Fum negru la Parlament: Siegfried Mureşan a fost şi el respins

Parlamentul a respins, ieri, pentru a doua oară în ultimele trei luni, învestirea unui guvern cu puteri depline, care să ia locul, la Palatul Victoria, Cabinetului interimar Ilie Bolojan, al cărui Executiv a fost demis în urma aprobării moţiunii de cenzură din 5 mai 2026.

De atunci şi până acum preşedintele Nicuşor Dan a încercat să îi convingă pe liderii partidelor pro-europene să constituie o majoritate parlamentară necesară învestirii unui nou guvern. Demersurile repetate ale şefului statului, atât în cazul Eugen Tomac - care şi-a depus mandatul de premier desemnat, cât şi în cazurile Adrian Veştea şi Siegfried Mureşan, au fost sortite eşecului, deoarece cărţile guvernării nu se află la Palatul Cotroceni, ci la Palatul Parlamentului, iar liderii politici actuali sunt prea orgolioşi pentru a ajunge la un compromis benefic pentru ţară.

Astfel că ieri, cu doar 182 de voturi pentru, cu 51 de voturi mai puţine decât necesarul de 233 pentru învestire, Cabinetul Mureşan nu a ajuns la Palatul Victoria, ci reprezintă un nou eşec în a avea un guvern cu puteri depline. Practic, Siegfried Mureşan a primit cu şapte voturi pentru mai puţine chiar şi decât Adrian Veştea, liberalul ce fusese premier desemnat de Nicuşor Dan, fără acordul PNL, dar cu sprijinul PSD. Nu şi al AUR, ceea ce arată că formaţiunea politică condusă de fostul lider de galerie George Simion a ajuns un pion important în ecuaţia constituirii unei majorităţi parlamentare.

Imediat după votul din Parlament, premierul desemnat Siegfried Mureşan a declarat: „Noi am venit cu o soluţie pentru încheierea crizei politice şi am văzut că partidele care au declanşat criza politică au votat pentru prelungirea crizei politice. Aşteptăm să vedem din partea preşedintelui României care sunt următorii paşi. Noi, evident, vom continua să milităm pentru toate reformele pe care oamenii le aşteaptă şi în acest ultim an oamenii au dus greul stabilizării ţării şi vom lupta pentru ca eforturile făcute de oameni în acest an să nu fie în zadar”.

Votul de ieri a avut loc cu numai două zile înainte ca agenţia Standard&Poors să publice noul raport privind ratingul investiţional acordat ţării noastre, ceea ce demonstrează că liderilor partidelor parlamentare nu le pasă că tocmai au încălcat una dintre condiţiile puse în urmă cu trei luni de agenţie după ce menţinuse în aprilie ratingul BBB- cu perspectivă negativă, condiţie care se referă la stabilitatea guvernamentală şi la predictibilitatea politică şi legislativă. Sau probabil că au avut semnale, aşa cum a apărut ieri pe surse în mass-media, că agenţia va menţine, în ciuda crizei politice ratingul actual, aşa cum susţin şi specialiştii în economie şi finanţe contactaţi de ziarul BURSA.

• Aurelian Dochia: „Situaţia politică actuală - risc major luat în calcul de S&P, dar execuţia bugetară este una bună”

Chiar dacă, în urma votului de ieri din Parlament, continuă actuala criză politică, analistul economic Aurelian Dochia a declarat pentru ziarul BURSA că în discuţiile cu reprezentanţii agenţiei Standard&Poors contează şi faptul că avem o execuţie bugetară bună şi că menţinem deficitul bugetar în parametrii stabiliţi pentru acest an.

