ARTICOL DE OPINIE Impozitul minim global: cum funcţionează, care sunt termenele ce pun presiune pe marile grupuri şi cum transformă acesta funcţia fiscală

Implementarea Pillar 2 OCDE a trecut din faza legislativă în cea a conformării efective, iar grupurile multinaţionale şi naţionale cu venituri consolidate de peste 750 de milioane de euro au obligaţii concrete de calcul, raportare şi declarare a impozitului suplimentar.

În România, mecanismul este reglementat prin Legea nr. 431/2023, care transpune Directiva europeană privind impozitarea minimă globală şi introduce Impozitul Suplimentar Naţional Calificat (Qualified Domestic Minimum Top-up Tax - QDMTT) şi se aplică atât grupurilor multinaţionale (cum ar fi OMV, Renault, Ford), cât şi grupurilor mari româneşti (cum ar fi Banca Transilvania, Dedeman sau Altex).

Deşi atenţia publică s-a concentrat adesea asupra pragului minim de 15%, adevărata provocare pentru companii este noua arhitectură de conformare. QDMTT reprezintă doar una dintre componentele acestui sistem, alături de regulile Income Inclusion Rule (IIR) şi Undertaxed Profits Rule (UTPR), fiind mecanismul prin care România îşi rezervă prioritatea de a colecta diferenţa de impozit aferentă profiturilor realizate local până la nivelul minim de impozitare de 15%.

Pentru multe grupuri, impactul nu va fi determinat exclusiv de nivelul taxei suplimentare, ci de capacitatea de a colecta date, de a efectua calcule complexe şi de a administra un nou proces de raportare fiscală la scară globală.

Un element esenţial, adesea subestimat, este faptul că detalierea completă a calculului QDMTT nu este necesară dacă este îndeplinit cel puţin unul dintre cele trei teste ale regimului tranzitoriu CbCR Safe Harbour: testul de minimis, testul ETR simplificat şi testul profiturilor de rutină. Datele utilizate provin din raportul Country-by-Country (CbCR) calificat şi din situaţiile financiare conforme cu standardul contabil aplicabil la nivel de grup, care poate fi diferit de standardul utilizat pentru calculele după regulile locale.

Perioada tranzitorie CbCR Safe Harbour este limitată în timp, aplicându-se pentru anii financiari 2024-2027, în urma ultimelor modificări. Pentru exerciţiile financiare care încep la sau după 1 ianuarie 2026, testul ETR simplificat utilizează pragul de 17%.

Tratamentul unor elemente specifice cu impact asupra ETR

În practică, ajustarea cotei efective de impozitare (ETR) este influenţată direct de tratamentul anumitor facilităţi fiscale locale. De exemplu, impozitul pe profit curent şi amânat, recunoscut inclusiv prin notele explicative la situaţiile financiare statutare sau IFRS, este relevant pentru determinarea impozitelor acoperite în calculul QDMTT. Facilităţi precum creditul fiscal pentru sponsorizare, scutirea pentru profitul reinvestit, bonificaţia pentru capitaluri proprii şi deducerile suplimentare pentru activităţi de cercetare-dezvoltare pot avea efecte diferite asupra ETR. Tratamentul fiecărui stimulent trebuie analizat în funcţie de încadrarea sa în regulile GloBE şi de documentaţia disponibilă.

Experienţa primului ciclu de raportare (mai-sus amintit) arată că pregătirea dosarului şi validarea datelor nu ar trebui lăsate pentru ultima parte a perioadei de conformare şi raportarea nu mai poate fi tratată ca o sarcină lăsată pe ultimii metri, înainte de scadenţă.

Pentru exerciţiul financiar 2024, în cazul grupurilor cu an calendaristic pentru care acesta a fost anul de tranziţie, termenul de 18 luni a condus la scadenţa de 30 iunie 2026. Pentru exerciţiul financiar 2025, termenul general este de cel mult 15 luni de la ultima zi a exerciţiului financiar de raportare, respectiv 31 martie 2027 pentru grupurile cu an calendaristic. Acelaşi termen de 15 luni se aplică declarării şi plăţii impozitului suplimentar şi impozitului suplimentar naţional, potrivit art. 48 din Legea nr. 431/2023. Pentru exerciţiile financiare nealiniate anului calendaristic, data exactă se calculează individual de la ultima zi a exerciţiului financiar.

