Funcţia trezorierului trece la nivelul următor. Cum se redefineşte şi de ce va creşte în viitorul apropiat rolul acestuia în companii

Cel puţin două tendinţe, care se manifestă la nivel global în cadrul companiilor - nevoite acum să deruleze afaceri într-un context global complicat, sensibil şi volatil deopotrivă - se simt şi în România: 1. rolul trezorierului (responsabilul cu gestiunea fluxurilor de încasări şi plăţi) creşte considerabil şi 2. companiile îşi extind schema organizatorică de la un om la un întreg departament de trezorerie.

Sigur că, în orice companie, pe măsura dezvoltării acesteia, se diversifică şi se complică rolul departamentului financiar în general. Ca o particularitate, cu cât compania se extinde, cu-atât mai importantă devine poziţia de trezorier în cadrul acesteia. Deja se practică ca o specializare aparte în companiile mari, tendinţa vizibilă este ca această practică să cuprindă şi companiile medii, aflate în plin proces de scalare.

Este, de altfel, şi concluzia unui studiu recent EY Global - EY Global DNA of the Treasurer Survey - care analizează această evoluţie şi constată nu doar anumite schimbări privind importanţa funcţiei de trezorerie, dar arată şi anumite tensiuni între funcţia Financiară (departament) şi cea subordonată ei, aceea de Trezorie. Despre ce este vorba şi care sunt explicaţiile?

Dacă până acum trezorierii erau concentraţi mai ales pe lichiditate şi controlul riscului, astăzi ei devin actori strategici esenţiali pentru succesul organizaţiilor, iar funcţia de trezorerie trece printr-o transformare profundă. Potrivit studiului EY, peste 80% dintre trezorieri consideră că rolul lor se va schimba semnificativ până în 2030.

Sunt câteva aspecte care stau la baza acestei percepţii şi, totodată, a redefinirii rolului trezorierilor şi ascensiunii lor în ierarhia organizaţională. Demne de menţionat, ar fi tehnologia şi utilizarea datelor, unde adoptarea soluţiilor digitale, a inteligenţei artificiale şi a analizelor predictive pentru decizii mai rapide şi mai informate a devenit obligatorie. Apoi, vorbim despre gestionarea extinsă a riscului, dacă avem în vedere că trezorierii nu doar protejează compania, prin toată activitatea de administrare a banilor, ci influenţează strategiile de creştere şi rezilienţă. Şi, nu în ultimul rând, cred că este vorba şi despre leadership şi colaborare, pentru că trezorierii lucrează alături de top management pentru alinierea obiectivelor financiare la cele organizaţionale. Aici pare că priorităţile încă sunt incomplet aliniate, dar, ca la orice redefinire a unui rol în organizaţie, este un aspect care se va regla în timp.

Avem o cifră interesantă în studiu: 93% dintre directorii financiari (CFO) cred cu tărie că trezorierii lor au competenţele necesare pentru a genera valoare adăugată pentru companie, cifră care spune mult despre percepţia acestora vizavi de rolul în creştere al trezorierilor.

Provocările rămân însă semnificative: responsabilităţile operaţionale consumă timp, fiind nevoie de o dezvoltare continuă, şi tocmai această lipsă de timp ar putea limita evoluţia strategică.

Rezultatele arată că puţin peste jumătate dintre trezorieri (52%) se consideră deja creatori de valoare, dar mulţi dintre ei văd şi obstacole, printre care gestionarea relaţiilor cu băncile şi investitorii (33%), responsabilităţile operaţionale (33%) şi lipsa timpului pentru dezvoltarea competenţelor necesare (32%). Aici, reiese un decalaj între abilităţile actuale ale trezorierilor şi potenţialul lor de creare a valorii, pentru că doar puţin peste un sfert (27%) dintre cei intervievaţi spun că au încredere că strategiile lor de gestionare a riscului financiar îmbunătăţesc procesul decizional al companiei, iar ceva mai puţin de o treime (29%) spun că au responsabilitate deplină asupra capitalului de lucru şi a fluxului de numerar.

Ar mai fi şi alte date interesante care ne oferă o imagine, la nivel global, a rolului trezorierului: de exemplu, trezorierii sunt pionieri în domeniul utilizării tehnologiei, dacă avem în vedere că 70% dintre ei folosesc inteligenţa artificială în operaţiunile zilnice şi 82% utilizează instrumente de analiză şi vizualizare a datelor. Aproape unul din trei a spus că datele şi tehnologia sunt principalele instrumente pe care le folosesc pentru a crea valoare, iar un sfert dintre participanţii la studiu afirmă că sunt parte din definirea unei culturi a inovaţiei în compania lor.

Concomitent însă, vorbim şi despre o conştientizare a necesităţii de a-şi perfecţiona competenţele şi resursele umane. Doar 57% dintre trezorieri sunt încrezători că deţin abilităţile necesare pentru a deveni actori-cheie în crearea de valoare, iar puţin peste un sfert (26%) consideră că dezvoltarea resurselor umane este unul dintre principalii factori de creare a valorii pentru funcţia de trezorerie.

Sunt şi unele aspecte în care trezorierii pot subestima eforturile necesare pentru a se pregăti pentru schimbările inevitabile: aproape o treime (28%) dintre directorii financiari consideră că trezorierii au nevoie de mai multe abilităţi de leadership, în timp ce doar 18% văd acest aspect ca fiind o prioritate.

Un lucru este cert însă, şi-anume faptul că majoritatea practicanţilor acestei profesii se aşteaptă la schimbări semnificative ale rolului lor, determinate de nevoia organizaţiilor de a valorifica noi oportunităţi de creştere într-un mediu aflat într-o evoluţie mult mai rapidă decât tot ce se putea anticipa până la apariţia noilor instrumente şi tehnologii de lucru, inclusiv a inteligenţei artificiale. Care, apropos, după cum am afirmat şi în alte rânduri, schimbă în sens bun, dacă va fi adoptată inteligent la nivelul companiilor, funcţia consultantului fiscal, în general.

Chiar directorii financiari, în majoritate covârşitoare (84%), consideră că funcţia de trezorier va pune mult mai mult accent pe crearea de valoare şi susţinerea dezvoltării activităţii economice în următorii ani. Cum? Prin faptul că trezorierii sunt capabili să participe la crearea unor noi perspective strategice, să se implice activ în proiecte la nivel de companie şi să-şi dezvolte competenţele financiare. Se deschid, astfel, noi arii de influenţă pentru trezorierii de companii, în contextul în care societăţile apelează la aceştia în căutarea de noi căi de creştere.

În fine, dacă studiul EY relevă tendinte globale, putem afirma fără teama de a greşi, că am observat din practica de zi cu zi în lucrul nostru cu clienţii manifestarea acestei tendinţe şi în mediul de afaceri din România. Contextului economic complex global i se suprapune un mediu local care se confruntă cu multiple provocări, ceea ce poate fi considerat un argument în plus că România se înscrie deja pe acest trend.

Astfel, să spunem că, într-un viitor foarte apropiat, trezorierii trebuie să-şi întărească rezilienţa, trebuie să folosească datele şi tehnologia şi că trebuie să-şi dezvolte continuu pregătirea, este aproape un truism.