Coface: Japonia la răscruce - Va scăpa de capcana deflaţiei?

După aproape trei decenii de deflaţie, Japonia a înregistrat o creştere susţinută a preţurilor începând din 2022, marcând un potenţial punct de cotitură pentru economia sa. Această fază de reflaţie a fost iniţial declanşată de factori externi, precum creşterea preţurilor materiilor prime şi slăbirea yenului, dar a evoluat acum într-o dinamică internă determinată de creşterea salariilor şi a preţurilor serviciilor, confotm unui cmunicat Coface, remis redacţiei.

„Japonia se află la o răscruce istorică. Pentru ca această reflaţie să se traducă într-o creştere durabilă a preţurilor, creşterile salariale trebuie să continue, iar companiile trebuie să transforme profiturile în investiţii productive. Fără acest lucru, ţara riscă să cadă din nou în capcana deflaţiei.” - Junyu Tan, economist Coface, Asia de Nord

Sursa citată precizează:

„De la prăbuşirea bulei preţurilor activelor la începutul anilor 1990, Japonia a cunoscut o perioadă de dezinflaţie, urmată de o deflaţie prelungită. Pe măsură ce preţurile terenurilor şi activelor au scăzut drastic, gospodăriile şi firmele au acordat prioritate rambursării datoriilor în detrimentul consumului şi investiţiilor, contribuind la ceea ce este adesea denumit „recesiune bilanţieră”.

În ultimele trei decenii, au avut loc episoade inflaţioniste ocazionale, determinate în principal de şocuri temporare, cum ar fi creşterea preţului petrolului sau majorarea taxelor pe consum, fără o susţinere durabilă din partea cererii interne. Situaţia s-a schimbat începând cu 2022, când inflaţia a depăşit în mod constant ţinta de 2% a Băncii Japoniei, alimentată iniţial de creşterea costurilor de import şi deprecierea yenului.

Ceea ce a început ca o inflaţie determinată de creşterea costurilor a evoluat treptat într-un fenomen determinat de cerere. Companiile de servicii, confruntate cu o presiune susţinută asupra marjelor, au accelerat transferul preţurilor către consumatori. Creşterea cheltuielilor de trai, împreună cu rigiditatea structurală a pieţei muncii, au permis, la rândul lor, sindicatelor să negocieze creşteri salariale semnificative timp de trei ani consecutivi: 3,6% în 2023, 5,1% în 2024 şi 5,3% în 2025, cele mai mari din ultimele trei decenii. Această creştere salarială reprezintă o schimbare profundă faţă de accentul istoric al Japoniei pe siguranţa locului de muncă, către cereri mai puternice de compensaţii.

Continuarea ciclului reflaţionist al Japoniei depinde acum de capacitatea companiilor de a susţine creşterile salariale prin investiţii care sporesc productivitatea. După decenii de acumulare de lichidităţi şi investiţii insuficiente, companiile japoneze au început să crească semnificativ cheltuielile de capital începând din 2022. Creşterea medie anuală a investiţiilor a atins 9,1% între 2022 şi 2024, fiind preconizată o creştere suplimentară de 6,7% pentru anul fiscal curent.

Investiţiile sunt deosebit de puternice în domeniul automatizării şi al tehnologiilor de economisire a forţei de muncă, concepute pentru a remedia deficitul cronic de forţă de muncă din Japonia. În acelaşi timp, cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare (R&D) sunt în creştere în segmente cu creştere rapidă, precum cipurile şi energia verde, stimulate de stimulentele guvernamentale şi de reformele de guvernanţă corporativă promovate de Bursa de Valori din Tokyo.

Rămâne de văzut dacă aceste investiţii se vor traduce în creşteri reale ale productivităţii. Însă, fără ele, deficitul de forţă de muncă va continua să constituie un obstacol în calea creşterii veniturilor corporative, suprimând în cele din urmă creşterea salariilor şi subminând ciclul reflaţionist.

Mediul reflaţionist a remodelat deja peisajul corporativ al Japoniei, creând câştigători şi perdanţi clari. Marile companii exportatoare au beneficiat de slăbirea yenului, care a stimulat veniturile din străinătate, în special pentru firmele producătoare de automobile şi maşini electrice. Profiturile din aceste sectoare s-au dublat faţă de nivelurile dinaintea pandemiei de COVID, susţinute de cererea globală puternică pentru vehicule hibride şi relocalizarea producţiei. Cu toate acestea, acest impuls poate fi pus în pericol de creşterea tarifelor americane şi de întărirea yenului.

Sectoarele interne, precum cateringul şi transportul, sunt, de asemenea, în plină expansiune. Profiturile acestora au fost stimulate de creşterea consumului intern şi de creşterea turismului intern. Pentru mulţi furnizori de servicii, a apărut un ciclu virtuos al salariilor şi preţurilor, care le permite să crească preţurile fără a sacrifica cererea, compensând astfel costurile mai mari ale forţei de muncă.

În schimb, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), care angajează aproximativ 70% din forţa de muncă a Japoniei, se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari. Puterea limitată de stabilire a preţurilor şi marjele mai mici le fac dificil să absoarbă creşterea costurilor forţei de muncă. Drept urmare, falimentele corporative în rândul IMM-urilor au crescut începând cu a doua jumătate a anului 2022, deşi nivelul rămâne cu mult sub vârfurile înregistrate în timpul crizei financiare asiatice şi a crizei financiare globale.

În timp, această „curăţare” ar putea, în cele din urmă, să consolideze ecosistemul corporativ al Japoniei prin realocarea resurselor către firme mai productive”.