Fereastra mai scurtă de raportare face necesară mutarea activităţilor-cheie înainte de închiderea exerciţiului anului următor. Astfel că recomandarea noastră, pentru companiile cu exerciţiu financiar identic cu anul calendaristic, este ca pregătirile de raportare să pornească din 2026 deja, şi nu în primul trimestru din 2027. Aceasta cu atât mai mult cu cât o estimare a potenţialei datorii este necesară şi pentru scopul situaţiilor financiare ale anului respectiv, cu termen de depunere mult mai devreme decât termenele de depunere ale declaraţillor aferente impozitului minim global.

Check list-ul raportărilor 2027

1. Confirmarea perimetrului şi a responsabilităţilor

Inventarierea entităţilor constitutive, a sediilor permanente, a structurii de control şi a entităţii care va depune declaraţia trebuie finalizată înainte de închiderea anului. Dacă plata impozitului suplimentar naţional va fi făcută de o singură entitate desemnată din România, opţiunea trebuie gestionată în termenul legal de şase luni de la ultima zi a exerciţiului financiar de raportare prin depunerea notificării aferente.

2. Dicţionarul de date şi sursele contabile

Trebuie stabilite din timp sursele pentru rezultatul contabil, impozitele curente şi amânate, ajustările GloBE, costurile salariale şi imobilizările corporale eligibile. Fiecare câmp ar trebui să aibă responsabil, sursă, monedă, regulă de conversie şi dovadă de reconciliere.

3. Reconcilierea dintre local, consolidare şi CbCR

Datele statutare, pachetele de consolidare şi raportul CbCR calificat trebuie comparate înainte de depunere. Diferenţele de standard contabil, eliminările intragrup şi ajustările de consolidare trebuie documentate, deoarece pot schimba rezultatul testelor Safe Harbour şi calculul ETR.

4. Testarea Safe Harbour înainte de finalul anului

Pentru fiecare jurisdicţie trebuie rulate cele trei teste aplicabile şi păstrată documentaţia-suport. Este importantă şi verificarea continuităţii eligibilităţii, întrucât neaplicarea regimului într-un an poate împiedica utilizarea lui ulterior pentru jurisdicţia respectivă, în condiţiile art. 36 alin. (12).

5. Inventarul opţiunilor GloBE

Grupul trebuie să decidă şi să documenteze opţiunile anuale sau pe cinci ani, inclusiv cele privind excluderea profitului pentru activităţi cu substanţă economică, pierderea calificată ori tratamentele speciale. Declaraţia informativă include evidenţa opţiunilor efectuate.

6. Calculul preliminar şi scenariile de plată

Un calcul realizat pe date interimare permite identificarea jurisdicţiilor cu ETR sub 15%, a ajustărilor sensibile şi a eventualelor obligaţii de plată. Rezultatul trebuie actualizat după închiderea anului, nu construit de la zero.

7. Dosarul de control şi aprobarea internă

Compania ar trebui să pregătească o pistă de audit completă: sursele datelor, reconcilierile, ipotezele, deciziile tehnice, versiunile calculului şi aprobările. Este utilă şi o verificare finală a formularelor şi instrucţiunilor ANAF valabile la data depunerii.

Pentru raportarea din 2027, diferenţa o va face pregătirea timpurie: un perimetru confirmat, date reconciliate, responsabilităţi clare şi un calcul preliminar înainte de închiderea anului. Termenul legal rămâne important, dar miza reală este ca grupul să ajungă la scadenţă cu poziţiile tehnice deja documentate şi cu o pistă de audit completă. Pillar II, cel puţin prin prisma primelor declaraţii obligatorii de la jumătatea acestui an, se dovedeşte a fi nu doar un exerciţiu de calcul, ci un adevărat test de maturitate a funcţiei fiscale.