La referendum am să votez, pentru că e important să stabilim cum ne vom alege reprezentanţii. Dar nu merg la alegerile pentru "Parlamentul European", pentru simplul motiv că acela nu e un parlament (nu are funcţii legislative reale).

Un fapt divers între altele: un jurnalist a detectat sâmbătă, 10 noiembrie, într-o cameră oarecare a unui hotel din Piteşti o cameră video de supraveghere ascunsă. În momentul descoperirii, camera nu era conectată, dar putea fi oricând pusă în...

Astăzi, despre "Bătutul cu cărămida-n piept".

România pluteşte în derivă. Orizontul e doar o speranţă, anulată de ceaţă.

Crima săvârşită săptămâna trecută în Italia trebuie să readucă în atenţia publică nu numai exportul de infracţionalitate, ci şi problema rromilor despre care nu am avut încă o dezbatere sinceră la nivel naţional, parcă intimidaţi că cineva de...

O precizare, mai întâi: nu propun un sistem totalitar. Fie şi pentru un motiv simplu - totalitarismul nu este un sis-tem fără partide.

E rrom, deci e vinovat. Nu mai e nevoie nici de vreo anchetă, nu mai e loc pentru îndoială: nu mai e loc pentru neserioasa prezumţie de nevinovăţie.

Întîlnire tipică de gradul III, la Bucureşti, între Preşedintele Ucrainei şi cel al României.

Guvernul îşi asumă răspunderea pe legea uninominalului, varianta mixtă.

Am trăit să o vedem şi pe-asta: actualul ministru de Interne decide că vom vota la referendum "în aceeaşi zi, dar nu la aceeaşi secţie de votare".

Politica se insinuează - uneori discret, de cele mai multe ori brutal - în viaţa românilor.

Nu-i aşa că sună desuet? Cu greu s-ar putea găsi o "ocazie oficială" care să stîrnească mai puţin interes, în mediile de presă, ca să nu mai vorbim de "omul de pe stradă"!

Odată ce a convocat referendumul pentru a consulta poporul în privinţa scrutinului uninominal, Traian Băsescu a devenit nu doar arbitrul reformei electorale, ci singurul responsabil de succesul sau eşecul acesteia. Şi asta tocmai pentru că şi...

Politicienii şi autorii dramatici joacă roluri sociale de o mare similitudine.

Care este dreptul fundamental pe care dictatura l-a luat, înainte de oricare altul, românilor?

Europa e o oglindă sfărâ­mată dar politicienii se comportă de parcă nu ar şti asta.

La numărătoarea războaielor mondiale nu stăm prea bine. După unu şi doi, care pot fi clar diferenţiate, la fel ca în cultura anumitor triburi, nu mai ştim să spunem decît "multe".

"Mândri de a fi belgieni" - o formulă deloc stereotipă într-o ţară, dar şi într-o Europă dominată de renaşterea naţionalismelor şi de tentaţia supraevaluării politice a crizelor identitare şi a fricilor comune.

Preşedintele Traian Băsescu a pus din nou sula-n coasta Guvernului şi a Parlamentului, pe tema votului uninominal.

Aşa, carevasăzică: o ţară intrată de curând în UE, care a pierdut deja o parte semnificativă a forţei de muncă, plecată după salarii mai mari prin Occident.

De la o vreme în politica românească loviturile se aplică fără menajamente.

În ziua de azi, cînd diplomaţia, mai ales cea la nivel înalt, este un soi de turism electoral, amestecat cu turism economic şi pigmentată, pentru cît mai cuprinde, cu turism, pur şi simplu, faptul că Preşedintele Franţei şi-a programat în agendă...

Consensul politic asupra reformei electorale este strict formal, iar divergenţele de strategie şi tactică fac imposibil orice progres pe cale parlamentară în aceste condiţii viitorul scrutinului uninominal depinde din ce în ce mai mult de calcul...

Multă lume se întreabă: Cum se face că "România" mai funcţionează, în ciuda aberaţiilor acumulate în mecanis­mul principalelor instituţii de guvernare şi în raporturile dintre ele? Unii sunt tentaţi să spună că ceea ce ni se întîmplă acum...

Dacă aveţi un calculator pe aproape, tastaţi în Google "You Tube Ion Iliescu Cafeneaua politică".

După moţiunea de cenzură situaţia din PSD s-a deteriorat rapid. Cele 12 voturi mai puţin obţinute de coaliţia ad-hoc PSD-PD-PLD - previzibile, de altfel - au generat tensionarea relaţiilor, şi aşa formale, dintre Ion Iliescu şi Mircea Geoană.

În orice ţară normală, din punct de vedere constituţional, situaţia din România ar fi dus, de multă vreme, la alegeri anticipate.

Dorinţa Preşedintelui Traian Băsescu de a fi actorul principal al vieţii politice şi nu unul secundar, ori mai rău, doar spectator, nu a avut nicicînd teren mai favorabil, decît în acest punct al calendarului guvernării.

Sociologia şi antropologia mai au multe de explicat în România. Dar cazurile patologice din tranziţia românească ţin mai degrabă de psihiatrie.

Adesea auzim, cu referire la analiştii şi la comentatorii politici: "Nu faceţi altceva decât să criticaţi şi nu veniţi niciodată cu o propunere constructivă!".

Deşi capitală, Bucureştiul resimte din plin absenţa unei Pieţe a Naţiunii, a unui spaţiu în care românii să se regăsească, să îşi retrăiască istoria, să îşi sărbătorească prezentul sau să îşi prefigureze viitorul.

Dacă institutele de sondare a opiniei publice n-ar fi atît de ocupate cu temele arzătoare ale bătăliilor pentru putere, poate că cineva ar avea curiozitatea să aleagă cîte 10.000 de cetăţeni, de pe fiecare dintre cele cinci continente ale...

Uluitor spectacolul care se derulează în faţa ochilor noştri, în aceste zile! Corupţie şi Putere, putere şi corupţie, nicio limită nu pare să mai existe în calea derulării halucinante a acestei relaţii, al cărui apogeu previzibil şi inevitabil...

Din cauza Primăriei. Am plecat doar două zile, până la Sibiu, şi regret că a trebuit să mă întorc atât de repede.

Dacă moţiunea de cenzură e o armă prin care Parlamentul îşi exprimă neîncrederea şi obligă guvernul la demisie, larma pe care a produs-o maşinaţiunea politico-constituţională cu efect întârziat pusă în scenă de PSD a creat alte fisuri în...

Ca toţi oamenii importanţi ai marii finanţe, Alan Greenspan nu a avut timp să-şi susţină doctoratul.

Bine informat şi la obiect, Preşedintele Traian Băsescu a spus cetăţii, cu autoritatea funcţiei, ceea ce demografii, sociologii şi statisticienii îşi spun între ei, pe la simpozioane academice, încă din anii "80. Încet, dar sigur, în cîteva...

Haideţi să lăsăm ipocrizia la o parte. Ştim cu toţii de ce majoritatea a dorit ca România să adere la Uniunea Europeană.

Încă odată Securitatea a învins. În lupta sa cu naţiunea română, Securitatea - arma mortală a regimului comunist - continuă să facă victime.

Co-substanţialitatea politicii româneşti cu ridicolul, exprimarea ei privilegiată în limbajul atît de spectaculos şi colorat al ridicolului nu este de circumstanţă, nici locală şi evident pentru toată lumea, nici dependentă de timp.