Curtea de Conturi Europeană: Auditorii recomandă o flexibilitate bugetară mai simplă şi mai inteligentă

Cadrul actual de flexibilitate bugetară al UE este prea complex, potrivit unui comunicat emis redacţiei. Aceasta este concluzia unui nou raport publicat astăzi de Curtea de Conturi Europeană. Acest labirint de instrumente, care uneori se suprapun şi pentru care nu există mereu o ordine clară a priorităţilor, complică mobilizarea fondurilor pentru situaţii neprevăzute şi de urgenţă. Auditorii recomandă să se simplifice cadrul de flexibilitate bugetară, să se asigure că fiecare dintre elementele acestuia sunt bine justificate şi să se analizeze mai aprofundat opţiunile alternative de finanţare.

UE se bazează pe bugete pe termen lung, care acoperă în prezent o perioadă de câte 7 ani, cunoscute sub denumirea de cadre financiare multianuale (CFM). Flexibilitatea bugetară presupune fie realocarea resurselor (între diferitele priorităţi şi între exerciţiile bugetare), fie majorarea bugetelor iniţiale.

„UE a demonstrat că poate să răspundă mai multor provocări cu ajutorul instrumentelor sale de flexibilitate. Curtea a observat însă că acestea se suprapun uneori şi că ordinea în care ar trebui utilizate nu este întotdeauna clară”, a declarat domnul Jorg Kristijan Petroviè, membrul Curţii responsabil de acest audit. „Pentru a putea face faţă cu brio crizelor, UE are nevoie de un set de instrumente de flexibilitate financiară cât mai simplu şi mai eficace posibil.”

Comisia Europeană a propus ca bugetul pentru perioada 2021-2027 să fie mai flexibil. Ea constatase această nevoie dat fiind că, în perioada anterioară, s-a recurs masiv la instrumentele de flexibilitate pentru a răspunde unor provocări fără precedent - legate, de exemplu, de instabilitatea din vecinătatea UE şi de mişcările migratorii în masă. Potrivit auditorilor, propunerea Comisiei nu s-a bazat însă pe o identificare şi o analiză suficiente ale nevoilor şi ale riscurilor la care este expus bugetul UE. Ea ar fi putut, de exemplu, să se sprijine pe o analiză prospectivă sau a tendinţelor, în special în ceea ce priveşte dezastrele naturale. Ce recomandă mai exact auditorii? Ca instrumentele de flexibilitate din viitorul CFM să fie elaborate pe baza unor date concrete referitoare la probabilitatea şi la impactul potenţial al evenimentelor la care ar trebui să răspundă, precum şi în urma unei evaluări aprofundate a cadrului de flexibilitate existent.

Curtea a analizat instrumentele de flexibilitate bugetară existente şi a remarcat că acestea au fost utilizate masiv în perioada 2021-2024. Banii respectivi au fost mobilizaţi pentru a răspunde nu numai unor crize umanitare şi dezastre naturale, ci şi noilor nevoi care continuau să apară (de exemplu, legate de perturbările pieţei energiei din cauza războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei sau de inflaţia galopantă), uneori chiar fără să existe neapărat un eveniment declanşator neprevăzut. Auditorii au observat că nu există mecanisme specifice pentru a declanşa bugetarea în situaţii de criză, pentru a amortiza costurile cu dobânzile mai mari decât se preconizase sau pentru a atenua impactul inflaţiei asupra costurilor programate. Şi asta nu e tot. Cum normele nu specifică exact pentru ce evenimente se pot utiliza aceste instrumente şi ce criterii trebuie întrunite, banii sunt direcţionaţi către o gamă largă de nevoi, astfel încât este posibil să nu mai rămână fonduri suficiente pentru urgenţe şi crize tocmai atunci când este mai mare nevoie de ele. În plus, unele instrumente de flexibilitate au fost în mod sistematic stoarse până la ultima picătură în prima parte a perioadei bugetare, subţiind vizibil resursele disponibile pentru anii următori.

În gestiunea finanţelor publice, rezervele puse deoparte în bugetele naţionale pentru cheltuieli generate de evenimente neprevăzute variază, de regulă, între 2 % şi 3 % din totalul cheltuielilor. Prin comparaţie, fondurile alocate mecanismelor de flexibilitate din bugetul UE, care are caracteristici distincte, se situau, în linii mari, în acelaşi interval de referinţă. Sumele disponibile iniţial pentru marje şi pentru instrumentele speciale au permis o creştere a cheltuielilor bugetare cu până la 2,4 % (26 de miliarde de euro) pentru perioada 2021-2027. Aceste resurse au fost ulterior majorate la 2,6 % din totalul cheltuielilor (aproximativ 28 de miliarde de euro) şi au fost introduse două noi instrumente speciale - care nu au fost analizate în cadrul acestui audit: unul care să acopere creşterile neprevăzute ale costurilor cu dobânzile aferente împrumuturilor făcute pentru a plăti pentru pachetul de redresare NextGenerationEU (NGEU) lansat în urma pandemiei, iar celălalt în vederea finanţării Mecanismului pentru Ucraina nou introdus.

Raportul special nr. 18/2025, intitulat „Flexibilitatea bugetară a UE - Sistemul a permis abordarea provocărilor neprevăzute, dar este îngreunat de un cadru prea complex”, însoţit de proiectele de răspunsuri ale Comisiei, este disponibil pe site-ul Curţii, împreună cu o sinteză vizuală de o pagină a principalelor informaţii şi constatări.