Gruia Stoica: Transportul feroviar este viitorul, nu trecutul. De ce statul român continuă să îl ignore?

GRAMPET Group, grup feroviar şi operator logistic privat din Europa Centrală şi de Sud-Est, avertizează că România se află într-un punct critic - în timp ce statele europene accelerează consolidarea transportului feroviar, ţara noastră se îndepărtează periculos de această direcţie şi amplifică dezechilibrul dintre modurile de transport de marfă.

„Transportul feroviar nu este o relicvă a trecutului, ci coloana vertebrală a mobilităţii viitorului. Într-un moment în care Europa se angajează, fără echivoc, să atingă obiective ambiţioase de decarbonizare prin Pactul Verde, a ignora rolul strategic al căii ferate nu este doar o eroare de politică publică, ci o abatere de la direcţia clar stabilită la nivel comunitar. Deşi România şi-a asumat respectarea pachetului de măsuri, în practică continuă să nu ofere un sprijin real acestui sector. În timp ce drumurile sunt tot mai aglomerate, infrastructura rutieră este suprasolicitată, iar costurile publice cresc accelerat, soluţia feroviară rămâne marginalizată.” - Gruia Stoica, preşedinte şi fondator GRAMPET Group.

Există un dezechilibru strategic evident şi greu de justificat. Pe de o parte, transportul rutier beneficiază de scheme de sprijin consistente şi rapide, inclusiv subvenţii directe pentru combustibil. Pe de altă parte, transportul feroviar - deşi supus aceloraşi presiuni economice - este exclus din mecanisme similare de sprijin. Această abordare creează un avantaj competitiv artificial şi contravine principiului concurenţei echitabile între modurile de transport, principiu esenţial la nivel european.

Datele sunt clare şi nu lasă loc de interpretări. Transportul rutier este responsabil pentru aproximativ 70% din emisiile de gaze cu efect de seră generate de transporturi şi constituie principala cauză a poluării urbane, în timp ce transportul feroviar de marfă produce de până la opt ori mai puţine emisii de CO₂ per tonă transportată. Şi totuşi, exact acest sector - mai eficient, mai curat şi mai durabil - este lăsat să piardă teren. Aceasta nu mai este doar o problemă economică, este o problemă de responsabilitate publică.

Evoluţia ultimelor decenii confirmă acest regres. De la aproape 220 de milioane de tone transportate pe calea ferată imediat după 1990, am ajuns la puţin peste 40 de milioane în prezent, în timp ce transportul rutier a crescut exponenţial, ajungând la peste 320 de milioane de tone anual. Diferenţa nu este doar statistică - este expresia unei politici dezechilibrate, care a favorizat sistematic şoseaua în detrimentul şinei.

„Dacă ne dorim cu adevărat un sistem de transport modern, competitiv şi sustenabil, este momentul să corectăm acest dezechilibru. Nu prin declaraţii, ci prin măsuri concrete, coerente şi aplicate echitabil. Transportul feroviar nu cere privilegii - cere condiţii corecte pentru a-şi îndeplini rolul esenţial în economia şi viitorul ţării noastre.”, spune Gruia Stoica.

Îngrijorarea Preşedintelui GRAMPET Group este susţinută şi de Organizaţia Patronală a Societăţilor Feroviare Private din România (OPSFPR). Operatorii privaţi de transport feroviar, observă zi de zi efectele deciziilor guvernamentale asupra activităţii lor şi asupra întregii economii. Dezechilibrul între transportul rutier şi cel feroviar de marfă nu mai reprezintă doar un decalaj statistic, ci este o consecinţă directă a lipsei de măsuri coerente din partea autorităţilor.

Mii de locuri de muncă puse în pericol

În spatele cifrelor se află însă o realitate socială mult mai periculoasă. Slăbirea accelerată a transportului feroviar de marfă nu înseamnă doar infrastructură insuficientă şi degradată, întârzieri cronice şi costuri operaţionale în creştere - riscă să înseamne şi oameni rămaşi fără loc de muncă. Sectorul feroviar susţine direct şi indirect aproximativ 100.000 de locuri de muncă. Fiecare tren care dispare de pe şină înseamnă, în final, o meserie pierdută, o familie afectată, un oraş sau o regiune lăsată fără activitate economică.

Europa investeşte în calea ferată. România o abandonează.

În timp ce în Europa calea ferată este privită ca un instrument de rezilienţă economică şi ca o soluţie reală pentru reducerea emisiilor, România pare să acţioneze în direcţia opusă, împingând marfa tot mai mult spre un sistem rutier suprasolicitat şi poluant. Consecinţele sunt deja vizibile: întârzieri, congestii, infrastructură deteriorată şi o presiune financiară tot mai mare asupra statului. Ceea ce ar trebui să fie un sistem integrat şi echilibrat devine un lanţ de blocaje care afectează întreaga economie.

Un stat care frânează în loc să accelereze

Un stat modern este cel în care instituţiile publice şi cele private se sprijină între ele. În această situaţie însă, pare că statul doar pune piedici, iar companiile private sunt nevoite să lupte ca să le evite. România nu îşi mai poate permite luxul de a trata transportul feroviar ca pe o opţiune secundară. Este momentul ca autorităţile să acţioneze cu curaj, să ofere sprijin real şi să permită transportului feroviar să îşi demonstreze adevărata valoare.