AI elimină joburile de junior. România continuă să pregătească absolvenţi exact pentru sarcinile deja automatizate

Angajările tinerilor cu vârste între 22 şi 25 de ani au scăzut cu aproximativ 13% în profesiile cel mai expuse inteligenţei artificiale, arată un studiu Stanford din 2025, potrivit unui comunicat de presă remis redacţiei de către consultantul internaţional de strategie şi transformare de business, dr. Victor Iancu. Angajaţii mai în vârstă, din aceleaşi profesii, au fost mult mai puţin afectaţi. În timp ce poziţiile de debut se împuţinează, universităţile româneşti continuă să pregătească studenţii pentru rezumate, referate, prezentări şi lucrări standardizate, tocmai activităţile pe care AI le execută deja mai rapid şi mai ieftin.

Inteligenţa artificială nu desfiinţează deocamdată profesii întregi, ci automatizează exact sarcinile prin care absolvenţii intrau pe piaţa muncii şi învăţau o meserie: cercetarea preliminară, analiza de date, redactarea documentelor standard, realizarea prezentărilor, construirea modelelor financiare de bază sau scrierea codului după specificaţii clare.

Problema nu este doar că dispar anumite tipuri de muncă. Dispare şi etapa de ucenicie prin care un debutant acumula experienţă, învăţa să recunoască o greşeală şi ajungea, în timp, să ia decizii singur. Discernământul pe care angajatorii îl cer acum unui absolvent se forma tocmai prin munca pe care AI începe să o preia.

Prima treaptă a carierei începe să dispară

Datele internaţionale indică deja o schimbare semnificativă. Pe lângă studiul Stanford, o cercetare realizată la Harvard arată că firmele care adoptă activ inteligenţa artificială şi-au redus angajările de juniori cu aproximativ o cincime, în timp ce recrutarea profesioniştilor cu experienţă a continuat să crească.

Tendinţa este vizibilă mai ales în tehnologie. Angajările de absolvenţi în marile companii din domeniu au scăzut cu peste 50% faţă de 2019, iar tinerii aflaţi la început de carieră reprezintă aproximativ 7% din noile recrutări Big Tech, comparativ cu 15% înainte de pandemie, potrivit SignalFire. Din ianuarie 2024, numărul poziţiilor entry-level a scăzut cu 29%, conform Randstad.

Fenomenul nu este limitat la Statele Unite. În Marea Britanie, recrutarea absolvenţilor a înregistrat în 2024-2025 prima scădere de după pandemie, iar în Europa ponderea rolurilor de început de carieră a coborât la minime istorice. În acelaşi timp, cererea pentru competenţe legate de inteligenţa artificială creşte. Anunţurile de angajare care solicită astfel de abilităţi s-au dublat între 2023 şi 2025. O uşă se închide şi alta se deschide. Întrebarea este pentru care dintre ele îşi pregăteşte România absolvenţii.

AI nu produce încă o apocalipsă a locurilor de muncă. Produce un deficit de experienţă

La nivelul întregii economii, cercetările nu indică deocamdată o distrugere masivă a locurilor de muncă. Budget Lab de la Yale nu a identificat o modificare majoră a structurii ocupaţionale americane în primele 33 de luni de la lansarea ChatGPT. Un studiu danez a găsit efecte reduse asupra salariilor şi orelor lucrate, iar economistul Daron Acemoglu estimează că beneficiile de productivitate produse de AI vor fi, cel puţin pe termen scurt, moderate. Situaţia debutanţilor este însă diferită.

Chiar şi World Economic Forum, care estimează un câştig net de 78 de milioane de locuri de muncă până în 2030, consideră problema absolvenţilor suficient de serioasă pentru a-i dedica analize speciale. În profesiile afectate de AI, 72% dintre anunţurile de angajare solicită deja competenţe de management, iar peste jumătate cer abilităţi sociale, emoţionale şi digitale, potrivit OCDE. Cu alte cuvinte, debutantului i se cer încă din prima zi calităţi asociate până recent unui angajat cu experienţă.

Fenomenul a primit deja un nume: „deficitul de experienţă”. Angajatorii caută judecată profesională, capacitatea de a lucra cu situaţii ambigue şi discernământ. Numai că aceste abilităţi se formau, până acum, după câţiva ani de muncă de rutină. Exact munca pe care AI o automatizează.

Universităţile pregătesc studenţii pentru ceea ce AI face deja

Aici apare ruptura în sistemul românesc de educaţie. Universităţile continuă, în mare parte, să folosească aceleaşi metode de predare şi evaluare de acum două decenii. Practica este adesea bifată formal, iar inteligenţa artificială este tratată mai ales ca instrument de copiat, nu ca instrument de lucru care trebuie înţeles, verificat şi folosit critic.

