CCR amână pentru 8 octombrie sesizarea lui Nicuşor Dan privind legea cultelor

Curtea Constituţională a României (CCR) a amânat pentru 8 octombrie analizarea sesizării preşedintelui Nicuşor Dan privind legea iniţiată de deputatul Silviu Vexler referitoare la regimul cultelor.

La mijlocul lunii iulie, şeful statului a sesizat CCR asupra modificării şi completării Legii 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Noua lege prevede sancţiuni pentru exercitarea fără drept a funcţiilor de preot, rabin, imam sau alte funcţii clericale şi monahale, la solicitarea cultelor.

Preşedintele atrage atenţia că legea ar fi adoptată cu încălcarea unor norme constituţionale, inclusiv art.1 alin.(5), art.76 alin.(1) coroborat cu art.73 alin.(3) lit.h), precum şi art.29 şi art.30 din Constituţie. De asemenea, el semnalează posibila încălcare a art.147 alin.(4) din Constituţie şi art.7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin delegarea stabilirii conţinutului infracţiunii către acte infralegale.

Legea extinde infracţiunea şi asupra categoriilor „rabin” şi „imam”, precum şi asupra „altor funcţii clericale sau monahale, asimilate la solicitarea cultelor de către Secretariatul de Stat pentru Culte”. Nicuşor Dan subliniază că astfel se permite Secretariatului să definească prin acte administrative funcţii suplimentare, ceea ce contravine principiului clarităţii legii şi standardelor constituţionale.

Preşedintele critică, de asemenea, enumerarea incompletă a funcţiilor clericale şi monahale, care nu include titulaturi specifice altor culte recunoscute legal, precum muftiu (Cultul musulman), slujitor duhovnicesc/păstor (Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste) sau bătrân (Martorii lui Iehova).

Totodată, Nicuşor Dan atrage atenţia că legea acordă cultelor drept exclusiv asupra modalităţilor religioase de cinstire a anumitor persoane, ceea ce ar încălca libertatea religioasă şi libertatea de exprimare. Preşedintele consideră că stabilirea atribuţiilor clericale prin statute interne ale cultelor, şi nu prin lege, face ca incriminarea „exercitării fără drept” să fie vagă şi neclară, încălcând standardele de calitate a legii.