Editorial

Cam aşa ceva trebuie să fi stat scris pe vederile trimise acasă, dintr-o frumoasă pădure canadiană, de participanţii la reuniunea G8. Imaginaţia epistolară rareori mai depăşeşte, astăzi, acest prag.

Fără îndoială, bursa noastră se află sub influenţa Americii. Nu a celei de Sud, ci a mijlocului celei de nord, adică a SUA.

Europa suferă de o maladie stranie, austeritatea. Dominată de "pieţe", blocată de stereotipuri , vânată de agenţiile de cotaţii financiare, minată de insuficienţa instituţiilor sale şi de lipsa de solidaritate, Europa caută o cale de a...

Într-un editorial anterior am arătat că administrarea treburilor publice este o activitate ce nu presupune, de cele mai multe ori, recursul la o ştiinţă propriu-zisă.

Ca de obicei, puterea politică de sorginte FSN-istă dă vina pe presă pentru eşecul politico-administrativ al exerciţiului puterii.

Orice autor este sensibil la reacţiile cititorilor săi.

Ideea că destinul unui secol, identitatea lui istorică se decid în primele două decade, poate să pară o speculaţie. Istoricul de profesie o să strîmbe din nas (o prostie gazetărească!), iar omul obiş-nuit o s-o ia ca pe-o trăsnaie inventată doar...

Toată lumea răcneşte împotriva măsurilor de austeritate şi împotriva Guvernului, dar, în mod uimitor, ministrul finanţelor Sebastian Vlădes-cu nu are o imagine rea, ba, adesea, este apreciat pentru profesionalism.

Multe lucruri sunt în neregulă în sistemul nostru politic şi în societate, de acord.

Chestionam săptămâna trecută, tot în aceste pagini, tema necesităţii unei guvernanţe europene şi, de ce nu, mondiale.

La capitolul exerciţii colective absolut necesare dezvoltării istorice, românii n-au stat niciodată prea bine.

De ce nu sunt şi la noi noţiunile politice cu picioarele pe pămînt şi capul pe umeri, nu e chiar greu de desluşit.

S-a întâmplat exact cum am prevăzut.

Cacofonia europeană şi mondială provocată de criza economică şi reflexele ei sociale şi politice continuă, iar liderii europeni, într-un efort de ceasul al doisprezecelea, caută cu disperare să ajungă la un compromis asupra soluţiilor...

Societatea germană a adoptat-o pe Angela Merkel de o manieră puţin previzibilă, la începutul carierei sale politice.

România consumă, de ani buni, mai mult decât produce.

Termenul defineşte o atitudine. Una care îmbrăţişează rigoarea, reducerea la esenţial şi, în consecinţă, renunţarea la orice ornamente, "floricele", artificii.

Povestea începe, se pare, în timpul unei luni de miere.

Ca şi când nu ar fi fost suficientă demonstraţia de marţi, 1 iunie, când politicienii israelieni la putere şi-au dovedit, odată în plus, incapacitatea şi iresponsabilitatea ordonând asaltul comandourilor israeliene asupra aşa zisei "flotile a...

Minţile oamenilor sunt adeseori confuze. Pentru unii, evaziunea fiscală este o manifestare a libertăţii, iar o îngrădire sau anihilare a ei sunt considerate atentate la libertate. Pentru alţii şi furtul este tot un act de libertate. Dacă mai...

Excepţionalismul caracterizează discursul politic şi, într-o bună măsură, chiar pe cel al specialiştilor în economie, cînd vine vorba despre criza prin care trece lumea.

Tratând efectul, nu elimini cauza; pare evident, mai puţin pentru guvernul Băsescu-Boc.

Vestea despre reducerea (temporară) a salariilor bugetarilor a produs un şoc imens pe bursă.

Meritul de a introduce repere, referenţiale, unităţi de măsură-etalon într-o lume consumată de pasiuni şi opinii, de competiţie şi dorinţa de aca-parare s-a bucurat, de obicei, dacă nu de recunoştinţa, măcar de recunoaşterea generală.

Criza este o bună ocazie să ne punem întrebări.

Am fost anunţaţi, deja, de luni de zile, după Grecia urmează Spania. Vineri, agenţia de cotaţie financiară Fitch a dat o nouă lovitură Spaniei şi, prin consecinţe, monedei euro, implicit Europei.

România este o lume de lumi paralele. Pe falia guvernanţi-guvernaţi, lucrurile sunt încă şi mai radicale. Cele două lumi sunt nu doar diferite, ci de-a dreptul incompatibile.

Martie 2006 - Laboratorul European de Anticipare Politică (LEAP) publică o analiză a pieţelor financiare şi prognozează o criză majoră iminentă, care va fi declan-şată de spargerea "balonului" imobiliar din Statele Unite ale Americii.

În viaţa oamenilor, sentimentul sfîrşitului, ba chiar reprezentări precise ale acestuia, nu sunt ceva cu totul neobişnuit.

"Nu cer decât un singur lucru: să fiu lăsat să lucrez".

Să lăsăm cifrele să vorbească, mai întâi.

Orice mare criză are drept consecinţă o abruptă şi adesea radicală redistribuire a principalelor resurse sociale: putere, averi, privilegii, oportunităţi.

Pentru România a se citi invers. Ce a spus Churchill a fost simbolic. Situaţia din România este reală.

Ultima prostie pusă în circulaţie, în lumea contorsionată a gazetăriei de la noi, este tema prăbuşirii "statului social", ori asistenţial, dacă vreţi să vă daţi aşa...mai intelectuali!

De când monitorizez bursa, cam de fiecare dată, după trecerea datei de înregistrare, scăderea normală într-o piaţă normală, dată de pierderea dreptului de a încasa dividende, a fost mai mare decât valoarea dividendului.

De curând, au avut loc alegeri pentru Camera Comunelor în Marea Britanie.

O ţară care nu îşi poate respecta promisiunile de bunăstare şi justiţie socială riscă fie să alunece spre haos, fie spre autoritarism.

Dacă oamenii politici nu excelează în claritate, cînd vorbesc despre criză, este de înţeles.

În urmă cu 7-8 luni, estimam că Statul român ar putea intra în faliment dacă nu se vor fi luat măsuri economice sănătoase de ieşire din criză.

Ocupaţia de a ascunde cele cîteva adevăruri simple, necesare oamenilor pentru a înţelege lumea în care vieţuiesc, este una foarte profitabilă, nu de ieri, de alaltăieri.