„Este adevărat că sunt riscuri mari. În primul rând în ceea ce priveşte capacitatea de împrumut, noi avem nevoie în continuare să ne împrumutăm din pieţele externe şi aceasăt capacitate este legată în mare măsură de ceea ce stabilesc agenţiile de rating. Am primit deja avertizări din partea acestora că situaţia politică este un factor de risc major pe care îl au în vedere. Pe de altă parte însă, pe cifrele concrete pe care le avem la execuţia bugetară până acum nu stăm rău şi asta ar trebui să fie un avantaj în discuţiile pe care le avem cu agenţiile de rating şi cu investitorii internaţionali cărora ne adresăm. De aceea, cred că e bine să nu dramatizăm în niciun fel situaţia asta politică care nu este favorabilă, dar care nu este nici catastrofală”, ne-a precizat Aurelian Dochia.

Domnia sa a arătat că bugetul pentru anul viitor este un capitol important în discuţiile cu agenţiile de raing şi un argument pe care l-am putea folosi în continuare pentru pieţele financiare la care apelăm.

„Un buget, care continuă procesul de ajustare fiscală pe care l-a început anul trecut guvernul Bolojan, probabil că ar da mare încredere pieţelor financiare. Chiar dacă acest buget nu va fi votat până la finalul anului 2026, nu ar fi prima dată când se întîmplă acest lucru. El va fi adoptat la începutul anului viitor, în luna februarie sau martie de Parlament, aşa cum s-a mai întâmplat de multe ori în ultimii zece ani, fără efecte dramatice. Economia merge în continuare, nimeni nu stă să aştepte învestirea unui nou guvern sau adoptarea bugetului de stat pe anul viitor. Toată lumea face ce are de făcut. Toate companiile merg în continuare, îşi îndeplinesc planurile. Evident că e o perioadă dificilă, în care preţurile la energie sunt foarte mari, dar nu numai România trece prin asemenea probleme şi oamenii îşi văd de treabă. Asta este de fapt marea speranţă: că există o anumită decuplare între mersul economiei şi ce se întâmplă la nivel politic. Oamenii s-au obişnuit să asiste la scene politice diverse, dar lucrurile trebuie să meargă înainte, indiferent de ce se întâmplă în Parlament, ce negocieri sunt între partide; toată lumea îşi vede de treabă şi trebuie să meargă înainte. Cele mai afectate sunt evident investiţiile publice, proiectele publice de investiţii pentru că am avut proiecte care au fost începute şi când s-au schimbat guvernele au fost lăsate la o parte. Vorbim de aţi bani cheltuiţi, pornim din nou cu alte studii de fezabilitate şi aşa mai departe. Sunt nenumărate astfel de cazuri care s-au întâmplat în istoria noastră din ultimii 30 de ani”, a arătat Aurelian Dochia.

Analistul economic a mai spus că organizarea unor alegeri anticipate nu va duce la nişte majorităţi clare care să permită formarea rapidă a unui nou guvern şi că ar fi mai bine constituirea unei majorităţi politice în actualul Parlament care să ducă la învestirea unui nou guvern.

• Adrian Mitroi: „Plata actualului circ politic se va face, cu sau fără downgradarea ratingului, în primăvară, într-o depreciere pe termen lung a prosperităţii naţionale”

Adrian Mitroi, profesor de finanţe comportamentale, susţine că vineri, 2 octombrie, Standard&Poors nu ne va reduce ratingul investiţional, datorită mai multor factori externi, printre care scăderea dramatică a preţurilor obligaţiunilor la nivel global.

„Este vorba despre aşa-zisa apocalipsă a obligaţiunilor, despre care au anunţat Reuters şi Bloomberg. În cazul României, să nu uităm că şi creditorii pierd substanţial la un downgrade investiţional, iar de aceea o astfel de reducere a ratingului nu se face peste noapte, ci în timp, pentru a le permite creditorilor să iasă rezonabil, să îşi ajusteze toate deţinerile din piaţă. Deci nu este atât de simplu să recurgi la un downgrade investiţional”, a precizat Adrian Mitroi.

