Frames: România are nevoie de un moratoriu fiscal de 3-5 ani şi de un dialog real cu investitorii

Noul guvern pregăteşte în aceste săptămâni rectificarea bugetară şi bugetul pe 2027, decizii care vor stabili cât plătesc firmele şi românii anul viitor, iar experienţa ultimilor ani arată că măsurile fiscale luate fără consultarea celor care le aplică au adus mai puţini bani la buget, nu mai mulţi, potrivit unei analize realizate de think-tank-ul economic Frames. În ultimii cinci ani, impozitul pe dividende s-a schimbat de trei ori şi s-a triplat, iar în primul semestru al acestui an investiţiile străine directe s-au prăbuşit cu 82%, conform aceleiaşi surse. Experţii Frames propun două soluţii: un dialog periodic între premierul Luca Niculescu şi cei mai mari contribuabili din economie şi un moratoriu fiscal care să garanteze stabilitatea taxelor pentru cel puţin 3-5 ani, potrivit documentului.

Politica fiscală făcută din birou

În ultimii ani, multe decizii fiscale au fost luate peste noapte, prin ordonanţe de urgenţă, fără studii de impact serioase şi fără discuţii reale cu industriile afectate, iar rezultatul s-a văzut rapid în încasări, conform analizei. Cel mai clar exemplu este OUG 7/2026, care a schimbat regulile din industria jocurilor de noroc şi a lăsat primăriilor decizia de a permite sau interzice activitatea, iar în februarie-mai 2026 au fost autorizate doar 2.337 de aparate de joc, faţă de aproape 19.000 în aceeaşi perioadă a anului trecut, cu 88% mai puţine, potrivit aceleiaşi surse. Încasările din taxele de autorizare au scăzut de la 485 la 300 de milioane de lei, cu aproape 40%, iar din cele aproximativ 3.100 de unităţi administrativ-teritoriale, doar 90 adoptaseră o hotărâre de consiliu, deşi termenul de 60 de zile expirase, conform documentului.

Măsura menită să aducă ordine şi bani la buget a produs haos administrativ, venituri pierdute şi locuri de muncă desfiinţate, iar o parte din activitate a trecut în zona ilegală, potrivit analizei. Al doilea exemplu este TVA-ul la locuinţele noi, care a crescut de la 9% la 21% de la 1 octombrie, iar pentru un apartament de 100.000 de euro, diferenţa este de aproape 10.000 de euro, suportaţi fie de cumpărător, prin preţ, fie de dezvoltator, din marjă, conform aceleiaşi surse. Vânzările de apartamente scăzuseră deja cu aproape 9% în primul semestru, iar accesibilitatea locuinţelor este la cel mai scăzut nivel din 2018, statul riscând să încaseze un TVA mai mare pe mult mai puţine tranzacţii, într-un sector care a fost unul dintre puţinii piloni de creştere ai economiei, potrivit documentului. Industria auto, unul dintre cei mai mari exportatori ai ţării, trece şi ea printr-o perioadă dificilă, cu producţia de autoturisme scăzută în primul semestru cu aproape 13%, iar la Dacia cu 18%, conform analizei. O parte din cauze sunt europene, dar au contat şi cererea internă slabă, programele de sprijin reduse sau amânate şi lipsa unei strategii clare pentru industrie, iar producătorii de tutun şi de băuturi răcoritoare au trecut în ultimii ani prin creşteri succesive de accize şi taxe, anunţate adesea fără un calendar predictibil, ceea ce a încurajat contrabanda şi a frânat investiţiile, potrivit aceleiaşi surse.

Cinci ani, zeci de schimbări: impozitul pe dividende, triplat în trei paşi

Puţine lucruri descriu mai bine instabilitatea fiscală a României decât istoria recentă a impozitului pe dividende, conform documentului. Până la finalul lui 2022, cota era de 5%, una dintre cele mai atractive din Europa, iar antreprenorii îşi puteau planifica investiţiile şi remunerarea pe termen lung, potrivit aceleiaşi surse. A urmat o creştere la 8% de la 1 ianuarie 2023, apoi la 10% de la 1 ianuarie 2025 şi la 16% de la 1 ianuarie 2026, în total trei majorări în patru ani, iar cota a ajuns de peste trei ori mai mare decât era în 2022, conform analizei. Între timp, în Parlament se discută deja o nouă modificare, reducerea la 8% a impozitului pe unele dividende plătite între firme, pe care guvernul anterior a avizat-o negativ, iar pentru un antreprenor mesajul este clar: nu ştii niciodată cât vei plăti peste un an pe banii pe care îi câştigi, potrivit documentului.

