România traversează o perioadă de efervescenţă în sectorul energiei regenerabile, cu peste 1.000 de proiecte avizate şi mai mult de 100 gigawaţi înscrişi în ATR-uri, însă numai o mică parte dintre acestea ar urma să ajungă efectiv în exploatare, consideră Ovidiu Demetrescu, Partener OCD Capital & Resource şi London Brokers.
Acesta atrage atenţia şi asupra instabilităţii fiscale, a caracterului intermitent al regenerabilelor şi a dependenţei sectorului energetic de echipamentele provenite din China.
Din perspectiva consultanţilor din energie, numărul foarte mare de proiecte dezvoltate în ultimii ani nu înseamnă automat că România va beneficia de o creştere similară a capacităţilor de producţie. Ovidiu Demetrescu estimează că numai aproximativ 10% dintre proiectele care au obţinut avize vor ajunge efectiv să producă energie.
„Noi, fiind consultanţi în energie, observăm două lucruri. Un trend: un număr uriaş de proiecte care s-au avizat şi care vor să se vândă pe bani frumoşi. Toată lumea visează să îşi vândă proiectul. Sunt peste 1.000 de proiecte avizate, peste 100 de gigawaţi în ATR-uri. În opinia mea, doar 10% din aceste proiecte vor fi implementate cu succes şi vor ajunge să fie puse în funcţiune, fapt ce va conduce la o creştere a ponderii regenerabilelor în producţia naţională de energie cu undeva la 5-7%. Este foarte mult zgomot pentru foarte puţin”, afirmă Ovidiu Demetrescu.
• Instabilitatea fiscală pune presiune pe investiţiile în energie
O altă problemă semnalată de reprezentantul OCD Capital & Resource şi London Brokers este frecvenţa modificărilor fiscale şi legislative. Schimbările succesive fac dificilă elaborarea unor planuri de afaceri pe termen lung, în special într-un sector în care proiectele presupun investiţii importante şi perioade lungi de recuperare a capitalului.
„Un alt element esenţial este numărul de schimbări legislative şi fiscale. Sunt 73 de modificări fiscale în ultimii cinci ani. În medie, este o modificare la fiecare 25 de zile. Cum poţi să faci un business plan care să stea în picioare, să aduci o investiţie şi să scoţi şi bani din ea?”, spune Demetrescu.
În aceste condiţii, predictibilitatea cadrului legislativ şi fiscal devine una dintre condiţiile importante pentru atragerea capitalului şi pentru transformarea proiectelor aflate pe hârtie în capacităţi energetice funcţionale.
• Regenerabilele şi problema intermitenţei
Ovidiu Demetrescu atrage atenţia şi asupra diferenţelor dintre puterea instalată şi producţia efectivă de energie. Caracterul intermitent al surselor regenerabile face ca simpla comparaţie între capacităţile instalate în fotovoltaic sau eolian şi centralele convenţionale să nu ofere întreaga imagine asupra funcţionării sistemului energetic.
„Da, sursele regenerabile au un caracter intermitent. Un megawatt de putere instalată în fotovoltaic este echivalentul a 1/7 dintr-un megawatt de putere instalată într-o centrală pe gaz sau pe cărbune, care funcţionează fără oprire. Dacă vorbim de energie eoliană, raportul este de unu la patru, adică avem nevoie de patru megawaţi în instalaţii eoliene ca să echivaleze retragerea din exploatare a unui megawatt pe gaz sau pe cărbune”, explică acesta.
Demetrescu oferă drept exemplu centrala nucleară de la Cernavodă, unde oprirea unui reactor înseamnă dispariţia temporară din sistem a unei capacităţi de aproximativ 700 MW.
„În momentul în care iese din funcţiune un reactor de la Cernavodă, de 700 de megawaţi, este nevoie de aproximativ 4.900 de megawaţi în fotovoltaic”, afirmă partenerul OCD Capital & Resource şi London Brokers.
• România şi-a pierdut o parte din capacitatea de producţie pentru sectorul energetic
Pe lângă dezvoltarea noilor capacităţi de producţie, România trebuie să privească şi spre industria care furnizează echipamentele necesare investiţiilor energetice, consideră Demetrescu. În opinia sa, industria locală nu mai dispune de capacitatea pe care a avut-o în trecut pentru a furniza o parte importantă a echipamentelor necesare sistemului electroenergetic.
„Că tot vorbeam de producţia din downstream şi de tot lanţul de aprovizionare energetic din spatele proiectelor, consider că România şi-a ucis capacitatea de producţie de pe acest lanţ energetic. Există foarte puţini producători care mai fabrică echipamente care se folosesc astăzi în sistemele electroenergetice”, susţine Ovidiu Demetrescu.
Această situaţie devine cu atât mai importantă în contextul dezvoltării accelerate a proiectelor fotovoltaice şi a sistemelor de stocare, unde o parte semnificativă a tehnologiei este importată.
„Marea majoritate a sistemelor care se pun în funcţiune în acest moment, în special în fotovoltaic, sunt dotate cu sisteme de stocare în baterii de provenienţă chineză. Ceea ce înseamnă că noi, de fapt, facem nişte investiţii, nişte eforturi investiţionale pentru reţeaua noastră, iar unii dintre principalii beneficiari ai fluxurilor de numerar sunt nişte parteneri externi”, explică acesta.
În acest context, mesajul transmis de Ovidiu Demetrescu este că dezvoltarea sectorului energetic românesc nu poate fi măsurată exclusiv prin numărul proiectelor avizate sau prin capacitatea înscrisă în documentaţiile de racordare. Transformarea investiţiilor planificate în capacităţi funcţionale depinde de predictibilitatea legislativă şi fiscală, de capacitatea sistemului de a integra producţia intermitentă şi de existenţa unui lanţ industrial capabil să susţină investiţiile realizate în România.






















































