Diferenţa dintre americani şi ruşi: primii protestează, cei din urmă tac de frică

Comparaţiile între Donald Trump şi Vladimir Putin, între SUA şi Rusia, se fac din ce în ce mai des în ultimele luni. Apucăturile dictatoriale, războaiele, dorinţa de expansiune teritorială, influenţa geopolitică sunt puse în balanţă. Pe acest fond, la sfârşitul săptămânii trecute în Statele Unite ale Americii milioane de oameni au ieşit din nou în stradă pentru a protesta împotriva exceselor actualului preşedinte, Donald Trump. În Rusia condusă de Vladimir Putin, oamenii evită astfel de gesturi de revoltă. Contrastul nu este doar politic, ci profund uman, avem frică şi dorinţa de a păstra libertatea, constrângere şi alegere.

• America - mitinguri „No Kings” şi mobilizarea maselor

Sâmbăta trecută, milioane de persoane au participat la mitingurile „No Kings”, desfăşurate în SUA şi în mai multe oraşe europene, protestând faţă de războiul din Iran şi împotriva politicilor promovate de preşedintele Donald Trump, potrivit Associated Press. Punctul central al manifestaţiilor a fost statul Minnesota, în special oraşul St. Paul, unde sute de mii de oameni s-au adunat pentru a-şi exprima opoziţia faţă de politicile anti-imigraţie şi acţiunile agenţiei federale ICE.

Artistul Bruce Springsteen, cap de afiş al evenimentului, a transmis un mesaj cu puternică încărcătură civică, evocând rezistenţa comunităţii şi afirmând că „aceasta este încă America”. Protestele s-au extins de la marile metropole, precum New York City, până în oraşe mici ca Driggs, inclusiv în state conservatoare, semn al unei mobilizări care depăşeşte graniţele ideologice clasice.

• Libertatea de a protesta şi limitele ei

Deşi majoritatea manifestaţiilor au fost paşnice, au existat şi incidente. În Los Angeles, poliţia a folosit gaze lacrimogene, iar la Denver au fost operate arestări după ce protestatarii au blocat circulaţia. Reacţiile oficiale nu au întârziat. Reprezentanţi ai administraţiei şi ai Partidul Republican au minimalizat amploarea protestelor, susţinând că acestea sunt orchestrate de reţele de stânga. Cu toate acestea, amploarea mobilizării - mii de acţiuni şi milioane de participanţi - arată că, în ciuda polarizării, societatea americană rămâne capabilă de reacţie colectivă.

• Rusia: tăcerea impusă

În acelaşi timp, în Rusia condusă de Vladimir Putin un astfel de scenariu este greu de imaginat. Opoziţia este sistematic marginalizată, presa independentă este restrânsă, iar protestul poate duce la arestare sau mai rău. Cazul lui Alexei Navalnîi, reflectat pe larg de media din întreaga lume, rămâne emblematic pentru costul enorm al contestării puterii. În aceste condiţii, absenţa protestelor de amploare nu este dovada unei acceptări tacite, ci rezultatul unui climat de frică.

• Două societăţi, două tipuri de responsabilitate

Imaginile din America - mulţimi, pancarte, muzică, discursuri - contrastează puternic cu liniştea aparentă din Rusia. Dar această diferenţă nu ţine de curajul intrinsec al oamenilor, ci de contextul în care aceştia trăiesc. Într-un regim autoritar, libertatea de acţiune este sever limitată. Într-o democraţie, ea există chiar dacă nu este întotdeauna folosită. Protestele „No Kings” arată că, în SUA, o parte semnificativă a societăţii refuză să rămână tăcută. În acelaşi timp, ele scot la iveală şi diviziunile interne: nu toţi americanii protestează, iar o parte susţine politicile contestate.

• Ecoul global al nemulţumirii

Manifestaţii similare au avut loc şi în Europa. La Roma, protestatarii au criticat inclusiv guvernul condus de Giorgia Meloni. În Londra şi Paris, mesajele au vizat extremismul, războiul şi politicile identitare. Astfel, protestele nu mai sunt doar un fenomen american, ci parte a unei nelinişti globale.

Comparaţia dintre Rusia şi Statele Unite nu poate fi făcută în termeni simpli. În Rusia, tăcerea este adesea impusă de frică. În America, tăcerea, acolo unde există, este o alegere. Iar diferenţa este esenţială. Pentru că, în timp ce oamenii care trăiesc într-un regim autoritar sunt limitaţi de consecinţe grave, cetăţenii unei democraţii sunt definiţi de posibilitatea de a acţiona. Protestele de amploare din SUA arată că această posibilitate nu a dispărut, depinde doar câţi mai doresc să o folosească.