Dividendele nu sunt o excepţie, iar în aceeaşi perioadă pragul de venituri pentru regimul microîntreprinderilor a fost redus în mai mulţi paşi, de la 1 milion de euro la 100.000 de euro, conform analizei. Impozitul minim pe cifra de afaceri a fost introdus în 2024 şi urmează să fie eliminat din 2027, cota standard de TVA a crescut de la 19% la 21%, iar cotele reduse de 5% şi 9% au fost comasate într-o cotă de 11%, cu excepţii care s-au schimbat de la o lună la alta, potrivit aceleiaşi surse. Taxa pe stâlp a fost reintrodusă, iar accizele au fost majorate în mod repetat, astfel încât practic nu a existat niciun an din ultimii cinci în care un antreprenor să fi putut începe exerciţiul financiar cu aceleaşi reguli ca în anul precedent, conform documentului.

Adrian Negrescu, managerul Frames, a declarat că în cinci ani impozitul pe dividende s-a triplat în trei paşi, regimul microîntreprinderilor a fost rescris de mai multe ori, iar TVA-ul a crescut, potrivit analizei. El a arătat că niciun antreprenor nu poate construi un plan de afaceri pe cinci ani când regulile se schimbă de la an la an, iar instabilitatea a devenit o taxă în sine, poate cea mai scumpă dintre toate, conform aceleiaşi surse.

Taxa pe stâlp, simbolul instabilităţii fiscale

Cel mai bun exemplu de lipsă de predictibilitate este impozitul pe construcţiile speciale, cunoscut drept „taxa pe stâlp", potrivit documentului. A fost introdus în 2014, eliminat din 2017 după ani de critici şi reintrodus din 2025, cu o cotă de 1%, prin ordonanţa de urgenţă cunoscută drept „trenuleţ", conform aceleiaşi surse. Taxa se aplică infrastructurii: reţele electrice, stâlpi şi antene de telecomunicaţii, conducte, turbine eoliene, parcuri fotovoltaice, transformatoare şi alte construcţii care nu sunt clădiri, potrivit analizei. Problema nu este doar costul, ci mesajul, iar taxa loveşte exact investiţiile de care România are cea mai mare nevoie: reţelele de energie care trebuie să preia producţia regenerabilă, infrastructura de telecomunicaţii şi capacităţile noi de producţie, conform documentului. Federaţia Patronală a Energiei a avertizat că impozitul va fi „distructiv" pentru multe investiţii, din mai multe sectoare economice, şi că bugetul nu va câştiga nimic nici pe termen mediu, potrivit aceleiaşi surse. La momentul reintroducerii nu era clar nici măcar dacă procentul se aplică valorii iniţiale a investiţiei sau celei amortizate, iar un investitor care decide astăzi un proiect de zeci de milioane de euro nu poate lucra cu reguli care apar, dispar şi reapar în funcţie de nevoile bugetare ale fiecărui guvern, conform analizei.

Adrian Negrescu a subliniat că taxa pe stâlp este exemplul perfect de impozit care descurajează exact ce ne dorim cel mai mult: investiţiile în infrastructură, potrivit documentului. El a arătat că un investitor nu se sperie de o taxă de 1%, ci se sperie că nu ştie ce taxă va veni anul viitor, conform aceleiaşi surse.

