Bucureşti Proiectele Electorale pentru „Oraşul cârpelilor”. Naraţiune despre candidaţi fără viziune şi un oraş care nu mai are timp de pansament

De fiecare dată când încep alegerile la Bucureşti, apare acelaşi refren. Candidaţii vin cu aceleaşi pliante, aceleaşi sloganuri prăfuite, aceleaşi promisiuni mici, de parcă oraşul ăsta ar fi o pereche de pantofi pe care îi mai pot purta dacă îi lipeşti încă o dată, potrivit unui comunicat de presă al Asociaţiei Energiei Inteligente (AEI) remis redacţiei.

Promit câte o stradă reparată, câteva autobuze noi, două parcuri cosmetizate, câteva fire de iarbă.

Şi, eventual, câţiva kilometri de ţeavă înlocuiţi la termoficare.

1. Promit să stingă becul care pâlpâie, dar ignoră centrala care se prăbuşeşte

Candidaţii vorbesc despre:

câteva avarii au rezolvat,

câte se vor repara dacă ajung primari,

câte străzi se vor asfalta,

câte autobuze vor cumpăra.

Dar nu vorbeşte nimeni despre Bucureştiul viitorului, Bucureştiul lui 2030, Bucureştiul lui 2050, care nu poate fi clădit decat dacă ne alocăm 25 de ani, adica votăm astăzi viziunea şi de mâine o aplicăm,

Nu vorbeşte nimeni despre reţelele electrice smart, despre reţele inteligente de încălzire, despre rezilienţă, despre suportabilitatea Bucureştenilor - cât vor mai suporta cârpelile din Bucureşti.

Promisiunile actualilor primari este că vor repara butonul.

2. Promit pansamente într-un timp în care noi avem nevoie de operaţie pe cord deschis

Candidaţii au spus:

că „schimba ţeava”,

că „mai pun o pompă”,

că „mai plantează 100 de copaci”,

că „fluidizează traficul”.

Dar niciunul nu spune:

„Refacem oraşul pentru următorii 50 de ani.”

Niciunul nu vorbeşte despre:

raţionalizarea reţelelor,

termoficare la temperatură joasă,

reţele duble pentru a preveni blackout-uri,

rezervoare de apă pe clădiri înalte,

sisteme de bacup în blocuri şi în cartiere,

cartier autonome energetic,

sisteme de stocare termică şi electrică.

Toate acestea sunt viziune .

Restul sunt cârpeli cu termen de garanţie 6 luni.

3. Promit să repare trotuare, când trebuie construit un oraş

Bucureştiul are nevoie de un plan pentru 2050. Candidaţii de astazi îţi dau un plan pentru weekend.

Ei vin cu:

borduri,

panseluţe,

câteva semafoare noi.

Îmi pare rău, dar nu poţi pregăti un oraş pentru următoarea jumătate de secol cu proiectele gândite pentru o fotografie de Facebook.

Un oraş nu trăieşte din „realizări rapide”. Un oraş trăieşte din infrastructură pe care nu o vezi, dar pe care te bazezi.

4. Când lumea se schimbă, candidaţii rămân blocaţi în trecut

Crizele energetice sunt reale. Schimbările climatice sunt reale. Clădirile zero-emisii sunt reale.

Dar programele candidaţilor sunt scrise pentru un oraş din 2005, nu pentru cel care l vrem în 2050

Ei vorbesc despre „modernizarea termoficării” - la nivel de broşură electorală.

Nu vorbesc despre transformarea ei în cel mai mare sistem urban de încălzire de joasă temperatură din Europa de Est. Nu vorbesc de dublarea sau triplarea sistemelor de distribuţie care transportă în fapt energie, dar ridică preţurile fiecărei forme de energie şi o puneîn cârca consumatorului final.

Ei se uită la gropile din asfalt. Nu se uită la haosul de instalaţii de sub ele.

5. Noi visăm oraş, ei visează mandat

Ştii ce e cel mai dur?

Că noi, cetăţenii obişnuiţi, am început să visăm la:

cartiere autonome energetic,

apă gravitaţională,

reţele rezistente,

oraş nepoluant,

tehnologie discretă şi stabilă.

Iar candidaţii visează:

afişe mari,

conferinţe de presă,

inaugurare în grabă,

mandatele viitoare de preşedinte al României.

Distanţa dintre visul nostru şi promisiunile lor e atât de mare, că nici măcar nu se mai văd unii pe alţii.

6. Oraşul nu va deveni rezilient prin cârpeli. Va deveni rezilient prin viziune.

Şi aici e adevărul cel mare, pe care nimeni nu-l spune în campanie: „Bucureştiul are nevoie de un primar care să construiască oraşul de peste 50 de ani, nu să repare oraşul de acum 5 ani.”

Toţi cei care candidează astăzi vorbesc astăzi despre „a rezolvare probleme”, dar niciunul nu vorbeşte despre a schimba sistemul care produce probleme .

Pentru că asta nu încape pe un afiş. nu încape într-un mandat şi mai ales nu încape într-o promisiune simplă.