Referitor la situaţia politică actuala din ţara noastră, domnia sa a arătat:

Adrian Mitroi: „Nu mă interesează ce vorbesc politrucii din Parlament, pentru că a doua zi nu mai are nicio relevanţă. Mai ales că ei pot să ia de la noi, de la analişti, nişte fraze din astea care dau bine sau care par dezgheţate. Ne place nouă să credem că soluţia ar fi la politicieni, dar nu este. Orice guvern ar veni în acest moment va fi la fel de slab ca guvernul Bolojan şi ca cele anterioare. Marginal nu ne este niciun folos acest teatru politic la care asistăm, mai ales că viitorul guvern nu poate lua cine ştie ce măsuri, în condiţiile în care la finalul anului vom avea o datorie publică situată la 65 sau 68% din PIB, datorie publică finanţată de două ori şi jumătate mai scump decât media Uniunii Europene, ceea ce ar însemna de fapt 90% din PIB. De aceea, consider că nu ne mai putem juca şi că nu contează ce guvern vine, atât timp cât el se confruntă cu astfel de constrângeri financiare. Nu are nimeni soluţii substanţiale, nici măcar poate face indexarea penzilor, nicio soluţie politică nu e rezonabilă. Părerea mea este că avem nevoie de o conducere externă, aşa cum a avut nevoie şi Bulgaria, de un consiliu monetar care a ţinut atât de bine hăţurile încât ţara vecină a intrat în zona euro. Apoi, fără să stau pe gânduri, avem nevoie de FMI, deoarece noi suntem într-o criză profundă a modelului de business şi de administrare, care nu se mai poate rezolva cu politicile de până acum. De aceea, consider că soluţia pentru depăşirea actualului moment nu este la clasa politică. Soluţia vine de la piaţă. Numai piaţa este capabilă să ia nişte măsuri durabile, deoarece politicienii nu pot, nu au chestia asta în fişa postului sau nu se pricep, cel puţin la noi în ţară”.

Expertul în finanţe comportamentale ne-a mai spus că ţara noastră a terminat ciclul de prosperitate împrumutată şi a reiterat că avem nevoie de un comitet de specialişti şi de intervenţia FMI, intervenţie care, în opinia domniei sale, ar putea să aibă loc după un downgrading serios în primăvara anului viitor.

Adrian Mitroi a concluzionat: „Ce vedem acum? Politicienii se bat pentru susţinerea sinecurilor. Practic, războiul politic pe care îl vedem noi este un război pe sinecuri. Nimic altceva. Reiterez: România, spre deosebire de alte situaţii, nu are soluţii politice de data aceasta. Soluţiile politice presupun finanţare, iar finanţarea este foarte scumpă şi e făcută doar pentru consum şi refinanţarea datoriei existente. Finanţare pentru investiţii la o dobândă de 7% este nefezabilă. România nu mai are bani de investiţii şi nu mai are bani de tracţiune. Deci nu mai are deficit investiţional să cheltuie deficitul pe investiţii. Noi nu mai putem cu modelul ăsta economic. Singurul model economic care funcţionează este să ne modificăm de la consum la investiţii, să restructurăm substanţial statul. Şi ăsta nu este un model fezabil pentru politicianul român. Aşa că, în concluzie, vom vedea acelaşi circ politic, a cărui plată se va face cu sau fără downgradarea ratingului în primăvară, într-o depreciere pe termen lung a prosperităţii naţionale”.

• Ziua în care Parlamentul a transformat învestirea într-un război privind direcţia ţării

Populismul şi demagogia şi-au făcut din nou numărul de la tribuna plenului reunit al Parlamentului, fie că vorbim despre coaliţia care a conlucrat pentru prezentarea Cabinetului Mureşan, fie că ne referim la reprezentanţii noii majorităţi parlamentare, încă neoficial constituită, dar alcătuită din PSD, AUR şi reprezentanţii celorlaltor partide suveraniste şi din o parte dintre senatorii şi deputaţii neafiliaţi.

Practic, ieri, plenul Parlamentului nu a dezbătut doar învestirea unui nou guvern, ci în realitate a discutat despre cine trebuie să plătească pentru criza politică, pentru dezechilibrul bugetar şi pentru reformele începute în timpul guvernării Bolojan, cine poartă răspunderea pentru lunile de blocaj şi, mai ales, dacă ţara noastră trebuie să continue aceeaşi direcţie economică şi administrativă sau să se întoarcă din nou la urne.

