Alegătorii francezi sunt şantajaţi să voteze cum trebuie

Se mai poate spune că există democraţie când potenţiala victorie în alegeri a opoziţiei este întâmpinată cu ameninţări prea puţin voalate referitoare la un colaps financiar şi al fondurilor de pensii?

Aceasta este situaţia din Franţa, despre care se spune că este un pilon al zonei euro şi al democraţiei europene. Din păcate, iresponsabilitatea fiscală din ultimele cinci decenii (n.a. Franţa a înregistrat deficite bugetare consecutive începând din 1975, indiferent de faza ciclului economic) a condus la acumularea unei datorii uriaşe, care acum este utilizată pentru şantajarea alegătorilor.

După anunţarea alegerilor parlamentare anticipate, The Telegraph a scris că "Franţa se îndreaptă către o criză financiară care poate duce la căderea euro", pe fondul creşterii accelerate a randamentelor obligaţiunilor guvernamentale de 10 ani şi a spread-ului faţă de obligaţiunile similare ale Germaniei.

Acest indicator al percepţiei riscului suveran pe piaţă a înregistrat o creştere săptămânală record, după cum arată Bloomberg (vezi graficul).

Precedentul record a fost înregistrat în perioada crizei datoriilor suverane din zona euro de la începutul deceniului trecut.

Vânzarea masivă a obligaţiunilor guvernamentale ale Franţei a avut loc în paralele cu scăderea masivă a acţiunilor companiilor listate la Paris. Bloomberg scrie că a fost "ştearsă" o valoare de piaţă cumulată de peste 200 de miliarde de euro, în condiţiile în care acţiunile marilor bănci franceze au arătat scăderi individuale de peste 10%.

"O criză a datoriilor mocneşte în Franţa de mai mulţi ani", subliniază The Telegraph, care aminteşte că datoria totală este depăşită doar de datoria Japoniei şi a Statelor Unite, însă aceste două ţări au economii mult mai mari şi propriile monede.

S-a ajuns în situaţia în care impulsul pentru transformarea crizei mocnite într-o criză deschisă şi foarte violentă poate fi orice, de la victoria stângii sau dreptei în alegerile parlamentare, până la victoria Rusiei în Ucraina.

"Franţa trăieşte cu mult peste posibilităţi de mult prea mult timp şi a acumulat datorii masive pentru a subvenţiona o economie în care statul este prea mare, iar ajutoarele sociale prea generoase", este concluzia cotidianului britanic.

Pe de altă parte, Bloomberg arată că "avansul extremei drepte sau a stângii ar însemna creşterea cheltuielilor guvernamentale într-un moment în care Franţa nu reuşeşte să îşi limiteze deficitul bugetar, punând în acelaşi timp sub semnul întrebării angajamentul ţării în ceea ce priveşte strângerea legăturilor cu UE".

Acesta este contextul speculat de actualele autorităţi guvernamentale pentru a avertiza că Franţa se poate îndrepta către o criză financiară majoră.

Ministrul francez de finanţe, Bruno Le Maire, a declarat recent că "ţara se poate confrunta cu o criză a datoriilor similară că aceea înregistrată în Marea Britanie sub conducerea premierului Liz Truss", după cum scrie Financial Times.

Cotidianul financiar aminteşte că piaţa obligaţiunilor guvernamentale emise de guvernul de la Londra a fost zguduită de o criză majoră în 2022, în condiţiile în care guvernul Truss a propus un buget cu multe reduceri de taxe, care nu aveau corespondent şi în reducerea cheltuielilor. Vânzarea masivă a obligaţiunilor a determinat o creştere puternică a randamentelor şi a forţat demisia cabinetului Truss la doar 44 de zile de la instalarea sa.

Avertismentelor venite de la Ministerul de Finanţe li s-au alăturat celor de la Banca Naţională a Franţei, al cărei guvernator a precizat că "ţara trebuie să-şi clarifice traiectoria cheltuielilor cât mai curând posibil".

