Conflict constituţional între puterile statului? Războiul pe pensiile magistraţilor blochează finanţarea României

Bătălia care se dă în această perioadă între puterea executivă - Guvernul şi puterea judecătorească - reprezentată de Consiliul Superior al Magistraturii, pe reformarea sistemului de pensionare a magistraţilor, seamănă cu un conflict constituţional, aşa cum a fost cel dintre preşedintele Iohannis şi ministrul Justiţiei, atunci când fostul şef al statului a refuzat iniţial să o revoce din funcţia de procurer-şef al DNA pe Laura Codruţa Kovesi.

Sub ameninţarea pierderii unei finanţări de 231 milioane euro din PNRR, dacă reforma pensiilor speciale nu va fi adoptată până în 28 noiembrie, Executivul încearcă să împingă cu forţa un proiect de lege care nu convinge pe nimeni, nici măcar pe cei care ar trebui să-l avizeze. În faţa camerelor, Ioana Dogioiu, purtătorul de cuvânt al Guvernului, a vorbit ieri despre speranţe, dorinţe şi proceduri, dar în spatele declaraţiilor ceremonioase, am resimţit teama de eşec a actualei coaliţii de guvernare şi graba disperată de a bifa un jalon din PNRR pe care Executivul însuşi l-a împins până în ultima clipă.

Proiectul de reformare a sistemului de pensii al magistraţilor a fost pus în transparenţă decizională cu o viteză suspectă, târziu, miercuri seara, ca şi cum Guvernul spera să treacă neobservate detaliile care vor afecta profund sistemul de justiţie. Limitarea pensiei la 70% din ultimul salariu net şi creşterea vârstei de pensionare la 65 de ani par măsuri care vor transforma una dintre cele mai sensibile categorii profesionale într-un câmp de luptă între Guvern şi CSM. Iar această confruntare riscă să arunce România în afara calendarului european chiar în momentul în care miza financiară este mai stringentă decât oricând.

În timp ce preşedintele Nicuşor Dan îndulceşte discursul şi vorbeşte despre „flexibilitate” din partea Comisiei Europene, realitatea este că Bruxelles-ul nu mai priveşte cu indulgenţă întârzierile României, iar avertismentul transmis de Dragoş Pîslaru, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene rămâne limpede: fără legea pensiilor speciale adoptată la timp, se pierd 231 milioane euro din PNRR. Simplu, sec, fără nicio nuanţă.

Consiliul Superior al Magistraturii a anunţat ieri că avizul său va veni cel mai devreme săptămâna viitoare, iar vocea unuia dintre cei doi vicepreşedinţi ai instituţiei, Claudiu Sandu, taie scurt şi rece orice speranţă a Guvernului: proiectul înaintat de Cabinetul Bolojan nu diferă cu aproape nimic de varianta anterioară, declarată neconstituţională de CCR. Magistraţii sunt mulţumiţi doar de un singur element, prelungirea perioadei de tranziţie cu cinci ani. În rest, diferenţele sunt cosmetice, iar tensiunea este la fel de mare. Magistraţii cer 65% din salariul brut, nu 55% cum vrea Guvernul. Spun că sunt cea de-a treia putere în stat, dar primesc cel mai mic procent raportat la alte categorii cu pensii speciale. Şi nu sunt dispuşi să renunţe.

Claudiu Sandu a mai afirmat că Guvernul a tras de timp o lună întreagă, iar acum cere CSM să dea avizul cu viteza luminii. Documentul a ajuns abia ieri dimineaţă la Consiliu, în timp ce reprezentanţii Guvernului afirmau la posturile tv că ţara riscă să piardă banii din PNRR, dacă nu este adoptată rapid reforma sistemului de pensionare a judecătorilor şi procurorilor. Vicepreşedintele CSM a anunţat că instituţia respectivă nu doar că nu se grăbeşte, ci a avertizat că nici dacă ar vrea, avizul dat săptămâna viitoare nu ar schimba cu nimic incapacitatea Guvernului de a finaliza la timp procedura de asumare în Parlament.

Şi, ca şi cum disputa tehnică nu ar fi fost suficientă, Claudiu Sandu a acuzat direct Guvernul că a declanşat o campanie publică de ură împotriva magistraţilor. O afirmaţie cu potenţial exploziv, pentru că loveşte într-o rană sensibilă: percepţia societăţii despre pensiile speciale. Vicepreşedintele CSM atrage atenţia că pensiile foarte mari, cele pe care Guvernul le arată obsesiv pentru a justifica tăierile bugetare, sunt de fapt consecinţa propriilor politici fiscale. Majorarea brutului prin mutarea contribuţiilor pe umerii angajaţilor a dus la pensii uriaşe pentru o parte dintre magistraţi, însă actualul proiect loveşte nu în cei deja pensionaţi, ci în cei care sunt încă în activitate şi care vor avea pensii chiar la jumătate faţă de generaţia anterioară.

Rezultatul? O ruptură majoră în interiorul sistemului: o categorie privilegiată, care nu mai poate fi atinsă, şi o categorie viitoare, obligată să muncească până la 65 de ani pentru o pensie amputată. Vicepreşedintele CSM precizează că orice om pus în situaţia aceasta ar reacţiona la fel. Iar această afirmaţie capătă o greutate specială într-o ţară în care discursul public despre magistraţi a devenit un teren minat.

Astfel, scena politică românească se pregăteşte pentru una dintre cele mai tensionate săptămâni: Guvernul aleargă contra cronometru după un aviz fără de care riscă să rateze jalonul european; CSM cere respect, timp şi consistenţă; Comisia Europeană priveşte atent, fără garanţii; iar cetăţenii asistă la un nou episod în care responsabilitatea este pasată de la o instituţie la alta, în timp ce miza reală - modernizarea statului şi credibilitatea României - este lăsată la voia întâmplării.

Şi totuşi, în tot acest joc al presiunilor, tergiversărilor şi acuzaţiilor reciproce, un lucru devine evident: Guvernul a subestimat magnitudinea frontului pe care l-a deschis. Iar acum, când ceasul bate implacabil spre 28 noiembrie, niciun discurs despre speranţă şi dorinţă nu poate ascunde faptul că România se află la un pas de un eşec major pe care nu va mai avea cui să îl arunce în cârcă.