În spatele votului cerut de premierul desemnat Siegfried Mureşan s-au confruntat două naraţiuni aproape imposibil de împăcat: cea a reformei unui stat care cheltuieşte prea mult şi trebuie obligat să se schimbe şi cea a unei austerităţi despre care adversarii formulii guvernamentale propuse de PNL, USR şi UDMR susţin că a fost transferată asupra populaţiei şi economiei private.

De aceea, ceea ce s-a petrecut astăzi în Parlament a fost mai mult decât o procedură constituţională. A fost o confruntare pentru putere desfăşurată cu toate armele retoricii politice: „guvern-marionetă”, „austeritate”, „baroni locali”, „interese clientelare”, „trădători”, „extreme”, „populism”, „risipă”, „dreptate”. Aproape fiecare tabără a descris aceeaşi situaţie economico-socială a ţării, dar a identificat un alt vinovat pentru starea ei. Iar deasupra întregii dispute a planat moştenirea lui Ilie Bolojan. Guvernul său fusese înlăturat la 5 mai prin moţiune de cenzură, iar Cabinetul Mureşan s-a prezentat explicit drept continuator al unei părţi importante a reformelor sale. Premierul desemnat spusese încă înaintea votului că „Premierul Ilie Bolojan a aprins lumina în cămara cu şmecherii” şi promisese că lumina nu va fi stinsă, ci că va fi curăţată „toată dezordinea care s-a adunat în peste 30 de ani în statul român”.

În această atmosferă, Siegfried Mureşan şi-a prezentat programul de guvernare insistând asupra continuării consolidării fiscale, reformării statului şi companiilor de stat şi sprijinirii mediului de afaceri pentru relansarea creşterii economice. Era, de fapt, declaraţia politică de continuitate pe care PSD şi AUR anunţaseră deja că nu o acceptă. Cu două zile înainte de vot, conducerea PSD decisese în unanimitate să nu susţină Cabinetul Mureşan, Sorin Grindeanu numindu-l deja „Guvernul Bolojan de rit nou”.

Ieri, preşedintele PSD, Sorin Grindeanu a dus atacul direct în plenul Parlamentului: „Astăzi ar fi trebuit să punem capăt uneia dintre cele mai mari crize politice din istoria recentă a României. De 150 de zile, ţara e complet blocată, deoarece dreapta a refuzat să accepte că direcţia în care merge ţara este una greşită”.

Pentru PSD, Guvernul Mureşan nu reprezintă ieşirea din criză, ci perpetuarea ei sub altă conducere. Formula folosită de Grindeanu a fost construită tocmai pentru a şterge diferenţa dintre fostul şi posibilul viitor Executiv: „Acesta nu e un guvern al României, ci doar un alt guvern Bolojan, cu mai mult userism în el. Un guvern Bolojan 2.0, care va aplica fix aceeaşi reţetă a dezastrului şi austerităţii”.

Atacul efectuat de liderul social-democrat a coborât apoi din războiul dintre partide direct în buzunarul alegătorului. „Coşul zilnic a devenit din ce în ce mai mic, iar scumpirile în lanţ şi explozia preţurilor au transformat mersul la magazin, în vederea cumpărăturilor, într-un sport extrem”, a afirmat Sorin Grindeanu, care a adăugat că „nu există nicio zi fără închideri de fabrici şi mii de oameni care îşi pierd locurile de muncă” şi a rezumat efectul politic pe care PSD încearcă să îl ataşeze reformelor Bolojan într-o propoziţie brutală: „Facturile şi carburanţii au ajuns să sfideze bunul-simţ”.

Liderul PSD a susţinut totodată că fostul Cabinet Bolojan lasă „facturi neachitate de peste 30 miliarde lei, şantiere blocate şi firme sufocate”.