Este de înţeles de ce autorităţile fiscale şi cele monetare utilizează aceste mijloace de "terorizare" a populaţiei, care amintesc de avertismentele mafioţilor din filme, "ce afacere frumoasă aveţi aici, ar fi păcat să i se întâmple ceva".

Dar oare cetăţenii mai acceptă aşa ceva? În fond, administraţiile anterioare au încălcat cu impunitate reglementările UE privind deficitul bugetar, iar Comisia Europeană a permis relaxarea condiţiilor fiscale pentru Franţa şi nu a impus sancţiuni, deoarece "este vorba despre Franţa", după cum declara odată Jean-Claude Juncker. Astfel, datoriile au crescut sub "atenta" lor supraveghere şi a promisiunilor de "administrare responsabilă" a banului public.

Din păcate, Emmanuel Macron nu a ales tocmai bine momentul în care să joace la cacealma. Un personaj al lui Hemingway le spunea prietenilor că a dat faliment "treptat şi apoi dintr-o dată". Franţa dă faliment treptat de o jumătate de secol, iar acum a intrat în etapa "dintr-o dată".

O analiză a fostului bancher de investiţii David Goldman din Asia Times, scrisă sub forma unei conversaţii cu fantoma Cardinalului Richelieu, "Fantoma lui Richelieu deplânge umilirea Franţei", porneşte de la întrebarea "Eminenţă, ce se va alege de Franţa?"

Autorul mai doreşte să ştie şi ce se va alege de decizia lui Macron de a trimite trupe în Ucraina.

Cardinalul răspunde că "nu toate strategiile pe care le-am elaborat au avut succes, însă nu am fost aşa de prost să lupt contra Rusiei" şi subliniază că "elitele Franţei ştiu că, atunci când Ucraina nu va mai putea lupta, se vor afla într-o lume în care serviciile lor nu vor mai fi necesare", deoarece "nu există o singură industrie în care Franţa să exceleze".

Scenariul prezentat de Richelieu este absolut terifiant pentru Franţa: "Dacă Ucraina este umilită, Germania va reveni la cumpărarea gazului rusesc şi va deschide uşa Chinei, la fel cum au făcut şi ungurii".

În aceste condiţii "credibilitatea Franţei se va reduce la zero şi poate s-ar putea spune aşa ceva şi despre Italia, însă Italia nu a avut oricum nicio credibilitate", a continuat cardinalul, care mai spune că "Macron vrea cu disperare să păstreze ordinea americană, unde cel puţin el are un loc la masă", dar acum "este blocat şi îngrozit de perspectiva umilinţei americane".

David Goldman mai întreabă dacă acesta este motivul pentru francezii au votat împotriva lui Macron în alegerile europene, iar Cardinalul Richelieu proclamă că "au votat împotriva lui Macron deoarece credibilitatea sa a fost deja redusă la zero", iar "francezii nu vor să lupte în Ucraina, nu pot câştiga un război a cărui pierdere îi va umili, nu au nici oamenii şi nici armele necesare".

Tocmai din aceste motive, propunerile preşedintelui francez sunt considerate de fantoma lui Richelieu drept "gesturi goale, neputincioase şi prosteşti".

"Dacă Napoleon I a fost o tragedie şi Napoleon al III-lea a fost o farsă, Macron este versiunea de desen animat", a fost concluzia celui mai nemilos conducător pe care l-a avut Franţa.

O astfel de perspectivă istorică te îndeamnă la reflecţie şi te fac să te întrebi dacă cetăţenii francezi au realizat adevărata dimensiune a nimicniciei lui Emmanuel Macron şi vor răspunde "cum trebuie" acestui şantaj ordinar.

Vremea alegerilor "sentimentale" pentru "echilibrul", "stabilitatea" sau "unitatea" promise de politicieni irelevanţi şi iresponsabili a trecut.