Ce au propus candidaţi pe probleme de mediu şi energie

Reabilitarea reţelei de termoficare : candidaţii recunosc că reţeaua are probleme. De pildă, Ciprian Ciucu (PNL) include în program continuarea modernizării reţelei de termoficare.

Mai mult spaţiu verde, regenerare urbană şi politici pentru mediu / poluare : atât Ciucu, cât şi Cătălin Drulă (USR) sau Daniel Băluţă (PSD) au promisiuni legate de creşterea spaţiilor verzi, parcuri, regenerare urbană - ceea ce poate sprijini calitatea aerului şi mobilitatea alternativă.

Transport public şi infrastructură : într-o anumită măsură se discută despre transport, reparaţii infrastructură, dar focusul este mai degrabă tradiţional (metrou, trafic, parcări) decât revoluţionar (reţele electrice, sisteme integrate de energie).

Astfel unele „piese” - termoficare, mediu, spaţii verzi, mobilitate - apar în programe, dar nu ca parte a unei viziuni integrate de transformare energetică, ci ca o cârpeală.

Ce lipseşte aproape complet din programele actuale

Comparativ cu ceea ce am descris mai sus (oraş curat, rezilient, sigur care se pregăteşte pentru următorul jumătate de secol), nu apare nimic explicit :

Tema

Ce nu am gasit

Interzicerea utilizării lemnului de foc şi eliminarea triplării reţelelor care transportă energie

Nu am găsit niciun candidat care să propună interzicerea lemnului de foc pentru încălzire. Programul termic/energetic este menţionat doar ca „modernizare termoficare”, nu ca „revoluţie energetică” care să nu mai lase oamenii în frig în următorii 25 de ani.

Infrastructură energetică pregătită pentru blackout, redundanţă, reţele duble, micro-grids, baterii, rezervoare de apă / soluţii de backup

Nicio promisiune privind stocarea de energie, sisteme de backup la scară de cartier, rezilienţă la întreruperi mari - nimeni nu vorbeşte despre „blackout prevention” ca obiectiv de PUZ / infrastructură.

Transformarea clădirilor la standarde „zero-emisie” / toate clădirile pregătite pentru pompe de căldură, electrificare şi energie regenerabilă la scară de bloc / comunitate

Nu există angajamente clare de atingerea a ţintelor stabilite în strategiile naţionale din România pentru clădiri.

Viziune urbană integrată: energie + transport + locuire + mediu + rezilienţă

Programele candidaţilor sunt fragmentate - se concentrează pe termoficare, trafic sau spaţii verzi - nu există o strategie unică, coerentă, de transformare a Bucureştiului către oraşul „viitorului energetic”.

Mai simplu: se repară ce sa stricat - reţele termice, trafic, parcări, spaţii verzi - dar nu se reface oraşul . Nu există un program care să spună: „ pregătim un oraş curat pentru 2050, cu redundanţă, rezilienţă şi energie curată.”

De ce lipsesc aceste viziuni revoluţionare - şi ce ar trebui să cerem noi ca simplii cetăţeni

Politicienii tind să propună măsuri imediat implementabile în primul mandat - reabilitări, asfaltări, reparaţii - mai greu de pus pe hârtie şi vândut electoratului sunt reforme pe 25-50 de ani, chiar dacă aceste sunt cele care îmbunătăţesc efectiv viaţa.

Infrastructură energetică complexă (reţele, microgrids, baterii, reţele electrice) cer resurse mari, planificare pe termen lung, colaborare instituţională, reglementări, ceea ce e intimidant pentru alegători.

Electoratul poate nu cere (încă) astfel de măsuri - din lipsă de conştientizare sau din obişnuinţă cu „ce merge acum”.

Ca cetăţeni conştienţi, ce ar trebui să cerem de la candidaţi:

un „Plan Energetic şi de Rezilienţă 2050” pentru Bucureşti, nu doar reparaţii;

angajamente clare de reducere a poluării urbane, reţele electrice care să acopere viitoarele consumuri de energie, un nou concept de termoficare de joasă temperatură, energie curată;

infrastructură inteligentă şi redundantă : reţele electrice duble, microgrids, baterii, sisteme de rezervă pentru apă şi energie;

un program de tranziţie pe 20-30 de ani;

transparenţă, participare publică, monitorizare - să putem urmări progresul concret.

Concluzie

Bucureştiul este ca un organism bolnav cronic, candidaţii îi dau calmante şi ne spun că e pe tratament.

Noi ştim că nu e, noi ştim că oraşul are nevoie de:

o inimă nouă (reţea electrică solidă),

plămâni noi (mobilitate curată),

un sistem sanguin nou (termoficare 5G),

reflexe noi (microreţele, baterii, rezervoare de apă),

o coloană vertebrală nouă (PUZ inteligent - rezilient - suportabil - energetic - regenerabil urban pentru următorii 50 de ani).

Candidaţii nu văd asta, se uită doar la simptome.