Departamentul de Stat: România, o ţară coruptă care îşi sabotează investiţiile

România caută investitori, dar îi întâmpină cu legi schimbate în grabă, taxe imprevizibile, proceduri administrative sufocante, corupţie şi hotărâri judecătoreşti a căror aplicare deschide noi proceduri costisitoare - acesta este tabloul incomod care se desprinde din raportul Departamentului de Stat al SUA privind climatul investiţional din România în 2026. Publicat zilele trecute pe site-ul Departamentului de Stat, documentul ajunge în atenţia publică într-un moment în care fiecare semnal despre credibilitatea economică a ţării cântăreşte: S&P Global Ratings are programată pentru astăzi, 2 octombrie, evaluarea ratingului suveran. România intră în acest examen cu calificativul BBB-, ultima treaptă a categoriei recomandate investiţiilor, şi cu perspectivă negativă.

Raportul american nu pronunţă un verdict asupra ratingului şi nici nu anunţă o retrogradare, dar trece în revistă, din nou, vulnerabilităţile care fac mai dificilă apărarea credibilităţii României: instituţii slabe, decizii impredictibile, deficite persistente şi dificultăţi în transformarea banilor europeni în dezvoltare. Apropierea dintre publicarea documentului şi evaluarea S&P conferă constatărilor o greutate aparte. În cele 33 de pagini ale raportului întocmit de Departamentul de Stat, americanii descriu o ţară care are argumente solide pentru a atrage capital, dar îşi erodează avantajele prin felul în care este administrată. Poziţia strategică, apartenenţa la Uniunea Europeană şi NATO, resursele naturale, forţa de muncă educată şi salariile competitive sunt recunoscute explicit. Tehnologia informaţiei, industria auto, energia, apărarea, producţia industrială, sănătatea şi serviciile financiare oferă oportunităţi, dar problemele apar atunci când investitorul trece de prezentarea atractivă a ţării şi încearcă să construiască efectiv o afacere. Atunci intră într-un sistem în care regulile se pot modifica înainte ca investiţia să înceapă să producă.

Cifrele despre experienţa mediului de afaceri sunt devastatoare pentru discursul oficial despre atractivitatea României. Raportul citează Eurobarometrul din ianuarie-februarie 2025: 90% dintre oamenii de afaceri români consideră corupţia răspândită, faţă de o medie europeană de 63%. Totodată, 62% cred că funcţionarii publici îi favorizează pe membrii propriilor familii sau pe prieteni. Când sunt întrebaţi despre obstacolele întâmpinate în activitate, 96% indică nivelul taxelor, 91% schimbările rapide ale legislaţiei şi politicilor, 84% complexitatea procedurilor administrative, iar 72% corupţia. Sunt percepţii declarate de respondenţi, însă proporţiile lor arată cât de adânc s-a instalat neîncrederea în relaţia dintre afaceri şi stat.

• Termene nerespectate, proceduri dificile

Cea mai tăioasă constatare din raport priveşte distanţa dintre obligaţiile legale şi comportamentul autorităţilor. România are reguli privind consultarea publică şi un termen de 30 de zile pentru observaţii asupra proiectelor care afectează mediul de afaceri. Raportul arată însă că termenele sunt ocolite în mod regulat, în condiţiile în care încălcarea lor nu este însoţită de sancţiuni efective. Consultările şi evaluările de impact rămân limitate, iar modificările legislative sunt adoptate în grabă, prin proceduri extraordinare. Pentru o companie care îşi calculează investiţia pe zece sau douăzeci de ani, o asemenea practică înseamnă că planul financiar depinde şi de următoarea urgenţă a Guvernului.

Energia este exemplul cel mai vizibil. Departamentul de Stat identifică sectorul ca fiind deosebit de vulnerabil la modificări legislative frecvente şi neaşteptate, inclusiv fiscale. Raportul trece în revistă taxarea veniturilor suplimentare, intervenţiile asupra preţurilor şi impozitul pe construcţii introdus în aprilie 2025, de 0,5% pentru valoarea netă a construcţiilor private vizate şi de 0,25% pentru anumite active controlate de stat. Observaţia esenţială este că o mare parte a legislaţiei din domeniu a fost adoptată cu o consultare publică deficitară, pe repede înainte, sau fără evaluări suficiente ale impactului. Într-un sector în care proiectele cer capital uriaş şi recuperarea investiţiilor durează ani, impredictibilitatea poate deveni un cost decisiv.