Investitorii străini au început să plece

Efectele instabilităţii fiscale şi politice se văd deja în cifre, potrivit analizei. Anul trecut, România atrăsese investiţii străine directe de aproape 7,9 miliarde de euro, al treilea cel mai bun rezultat din ultimii zece ani, iar în primul semestru din 2026, fluxul net a scăzut la doar 669 de milioane de euro, faţă de 3,72 miliarde de euro în aceeaşi perioadă a anului trecut, o prăbuşire de 82%, conform aceleiaşi surse. În trimestrul al doilea, fluxul a fost negativ, de -521 de milioane de euro, cel mai slab nivel trimestrial din 2013, potrivit documentului. Prim-viceguvernatorul BNR, Leonardo Badea, a numit evoluţia „un semnal care nu poate fi ignorat", iar cea mai îngrijorătoare componentă este cea a profiturilor reinvestite, negative cu 1,1 miliarde de euro în primul semestru, conform analizei. Companiile străine nu doar că nu mai aduc bani noi, ci îşi repatriază profiturile în loc să le reinvestească aici, iar creşterea impozitului pe dividende la 16% nu a oprit această tendinţă, potrivit aceleiaşi surse. Când un investitor îşi retrage banii, nu o face din cauza unei singure taxe, ci pentru că nu mai are încredere că regulile vor rămâne aceleaşi pe toată durata proiectului, conform documentului. Dacă trendul continuă, 2027 poate fi primul an în care România pierde nu doar ritmul investiţiilor, ci şi investitorii, iar fără capital străin, cu un deficit bugetar care trebuie redus şi cu fondurile europene din PNRR încheiate, economia rămâne fără unul dintre principalele motoare de creştere, potrivit analizei.

Moratoriu fiscal: 3-5 ani fără taxe noi

Experţii de la Frames propun ca noul guvern să adopte, odată cu bugetul pe 2027, un moratoriu fiscal prin lege, conform documentului. Acesta ar însemna menţinerea nivelului şi a structurii taxelor şi impozitelor, inclusiv a impozitului pe dividende, pentru cel puţin trei ani, ideal cinci, potrivit aceleiaşi surse. Orice excepţie ar trebui justificată printr-un studiu de impact public şi anunţată cu cel puţin 12 luni înainte de aplicare, iar moratoriul ar trebui să includă şi o clauză clară pentru taxele cu efecte nocive asupra investiţiilor, precum taxa pe stâlp, care ar trebui eliminate definitiv sau măcar îngheţate, conform analizei. Programul de guvernare promite deja un interval de cel puţin şase luni între anunţarea şi aplicarea măsurilor care afectează firmele, ceea ce este un început, dar insuficient, deoarece un investitor care construieşte o fabrică, un parc fotovoltaic precum cel de la Ogrezeni sau o reţea de telecomunicaţii calculează pe 10-20 de ani, nu pe şase luni, potrivit documentului.

Adrian Negrescu a declarat că este nevoie de un pact fiscal, nu de încă o promisiune, potrivit analizei. El a arătat că un moratoriu de 3-5 ani, scris în lege, ar fi cel mai puternic mesaj pe care România îl poate transmite investitorilor după cinci ani de modificări continue, nu costă nimic din buget, dar poate aduce înapoi miliardele de euro de investiţii pe care le-am pierdut în acest an, conform aceleiaşi surse.

Ce ar trebui să facă premierul

Primele 10-15 companii plătitoare de taxe din România aduc la buget o parte considerabilă din veniturile statului, iar ele ştiu mai bine decât orice birou din minister cum reacţionează piaţa la o nouă taxă, cât de repede se mută consumul spre zona neagră şi ce investiţii se amână când regulile se schimbă, potrivit documentului. Această cunoaştere nu ar trebui ignorată, iar Frames propune un consiliu consultativ economic pe lângă premier, care să se întâlnească periodic cu reprezentanţii marilor contribuabili din construcţii şi imobiliare, industria auto, energie, tutun, băuturi răcoritoare şi alte sectoare-cheie, alături de patronatele IMM-urilor, conform aceleiaşi surse. Nu este vorba despre lobby sau despre privilegii pentru companiile mari, ci despre studii de impact reale, calcule făcute pe datele celor care plătesc efectiv taxele şi un calendar fiscal discutat din timp, iar acest consiliu ar putea fi şi garantul moratoriului fiscal, cu rolul de a semnala orice încercare de a-l ocoli, potrivit analizei.

Analiza Frames arată că, în orice economie occidentală, un premier vorbeşte constant cu industria, nu ca să primească ordine, ci ca să afle consecinţele deciziilor înainte să le ia, conform documentului. Dacă OUG 7, taxa pe stâlp, creşterile repetate ale impozitului pe dividende sau TVA-ul la locuinţe ar fi fost discutate cu sectoarele vizate, statul ar fi avut azi mai mulţi bani, iar investitorii nu ar fi plecat, iar bugetul nu se face doar în birourile guvernamentale, ci şi în fabrici, pe şantiere şi în magazine, potrivit aceleiaşi surse