Finalul discursului lui Grindeanu a abandonat aproape complet limbajul economic şi a trecut la ameninţarea electorală. „Vreţi să prelungiţi criza? Atunci mergeţi pe calea anticipatelor”, a spus liderul PSD, înainte de una dintre replicile construite să rămână din întreaga şedinţă: „După alegeri, veţi încăpea toţi într-un lift, fără să vă înghesuiţi”.

• AUR vrea alegeri anticipate

Dacă PSD a atacat Cabinetul Mureşan dinspre austeritate şi costurile sociale, AUR a împins confruntarea mult mai departe, transformând votul într-un rechizitoriu împotriva întregii arhitecturi politice actuale. George Simion a cerut alegeri anticipate şi a declarat că AUR rămâne „loial poporului român”, reluând tema folosită de partid şi la căderea Guvernului Bolojan. Formula „noi nu suntem de vânzare, noi nu suntem trădători” nu este nouă: Simion o folosise şi în plenul din 5 mai, când fusese dezbătută moţiunea care a înlăturat Cabinetul Bolojan.

Astăzi însă, discursul a fost dus într-o zonă şi mai dură. Liderul AUR a susţinut că parlamentarii partidului ar fi fost supuşi unor presiuni şi tentative de influenţare: „Ne-aţi ameninţat, aţi trimis private jet-uri după noi, aţi pus patronii de televiziune să încerce să ne cumpere, să ne ameninţe”.

George Simion a mai spus că AUR nu va sprijini această formulă guvernamentală şi nici alta, cerând alegeri anticipat. Discursul s-a încheiat cu o ameninţare din partea liderului AUR: „Nu există decât înainte sau sus, ştiţi voi unde”.

Petrişor Peiu a mutat atacul AUR de pe terenul revoltei politice pe cel al datoriei publice. Argumentul său a fost că adevărata vulnerabilitate a României nu este doar criza guvernamentală, ci costul finanţării statului. „Astăzi, în lumea occidentală, avem o criză a datoriilor guvernamentale, descrisă de dobânzile la care se împrumută statele”, a afirmat Peiu, susţinând că România plăteşte „cea mai mare dobândă la creditele noi”, de 7,58%, şi o dobândă medie de 5,2% pentru creditele existente. Pe această bază, senatorul AUR a construit imaginea unei Românii devenite „veriga slabă” a economiilor occidentale şi a avertizat că un şoc extern încă necunoscut ar putea lovi tocmai această vulnerabilitate. Concluzia sa a fost lipsită de echivoc: programul Cabinetului Mureşan ar propune, în opinia sa, „un drum care ne duce, cu o viteză din ce în ce mai mare, într-un zid de beton foarte gros”.

• Diana Buzoianu: PSD în opoziţie, dar şi la guvernare

Din tabăra PNL, Ilie Bolojan a răspuns printr-o teză diametral opusă: problema României nu este reforma, ci faptul că reforma este blocată tocmai de cei ale căror interese sunt afectate de ea. „Reformele le critică aceiaşi oameni care au fost de acord cu ele anul trecut”, a spus Bolojan. Apoi a formulat esenţa argumentului liberal: „Nu poţi să ceri contribuabililor să îşi plătească taxele şi, în acelaşi timp, statul să le cheltuie iresponsabil banii”.

Bolojan şi-a îndreptat apoi atacul direct către PSD, afirmând că, deşi partidul „s-a lepădat din aprilie de responsabilitatea guvernării”, ar fi continuat să exercite influenţă prin „oamenii plantaţi în toate instituţiile”. USR a intrat în aceeaşi logică a reformei blocate. Diana Buzoianu a spus că actuala guvernare s-a uitat la „companiile care nu livrau rezultate”, la privilegii şi la serviciile neprestate cetăţenilor şi a susţinut că exact atunci „PSD a început scandalul, care a dat jos guvernul împreună cu prietenii din AUR”.

„Astăzi a venit momentul să recunoaşteţi că nu mai puteţi bloca o ţară pentru că aţi promis unor baroni locali că, în câteva zile, vă întoarceţi la guvernare”, a spus Diana Buzoianu, concluzionând că „un guvern cu puteri depline nu e un moft politic, ci o condiţie ca reformele să poată continua”.