Nici relaţia financiară cu statul nu oferă întotdeauna siguranţă. Documentul citat consemnează întârzieri în rambursarea unor facilităţi fiscale promise companiilor străine şi avertizează că disponibilitatea banilor din buget poate influenţa plata ajutoarelor de stat. În proiectele finanţate din fonduri europene, investitorul trebuie adesea să suporte cheltuielile în avans, în timp ce rambursarea este foarte lentă. Rezultatul este uşor de înţeles: compania trebuie să finanţeze inclusiv timpul pierdut de administraţie. O facilitate atractivă pe hârtie poate ajunge să blocheze lichidităţi şi să împingă proiectul spre credite suplimentare.

• Departamentul de Stat acuză durata în instanţă a litigiilor comerciale

Justiţia completează tabloul nesiguranţei pentru investitori. Potrivit documentului american, autorităţile din ţara noastră recunosc drepturile de proprietate şi contractuale, dar apărarea lor în instanţă poate fi îndelungată, costisitoare, dificilă şi imprevizibilă. Companiile străine semnalează lipsa expertizei comerciale în unele instanţe, iar inconsecvenţa jurisprudenţei rămâne o preocupare majoră. Chiar şi obţinerea unei hotărâri favorabile poate fi urmată de probleme de executare şi de noi proceduri. Pentru investitor, dreptul câştigat după ani de litigiu poate valora mult mai puţin decât dreptul respectat la timp.

În materia insolvenţei, raportul consemnează reclamaţii ale investitorilor şi creditorilor potrivit cărora unii lichidatori nu au suficiente stimulente să grăbească procedurile, iar unele decizii ar fi servit interese exterioare. Sunt acuzaţii atribuite celor care le-au formulat, nu o condamnare generală a profesiei. Dar includerea lor într-un document destinat investitorilor americani arată că încrederea este pusă la încercare şi în momentul în care o afacere trebuie restructurată sau închisă.

Capitolul anticorupţie este la fel de incomod. Departamentul de Stat recunoaşte progresele României, dar descrie şi slăbirea unor instrumente de investigare şi sancţionare. Raportul menţionează efectele deciziilor privind prescripţia penală şi citează cifra de 9.635 de trimiteri în judecată şi/sau condamnări desfiinţate între 2022 şi 2025. Numărul nu este prezentat ca referindu-se exclusiv la dosare de corupţie, însă apare în analiza factorilor care au afectat combaterea acesteia. Documentul discută şi consecinţele restrângerii competenţelor poliţiştilor DGA, precum şi limitarea atribuţiilor ANI în urma unei hotărâri a Curţii Constituţionale din mai 2025.

• Companiile de stat, neatractive pentru investitori din cauza deciziilor Guvernului

La companiile de stat, diagnosticul loveşte direct în felul în care puterea politică gestionează economia. Raportul citează declaraţii ale oficialilor despre existenţa a peste 1.500 de întreprinderi publice şi pierderi istorice de 14 miliarde de lei înregistrate de multe dintre acestea. Nu este o cifră prezentată drept pierdere anuală pentru 2026. Americanii semnalează însă numirile discreţionare, folosirea conducerilor interimare şi aplicarea incompletă a regulilor de guvernanţă. Mai mult, raportul consemnează faptul că guverne succesive au extras dividende de la companiile de stat profitabile pentru a alimenta bugetul şi constată că statul îşi acoperă nevoile imediate, în timp ce capacitatea întreprinderilor de a investi poate fi pusă sub presiune.

Raportul identifică şi puncte de sprijin reale. Sistemul bancar este descris drept stabil, bine capitalizat şi profitabil. La sfârşitul lui 2025, rata creditelor neperformante era de 2,69%, solvabilitatea de 23,66%, iar rentabilitatea capitalurilor proprii de 18,38%, potrivit datelor BNR citate în document. România păstrează un regim în mare parte deschis investiţiilor şi permite repatrierea profiturilor după plata taxelor. Aceste avantaje fac diagnosticul instituţional şi mai greu de ignorat: economia are resurse de rezistenţă, dar administraţia îi consumă o parte din potenţial.

În concluzie, potrivit Departamentului de Stat, ţara noastră are ce să ofere capitalului, dar cere investitorilor să suporte prea mult din costul disfuncţiilor statului. Taxele schimbate peste noapte, promisiunile plătite cu întârziere, procedurile interminabile şi aplicarea nesigură a legii se adună într-o factură economică pe care o plătesc investitorii şi care se regăseşte în preţurile achitate de clienţii finali.