Evoluţia speciei: femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii

Femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii, aceasta este o constatare prezentă în aproape toate culturile şi epocile. Un amplu studiu internaţional, condus de Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Leipzig, oferă una dintre cele mai cuprinzătoare explicaţii de până acum: diferenţele de longevitate între sexe sunt înscrise în biologia evolutivă şi reflectate în întreaga lume animală, nu doar la oameni. Cercetătorii au analizat date din peste 1.100 de specii de mamifere şi păsări, colectate din grădini zoologice şi centre de conservare din întreaga lume. Scopul: să descopere dacă femelele trăiesc, în general, mai mult decât masculii - şi, mai ales, de ce. Rezultatele, publicate în revista Science Advances arată un model clar: la mamifere, femelele trăiesc în medie cu 13% mai mult decât masculii; la păsări, balanţa se inversează - masculii trăiesc în medie cu 5% mai mult decât femelele. Această inversare aparent paradoxală este cheia descifrării mecanismului biologic al longevităţii.

• Cromozomii, cheia longevităţii

O explicaţie centrală ţine de genetica sexelor - cunoscută drept „ipoteza sexului heterogametic”. La mamifere, femelele au doi cromozomi X (XX), iar masculii unul X şi unul Y (XY). Dublul cromozom X oferă o protecţie genetică suplimentară împotriva mutaţiilor dăunătoare. Astfel, dacă un cromozom X conţine o genă defectuoasă, celălalt o poate compensa. În schimb, la păsări, sistemul este invers: femelele sunt heterogametice (ZW), iar masculii homogametici (ZZ). Prin urmare, femelele păsărilor au o vulnerabilitate genetică mai mare, ceea ce explică de ce masculii tind să trăiască mai mult în această clasă.

• Strategii de împerechere şi preţul competiţiei

Dar genetica nu spune întreaga poveste. În multe specii, durata vieţii este strâns legată de strategiile de reproducere. În speciile poligame, masculii concurează intens pentru accesul la femele, ceea ce implică stres, lupte, efort fizic şi risc crescut de răniri. Această competiţie costisitoare duce la o speranţă de viaţă mai mică. Exemplele includ leii, cerbii sau babuinii, unde masculii dominanţi trăiesc adesea mai puţin decât rivalii lor mai tineri sau decât femelele. În schimb, în speciile monogame, cum sunt multe păsări, competiţia este redusă, iar masculii care cooperează în îngrijirea puilor pot trăi mai mult.

• Rolul parental şi energia vieţii

Un alt factor esenţial îl reprezintă comportamentele parentale. În majoritatea speciilor, femela este cea care investeşte mai mult în îngrijirea puilor. Această strategie selectivă face ca evoluţia să favorizeze longevitatea maternă, pentru a asigura supravieţuirea descendenţilor până la maturitate. La primate, de exemplu, femelele de gorilă, cimpanzeu sau orangutan trăiesc adesea cu ani buni peste masculi, iar acest avantaj se corelează cu perioada lungă de îngrijire a puilor. Pentru a evalua influenţa mediului, cercetătorii au comparat animalele din sălbăticie cu cele din captivitate. În grădinile zoologice, unde nu există prădători, boli infecţioase sau lipsuri alimentare, diferenţele dintre sexe s-au redus, dar nu au dispărut. „Faptul că femelele mamiferelor continuă să trăiască mai mult chiar şi în condiţii controlate sugerează că acest fenomen are rădăcini biologice profunde”, se arată în raportul echipei coordonate de Dr. Paul Hellemann de la Institutul Max Planck. Situaţia este similară la oameni: progresele medicale, alimentaţia echilibrată şi stilul de viaţă mai sănătos au redus diferenţa de speranţă de viaţă între femei şi bărbaţi, dar aceasta rămâne semnificativă în toate ţările.

• Ecoul evoluţiei în viaţa modernă

Concluzia cercetătorilor este că longevitatea poartă amprenta selecţiei naturale. Diferenţele de durată a vieţii între sexe s-au format de-a lungul a milioane de ani, ca rezultat al strategiilor reproductive, al rolurilor parentale şi al arhitecturii genetice. „Durata vieţii nu este o întâmplare, ci o expresie a strategiei evolutive a fiecărui sex”, afirmă autorii studiului. Astfel, chiar dacă medicina modernă poate prelungi viaţa ambelor sexe, „ecoul evoluţiei” rămâne imprimat în ADN. Femeile - ca şi femelele din lumea animală - trăiesc, în medie, mai mult pentru că evoluţia a făcut din ele gardienii longevităţii speciei.