Studenţii sunt evaluaţi prin rezumate, referate, prezentări, modele financiare standard sau cod scris după şablon. Pregătim excelenţă în executarea unor sarcini care au devenit aproape gratuite. Problema poate fi observată în cel puţin trei domenii.

Absolventul de drept

Primii ani ai unui tânăr jurist însemnau cercetare, revizuire de documente, redactarea unor clauze standard şi pregătirea materialelor preliminare. Acestea sunt printre activităţile pe care modelele lingvistice le pot executa deja foarte bine. Angajatorul nu mai este dispus să plătească doar pentru cineva care produce un document standard. Va plăti pentru cel care poate verifica rezultatul AI, identifica o eroare de interpretare şi înţelege consecinţele juridice ale unei recomandări.

Facultăţile de Drept trebuie să introducă folosirea critică a instrumentelor AI, procese simulate, stagii reale şi interacţiune directă cu speţe şi clienţi. Judecata juridică nu se formează prin reproducerea teoriei, ci în situaţii în care o decizie are consecinţe.

Absolventul de studii economice sau de business

Slide-urile, analizele preliminare de piaţă, memo-urile şi modelele financiare de bază, adică o mare parte din activitatea clasică a unui analist junior, pot fi generate acum în câteva secunde. Un debutant care pregăteşte în patru ore o prezentare corectă concurează cu un instrument care o produce aproape instantaneu. Valoarea se mută în afara livrabilului: către formularea întrebării corecte, înţelegerea unei industrii, relaţia cu clientul, judecata comercială şi capacitatea de a susţine un punct de vedere.

Pentru acest absolvent, diploma trebuie completată cu experienţă practică: un proiect antreprenorial, un proiect cu miză reală, cunoaşterea aprofundată a unei industrii şi capacitatea de a folosi AI nu doar pentru a genera conţinut, ci pentru a analiza, compara şi lua decizii.

Absolventul de Politehnică

Cazul inginerilor pare, la prima vedere, mai puţin vulnerabil. Datele arată însă că unele dintre cele mai mari scăderi ale angajărilor de juniori apar chiar în industria software. Scrierea codului după specificaţii clare, corectarea bug-urilor simple şi realizarea testelor unitare sunt activităţi pe care asistenţii AI le pot executa rapid.

Angajatorii caută deja un alt tip de debutant: unul care poate descompune o problemă ambiguă, proiecta un sistem, înţelege arhitectura tehnică şi identifica o eroare subtilă într-un cod generat automat. Soluţia nu este renunţarea la fundamente, ci aprofundarea lor: structuri de date, sisteme, reţele, arhitectură şi proiecte implementate integral. Un inginer trebuie să înţeleagă de ce funcţionează un sistem, nu doar să producă o bucată de cod care pare să funcţioneze.

România are nevoie de o nouă poartă de intrare în profesii

AI automatizează sarcinile de început de carieră care reprezentau, în realitate, terenul de antrenament al profesioniştilor. Aceasta este adevărata criză. Nu faptul că inteligenţa artificială va elimina toate joburile, ci faptul că poate elimina traseul prin care un debutant ajungea să ocupe, în timp, un rol senior.

Absolvenţii care vor reuşi nu vor fi cei care încearcă să concureze cu algoritmii la viteza de redactare sau procesare, ci cei care dezvoltă ceea ce aceştia nu pot oferi: gândire critică, responsabilitate, capacitatea de a lucra cu oameni şi situaţii ambigue, precum şi puncte de vedere formate în contexte cu mize reale. Niciuna dintre aceste calităţi nu este predată sistematic în universităţile româneşti.

România nu are nevoie de încă o strategie stufoasă. Are nevoie de câteva schimbări concrete:

• integrarea explicită a instrumentelor AI în predare şi evaluare, în locul unor interdicţii imposibil de aplicat;

• stagii de practică reale, cu responsabilităţi, obiective şi rezultate măsurabile;

• implicarea angajatorilor în proiectarea ultimilor ani de studiu;

• evaluări care testează judecata, argumentarea şi rezolvarea problemelor, nu reproducerea informaţiei.

Generaţii întregi au învăţat meseria la locul de muncă. Acum, tocmai munca prin care începea acest proces dispare. Dacă universităţile şi angajatorii nu construiesc împreună o nouă formă de ucenicie, România riscă să producă o generaţie calificată pe hârtie, dar fără acces real la experienţa cerută de piaţă.

Problema nu este că AI va elimina toate profesiile. Problema este că elimină poarta prin care tinerii accesau aceste profesii. Iar această poartă trebuie reconstruită înainte ca o întreagă generaţie să rămână blocată în faţa ei.