Cidrul, sub lupa Comisiei Europene

Comisia Europeană vrea să reglementeze un produs a cărui fabricare funcţionează de decenii fără o definiţie juridică unitară: cidrul. Potrivit unui articol publicat de Euractiv, în timp ce Uniunea Europeană pregăteşte pentru 2026 un regulament menit să stabilească ce poate fi numit oficial „cidru” pe piaţa comunitară, iniţiativa Comisiei Europene riscă să declanşeze un conflict deschis între tradiţie şi industrie, între claritate pentru consumator şi o complexitate normativă care ar putea produce exact efectul opus celui declarat.

Lipsa unei definiţii armonizate la nivelul UE a permis până acum comercializarea sub aceeaşi denumire a unor băuturi radical diferite ca reţetă, calitate şi conţinut, iar Comisia afirmă că doreşte să umple acest vid tocmai pentru a-i ajuta pe consumatori să distingă mai bine produsele vândute sub eticheta de „cidru” şi pentru a garanta o informare mai clară cu privire la compoziţia lor.

Miza nu este una marginală, conform sursei citate, deoarece, potrivit analiştilor din sector, piaţa cidrului este evaluată la aproximativ 6 miliarde euro. Franţa şi Spania se numără printre principalii producători din interiorul Uniunii Europene, în timp ce, din perspectiva consumului, Spania, Germania, Irlanda şi Franţa se află în topul pieţelor, chiar dacă Marea Britanie rămâne, de departe, cel mai mare debuşeu european pentru cidru. Tocmai această diversitate de tradiţii, volume şi modele de producţie explică de ce tentativa de armonizare a regulilor de etichetare se loveşte de rezistenţe puternice.

În cadrul unei reuniuni cu uşile închise, desfăşurate joia trecută, Comisia Europeană a prezentat mai multe piste pentru uniformizarea regulilor de etichetare. Potrivit unui proiect de acte delegate pentru 2026 consultat de Euractiv, noile norme ar putea intra în vigoare chiar din luna aprilie. Iniţiativa este susţinută de mai multe state membre care doresc să protejeze producătorii tradiţionali de concurenţa băuturilor obţinute din amestecuri industriale, însă sprijinul nu este unanim.

În regiunile franceze Bretania şi Normandia, adevărate bastioane ale cidrului, producătorii îşi revendică cu mândrie băuturile realizate din 100% suc de mere. O tradiţie veche există şi în nordul Spaniei, unde cidrul este sec, acidulat şi obţinut exclusiv prin fermentarea integrală a merelor. Imaginea se schimbă însă radical în ţările nordice, unde o mare parte din sectorul de cidru destinat consumului de masă se bazează pe reţete diferite, în care conţinutul de suc de mere poate coborî sub pragul de 20%, chiar dacă, în paralel, variantele artizanale câştigă teren.

Conform sursei citate, ultima propunere avansată de Comisia Europeană schiţează un sistem de clasificare în trei niveluri, care ar urma să se regăsească pe etichetele produselor. Denumirea de „cidru premium” ar fi rezervată băuturilor care conţin 100% suc de mere, „cidru” ar desemna băuturile cu un conţinut de cel puţin 50% suc de mere, iar formula „pe bază de cidru” ar fi aplicată produselor a căror proporţie minimă de suc este de 20%.

O altă idee aflată în discuţie ar presupune asocierea denumirilor tradiţionale „sidra”, „cidru” şi „Apfelwein” cu băuturile produse, respectiv, în Spania, Franţa, Germania şi Austria, aceste denumiri urmând să fie rezervate exclusiv băuturilor cu un conţinut de 100% suc de fructe.

Un diplomat european a declarat pentru Euractiv că textul actual „pare să constituie o îmbunătăţire faţă de versiunile precedente”, dar a subliniat că acesta trebuie încă „rafinat”, în special pentru a găsi „echilibrul just între protejarea metodelor tradiţionale şi luarea în considerare a producătorilor industriali”. De altfel, actuala abordare este considerată semnificativ mai flexibilă decât proiectul prezentat anul trecut, care propunea o proporţie minimă de 50% suc pentru orice băutură etichetată drept „cidru”. Acea variantă a determinat Suedia, Danemarca şi Finlanda să avertizeze Comisia asupra riscului de a frâna dezvoltarea sectoarelor lor naţionale.

Nemulţumirile nu vin însă doar din partea ţărilor nordice. Chiar şi producătorii francezi, care au insistat în repetate rânduri asupra principiului „fie 100% suc de mere, fie nimic”, au respins noua propunere, considerând-o prea permisivă. În plus, o a doua propunere prezentată în luna octombrie 2025, referitoare la reguli de etichetare facultative, s-a lovit şi ea de opoziţie, mai multe state membre UE apreciind că aceasta este prea complexă, potrivit procesului-verbal al reuniunii.

În discuţiile din toamna trecută, Franţa, Polonia, Belgia şi Italia s-au numărat printre cele mai insistente voci care au cerut o definiţie clară a cidrului la nivelul Uniunii Europene, în timp ce Danemarca, Finlanda, Suedia şi Irlanda şi-au exprimat rezervele. Suspiciunile persistă însă. Un al doilea diplomat european a avertizat sursa citată că ultimul proiect al Comisiei Europene riscă să devină „foarte confuz pentru consumatori”. Mai mult, în opinia sa, noile reguli de comercializare contravin obiectivului de simplificare afişat de Comisie. „Consumatorii dispuşi să plătească mai mult pentru un cidru artizanal de calitate nu riscă să-l confunde cu un cidru industrial vândut la preţ redus”, a subliniat acesta, sugerând că intervenţia normativă riscă să rezolve o problemă care, în realitate, nu există.