranţă şi responsabilitate, trebuie realizată cu consecvenţă şi completată cu Sistemul de Comunicare Naţional ”SapăSigur”. Necesitatea acestui sistem trebuie să fie urgent analizată de Guvernul României şi aprpbată printr-o Ordonanţă de Urgenţă.

Tema siguranţei infrastructurii de gaze ajunge rar în prim-planul dezbaterii publice din mai multe motive interconectate:

• Invizibilitatea problemei - Reţelele de gaze sunt, prin natura lor, „invizibile” pentru majoritatea oamenilor. Conductele sunt subterane, infrastructura e tehnică, iar riscurile nu sunt evidente până la apariţia unui incident. În lipsa unui contact direct, subiectul nu generează atenţie constantă.

• Percepţia de stabilitate - Gazele naturale fac parte dintr-un sistem energetic considerat „matur” şi stabil. Oamenii tind să creadă că infrastructura e sigură şi bine reglementată, deci nu o percep ca prioritate.

• Lipsa presiunii mediatice - Presa se concentrează pe crize imediate, conflicte politice sau teme cu impact emoţional mai puternic. Siguranţa tehnică e un subiect mai greu de transpus într-o naraţiune captivantă pentru publicul larg, mai ales în lipsa unui eveniment dramatic.

• Responsabilitate fragmentată - Siguranţa infrastructurii de gaze implică operatori privaţi, autorităţi de reglementare, instituţii de control şi administraţii locale. Această fragmentare diluează responsabilitatea publică şi face dificilă asumarea sau discutarea clară a riscurilor.

• Focusul pe costuri şi tranziţia energetică - În contextul actual, discursul despre gaze se concentrează pe preţuri, independenţă energetică şi tranziţia către surse verzi. Dimensiunea de siguranţă e percepută ca un subiect tehnic secundar, nu ca o prioritate de politică publică.

Educaţia si comunicarea permanentă cu cetăţenii, cu consumatorii, cu beneficiarii, trebuie reconsiderată la nivel naţional. Trebuie îmbunătăţită prin efort si mai ales prin sinceritate de către toti operatorii actuali de reţele, firme de verificare a instalaţiilor de gaze şi autorităţi competente. Doar printr-un astfel de proces consecvent de comunicare ambele parti pot câştiga. Doar comunicarea sincer poate deschide poarta către acceptarea de către populatia tarii a altor opţiuni de transport prin reţele subterane fie a energiei electrice, fie de transport a hidrogenului sau a dioxidului de carbon.

În acelaşi timp trebuie să depăşim etapa de informare, să mergem către o schimbare a unei culturi de percepţie a riscului. Mesajele standard („atenţie la conducte de gaze”) sunt prea vagi pentru a genera comportamente responsabile. Iată câteva direcţii eficiente pentru a educa publicul şi micii dezvoltatori:

• Campanii vizuale şi interactive, nu doar pliante - materiale video, simulări 3D sau aplicaţii online care arată ce se întâmplă efectiv când se loveşte o conductă de gaz. Impactul vizual şi emoţional e mult mai puternic decât o pancartă.

• Integrarea în procesele administrative - la eliberarea autorizaţiilor de construire sau de săpătură, micii dezvoltatori ar putea fi obligaţi să participe la un mini-modul de instruire despre riscurile infrastructurii subterane, eventual online şi certificat.

• Educaţie în comunitate - operatorii de reţea, împreună cu primăriile, pot susţine Campaniile de infoirmare ale unor asociaţii profesionale aşa cum este AEI, în localităţi cu infrastructură critică, explicând riscurile în termeni simpli, dar cu exemple locale concrete.

• Transparenţă digitală - crearea unor hărţi publice interactive, actualizate, care arată amplasamentele conductelor şi zonele cu restricţii, astfel încât oamenii să poată verifica rapid înainte de a începe o lucrare.

• Naraţiuni umane, nu tehnice - prezentarea unor cazuri reale (fără senzaţionalism), în care neglijenţa a dus la pierderi de vieţi sau pagube, ajută la conştientizarea riscului. Oamenii reacţionează la poveşti, nu la cifre.

• Colaborare cu şcolile profesionale şi ONG-urile preocupate de siguranţă - formarea unei reţele de educatori locali care pot traduce informaţiile tehnice în mesaje relevante pentru publicul general.

Ce ar trebui să se întâmple în 2025 ca să putem spune, realist, că România face un pas decisiv spre a preveni tragedii legate de reţelele subterane de gaze?