În acest schimb de lovituri, Kelemen Hunor a încercat să mute perspectiva din interiorul Parlamentului în afara lui. Mesajul liderului UDMR a fost că prelungirea crizei riscă să distrugă ceva mai important decât un guvern: încrederea populaţiei în însăşi capacitatea sistemului politic de a funcţiona. „Societatea nu mai are răbdare cu noi”, a avertizat Kelemen Hunor care a adăugat: „Oamenii şi-au pierdut răbdarea pentru că nu suntem în stare să învestim un guvern cu puteri depline şi acest lucru este inacceptabil.” A urmat avertismentul politic central al discursului său: atunci când societatea îşi pierde încrederea în instituţii şi politicieni, „îşi ia soarta în propriile mâini şi va alege extremele şi populismul”. Concluzia lui Kelemen a descris Parlamentul ca pe o instituţie captivă propriei confruntări: „În loc de raţiune, de guvernare, oferim doar certuri fără sfârşit, polarizare dusă la extreme şi aruncarea responsabilităţii pe ceilalţi”.

Formaţiunile mai mici au arătat, la rândul lor, cât de fragmentat a devenit Parlamentul. Din partea UPR, Chiriţă Răzvan Mirel a spus că „exprimarea votului este un act de asumare politică”, a apreciat activitatea europeană a lui Siegfried Mureşan şi a anunţat că partidul va vota „strict în interesul cetăţenilor”. Reprezentanţii SOS România au respins formula propusă printr-o sentinţă scurtă: „Aveţi un program de guvernare pentru un guvern care nu există, miniştri pentru un guvern pe care nu îl veţi conduce. Nu vom vota”. Dinspre PACE, mesajul a fost şi mai tranşant: „Grupul parlamentar nu va vota această mascaradă, pentru că şi un vot negativ ar fi o onoare”. Parlamentarii neafiliaţi care au luat cuvântul au acuzat continuarea măsurilor Cabinetului Bolojan şi au cerut preşedintelui declanşarea alegerilor anticipate, iar Varujan Pambuccian a anunţat că deputaţii minorităţilor naţionale vor avea libertate de vot: „Fiecare coleg va vota aşa cum consideră că este oportun”.

Tocmai această libertate de vot şi parlamentarii din afara nucleului PNL-USR-UDMR reprezentau una dintre puţinele zone în care premierul desemnat mai putea încerca să-şi extindă susţinerea. Cu o zi înaintea votului, Mureşan recunoştea deschis că cele trei partide care îl sprijină au împreună 170 de parlamentari şi declara că, după discuţiile cu minorităţile, neafiliaţii şi grupurile mai mici, se afla undeva „între 170 şi 233 de voturi”. În acelaşi timp, audierile miniştrilor arătaseră cât de dificilă era situaţia: opt dintre candidaţii propuşi primiseră avize negative în comisiile parlamentare.

La finalul dezbaterilor, Siegfried Mureşan nu a încercat să stingă conflictul. Dimpotrivă, a răspuns atacurilor cu aceeaşi duritate. „Am văzut că domnul Grindeanu a venit, a minţit şi a fugit din Parlamentul României”, a spus premierul desemnat, care a adăugat: „Vă asigur că suntem pregătiţi să continuăm în următorul an. Guvernul Bolojan a aprins lumina, iar noi vom ţine lumina aprinsă. Ne propunem să reducem risipa în stat şi asta nu se numeşte austeritate, ci se numeşte dreptate”.

Dincolo de spectacolul parlamentar, există o întrebare pe care nici retorica puterii, nici cea a opoziţiei nu o poate elimina: cât timp îşi mai poate permite România să funcţioneze într-o stare de provizorat politic în timp ce trebuie să-şi corecteze finanţele publice, să păstreze investiţiile, să absoarbă fondurile europene şi să redea economiei capacitatea de creştere?