Cancelaria Premierului - arbitrul absolut al investiţiilor militare ale României

Decizia Guvernului de a acorda şefului Cancelariei Prim-Ministrului autoritatea finală în aprobarea proiectelor SAFE, în situaţiile în care instituţiile participante nu ajung la consens, transformă Cancelaria drept pilonul principal pentru investiţiile din industria de apărare. Această arhitectură conferă Executivului un instrument direct de control operaţional şi politic asupra direcţiilor de investiţii, într-un moment în care competiţia dintre statele membre ale Uniunii Europene se concentrează exclusiv pe maturitatea, fezabilitatea şi relevanţa strategică a proiectelor propuse spre finanţare.

Transformarea Cancelariei în pivotul întregului flux decizional reconfigurează raporturile instituţionale tradiţionale din domeniul apărării, trecând responsabilităţi care, până acum, aparţineau cu precădere Ministerului Apărării Naţionale, într-o zonă de coordonare politică aflată direct sub autoritatea Prim-Ministrului. Structura interinstituţională activată prin decizia publicată în Monitorul Oficial include Administraţia Prezidenţială, Ministerele Apărării, Internelor, Economiei, Finanţelor, Afacerilor Externe, Serviciul Român de Informaţii şi, în funcţie de necesităţi, SIE, STS sau SPP, însă Cancelaria este instituţia care centralizează datele, organizează reuniunile, elaborează sintezele şi, în final, tranşează divergenţele.

Noul mecanism se înscrie în contextul competiţiei europene generate de instrumentul SAFE, un program de finanţare cu mize economice semnificative, prin care Uniunea Europeană urmăreşte creşterea rapidă a capacităţilor industriale de producţie militară, de la muniţie şi armament, până la componente electronice şi tehnologii critice. Statele membre nu beneficiază de alocări proporţionale, ci concurează direct pe baza proiectelor depuse, iar criteriile Comisiei vizează atât capacitatea industrială existentă, cât şi planurile de investiţii, fezabilitatea tehnică şi viteza de implementare.

În acest cadru, România porneşte cu un dezavantaj structural, marcat de infrastructură industrială veche, tehnologii depăşite şi capacităţi limitate de producţie, însă mizează pe reorganizarea instituţională pentru a recupera diferenţele în etapa de evaluare. Grupul de lucru cu atribuţii extinse, ale cărui şedinţe nu sunt publice şi ale cărui documente de lucru sunt clasificate, a elaborat Planul naţional de investiţii SAFE, document strategic care va fi dezbătut astăzi în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi, ulterior, va fi transmis Comisiei Europene.

Referitor la SAFE, premierul Ilie Bolojan a declarat în conferinţa de presă organizată vinerea trecută la Palatul Victoria: „Astăzi se încheie toate procedurile prin care Guvernul pregăteşte aplicaţia de finanţare, în valoare de 16,6 miliarde de euro, din care 4,2 miliarde reprezintă finanţări care vor fi alocate pe componenta de infrastructură, iar peste 12 miliarde sunt dotări pentru armată şi Ministerul de Interne. Pe componenta de transporturi, cea mai mare alocare se referă la capetele de autostradă spre Moldova. Asta înseamnă că lucrările care astăzi se desfăşoară în forţă pe tronsonul dintre Bucureşti şi Paşcani vor fi continuate în anii următori, astfel încât, cel mai târziu în 2029-2030, şi acestea să fie finalizate. Nordul României ar urma să fie conectat de sud atât pe relaţia Ucraina-Bucureşti, cât şi pe relaţia Republica Moldova-Iaşi-Bucureşti. Acest proiect va fi pe ordinea şedinţei CSAT de luni, apoi transmisă Comisiei Europene. Cel mai târziu anul viitor vom şti cu exactitate care sunt proiectele ce urmează să fie finanţate prin acest program. Vom continua negocierile cu firmele care furnizează dotări pentru Armata României, dar şi cu ţările cu care urmează să facem achiziţii comune”.

Totodată, respectivul plan naţional va determina direcţiile de modernizare a industriei româneşti de apărare în următorul deceniu, stabilind proiectele eligibile pentru finanţare, capacităţile industriale prioritare, necesarul de cofinanţare şi potenţialele parteneriate internaţionale. Pentru industrie, acest document reprezintă un reper esenţial, în special în condiţiile în care accesul la finanţare europeană poate compensa, cel puţin parţial, decalajele tehnologice sau lipsa investiţiilor din ultimele decenii.

În paralel, ordonanţa SAFE permite României să realizeze achiziţii militare prin procedură de negociere directă, fără publicare, o derogare menită să accelereze programele tehnice aflate în întârziere. Această modalitate poate reduce semnificativ timpul de contractare pentru proiecte precum corvetele, dronele, radarele sau transportoarele blindate, însă ridică întrebări legitime privind transparenţa, criteriile de selecţie, evaluarea preţurilor şi capacitatea administrativă a statului de a gestiona contracte complexe într-un ritm accelerat.

Componenta financiară rămâne una dintre cele mai importante provocări. SAFE este un mecanism de cofinanţare, ceea ce obligă România să aloce resurse bugetare proprii, inclusiv pentru personalul tehnic, mentenanţă şi cheltuielile administrative aferente. Guvernul a introdus deja derogări care permit angajări suplimentare, recunoscând astfel deficitul de expertiză din zona instituţiilor implicate în evaluarea proiectelor.

În plan geopolitic, cadrul oferit de SAFE permite României să participe la achiziţii comune alături de alte state membre, consolidându-şi poziţia în iniţiativele europene de apărare într-o perioadă în care dinamica strategică a continentului se transformă rapid. Participarea la astfel de proiecte comune poate reduce costurile, poate scurta timpii de livrare şi poate creşte capacitatea de negociere a României în raport cu marii furnizori internaţionali.