Cea mai urgentă măsură este instituirea prin ordonanţă de urgenţă a proiectului naţional „SapăSigur” (o bază de date unică a reţelelor subterane de gaze naturale, un singur număr/portal unic de notificare înainte de orice săpătură), obligatoriu pentru toţi: persoane fizice, firme, autorităţi, operatori de utilităţi. Fără bilet de săpătură ”valid” se recurge la ”oprire-lucru” şi aplicarea de sancţiuni. Acest proces reduce imediat riscul de lovire accidentală a conductelor - cauza numarul unu incidentelor tehnice şi a exploziilor.

AEI are capabilitatea de a colabora în baza experienţei şi a datelor culese cu un partener institutional in dezvoltarea sistemului public ”SapăSigur”.

Concret etapele propuse de AEI:

A.Etapa I Durata 1-3 luni

Pregătirea notei justificative şi aprobarea prin OUG a proiectului ”SapăSigur”

Concept: Sistemul naţional ”SapăSigur”, prin proceduri specifce va obliga notificarea prealabilă pentru orice săpătură planificată a fi efectuată în zona de protecţie a reţelelor de gaze naturale, şi defineşte timpi de răspuns (ex. 2 zile lucrătoare pentru marcaje), „zone de toleranţă” faţă de conducte şi răspundere clară (executantul răspunde dacă ”Sapă fără bilet”; operatorul răspunde dacă nu marchează corect).

Introducerea conceptului ”Oprirea Lucrului” imediat la şantierele fără ”Bilet de săpătură” valid şi sancţionarea executantului care efectuează lucrări în zona de protecţie a reţelelor fără ”bilet de săpătură” valid (ex. Amenzi graduale la care se vor adăuga costuri de remediere).

• Realizarea unui portal şi a unui număr unic naţional de informare

Un ghişeu digital unde se depune cererea de săpare, după care sistemul rulează automat o interogare către toţi operatorii din perimetru lucrării şi generează biletul electronic.

• Realizarea unui proiect pilot în Bucureşti-Ilfov şi în alte două 2 judeţe

Acest proiect pilot va permite validarea procedurilor comune de localizare şi marcaj (vopsea, borne, coduri standard) şi stabilirea procedurilor de inspecţie/controale (ISC şi poliţie locală) cu ţintă de verificare a şantierelor anunţate vs. cele neanunţate.

• Condiţionarea autorizaţiilor

Primăriile urmează să ataşeze obligatoriu la autorizaţia de construire dovada biletului ”SapăSigur” şi un certificat online pentru executanţi.

B.3-9 luni

• Realizarea registrului GIS al reţelelor subterane - „minim viabil”

Realizarea unui standard de date (INSPIRE/OGC), cu obligaţie de încărcare în sistemul informaţional a datelor primare în 6 luni (cu o acurateţe ±50 m pentru reţelele de conducte amonte şi transport gaze naturale acolo unde există date din GIS; al reţelei cu ramarca ”în curs de actualizare”

• Regim de sancţiuni şi stimulente

Stabilirea cuantumului amenzilor pentru săpături fără bilet

• Transparenţă şi educaţie

Realizarea unui tablou de bord public care să permită vizualizare ”Biletelor de Săpătură”, timpul mediu de raspuns şi istoricul incidentelor.

Curs pentru dezvoltatori constructori, valabil 2 ani, condiţie la eliberarea ”Biletului de Săpătură”.

Criterii de performanţă a proiectului:

• Acoperire ”SapăSigur” trebuie să acopere mai mult de 70% din teritoriu naţional (toate UAT-urile urbane şi comunele alimente cu gaze naturale) şi toţi marii operatori integraţi.

• Cel puţin 80% din săpături să fie realizate cu bilet valabil înainte de începerea lucrărilor.

• Timp mediu de marcaj cu 48 ore înainte de realizarea săpăturii, respectat în mai mult de 90% din cazuri.

• Reducere cu cel puţin 50% a incidentelor de „Daune produse de terţă parte” vs. media 2022-2025 în zonele pilot.

• Registru GIS cu acoperire mai mare 60% din reţelele urbane.

Prin ”SapăSigur”, transformăm modul în care sunt planificate şi executate lucrările de săpătură, punând siguranţa oamenilor, infrastructurii şi mediului pe primul loc. Credem într-un sistem transparent, digital, în care fiecare pas înainte în realizarea lucrărilor se face cu responsabilitate.

Proiectul ”SapăSigur” s-a născut din dorinţa de a preveni, nu doar de a repara. Fiecare notificare, fiecare coordonare şi fiecare aviz reflectă respectul nostru faţă de viaţă, muncă şi infrastructură. Prin ”SapăSigur”, construim o cultură a responsabilităţii - una în care siguranţa devine reflex, nu obligaţie.