Industria hârtiei şi cartonului din România, sub presiunea costurilor energetice şi a lipsei de materie primă

ROMPAP - Patronatul Industriei de Celuloză şi Hârtie - care reprezintă 23 de companii din sector, cu o cifră de afaceri cumulată de aproape 1 miliard de euro şi peste 5.000 de locuri de muncă directe, atrage atenţia, într-un comunicat remis redacţiei, asupra riscurilor majore care planează asupra viitorului industriei hârtiei şi cartonului din România.

Potrivit sursei citate:

„Două vulnerabilităţi sistemice afectează grav competitivitatea acestei ramuri strategice: costurile energetice excesive şi exporturile masive de maculatură, care privează producătorii locali de o resursă esenţială. Ionel Ciucioi, Director Executiv al ROMPAP, cu o vastă experienţă în sectorul industriei de celuloză şi hârtie, detaliază mai jos provocările sectorului şi posibile soluţii de redresare.

Industria hârtiei este, prin natura sa, una cu un consum intensiv de energie. În România, preţurile la energie electrică şi gaze naturale sunt, în mod constant, mai mari decât în alte ţări europene şi non-UE. Această realitate afectează direct competitivitatea producătorilor locali, care sunt nevoiţi să opereze cu costuri energetice semnificativ mai mari decât concurenţa externă. Impactul este cu atât mai mare cu cât energia poate reprezenta, în medie, până la 30% din costul total de producţie al unei fabrici de hârtie sau carton.

În acelaşi timp, eliminarea plafonării preţului la energia electrică în România, fără includerea industriei hârtiei pe lista sectoarelor vulnerabile, a agravat şi mai mult situaţia. Spre comparaţie, în alte ţări din Uniunea Europeană, industriile cu consum ridicat sunt sprijinite prin scheme de compensare, reduceri fiscale sau acces la contracte bilaterale pe termen lung.

Având în vedere că aproximativ 90% din ambalajele de hârtie, utilizate în România sunt produse local, orice creştere a costurilor de producţie se transmite automat în preţurile finale şi afectează lanţuri industriale întregi - de la sectorul alimentar şi retail până la agricultură şi logistică.Nu este pentru prima dată când industria se confruntă cu astfel de presiuni. Acum trei ani, unele fabrici au fost nevoite să-şi întrerupă temporar activitatea din cauza costurilor prohibitive la energie. Semnalele de alarmă au fost deja trase.

Pe lângă costurile energetice, industria se confruntă cu o altă problemă structurală: lipsa accesului la materie primă. România colectează anual aproximativ 700.000 de tone de maculatură, însă peste 30% din această cantitate pleacă la export, în special către Turcia - peste 90.000 de tone în 2023 şi 30.000 de tone doar în primul trimestru din 2025.

În acelaşi timp, Turcia a instituit o taxă de protecţie de 87 USD/tonă pentru importul de hârtie, blocând practic accesul producţiei româneşti pe piaţa sa. În paralel, controlează exporturile proprii de maculatură printr-un sistem de avizare, ceea ce face ca aceasta materie prima sa fie procesată în ţară şi sa aibă un cost scazut. Beneficiind de aceste avantaje companiile din Turcia reuşesc să plătească preţuri semnificativ mai ridicate pentru importurile de maculatură din România, influenţând astfel preţul din ţara noastră. Aceste dezechilibre afectează grav competitivitatea tuturor producătorilor din România şi pun în pericol locuri de muncă şi investiţii.

Conform celui mai recent Raport al European Paper Recycling Council (EPRC), Europa a atins o rată de reciclare de 75,1% în 2024, iar obiectivul este de 76% până în 2030. România, prin Strategia Naţională pentru Economie Circulară (SNEC), şi-a propus ţinte chiar mai ambiţioase: 75% rată de reciclare pentru hârtie şi carton în 2025, 85% până în 2035.

Însă aceste obiective devin tot mai greu de atins într-un context în care o parte semnificativă a materiei prime reciclabile - maculatura - pleacă în afara ţării, fără un mecanism de prioritizare a necesarului intern

Potrivit aceluiaşi raport EPRC, 6 milioane de tone de maculatură au fost exportate din Europa în 2024 către ţări terţe precum India, Vietnam sau Turcia. În paralel, consumul de hârtie şi carton în UE a crescut cu peste 5%. Această dinamică tensionează piaţa şi reduce disponibilitatea internă a maculaturii - o resursă esenţială pentru economia circulară.

Industria hârtiei şi cartonului din România are un rol esenţial într-o economie sustenabilă şi competitivă. Pentru a-i asigura continuitatea şi dezvoltarea, este nevoie de o abordare echilibrată şi coerentă, care să ofere sprijin real în ceea ce priveşte costurile energetice, să prioritizeze menţinerea materiei prime reciclabile în circuitul naţional şi să stimuleze dialogul constant între autorităţi şi actorii din industrie.Este o chestiune care ţine nu doar de competitivitate economică, ci şi de responsabilitate faţă de obiectivele de mediu pe care ni le-am asumat. România are şansa de a deveni un exemplu regional de eficienţă în reciclare şi producţie durabilă - dar acest lucru presupune decizii curajoase şi o viziune pe termen lung, în sprijinul unei industrii strategice”.

Sursa citată concluzionează:

Situaţia actuală sugerează necesitatea unei abordări echilibrate care să ţină cont de mai mulţi factori:

-În domeniul energetic, includerea industriei pe lista sectoarelor vulnerabile şi implementarea de mecanisme de sprijin ar putea contribui la menţinerea competitivităţii. Experienţa altor ţări europene oferă modele de scheme de compensare sau facilităţi fiscale pentru industriile cu consum intensiv de energie;

-Pentru fluxurile de materie primă, dezvoltarea unor mecanisme de prioritizare a necesarului intern de maculatură ar putea susţine obiectivele de reciclare şi eficienţa economiei circulare;

-Dialogul între autorităţi şi industrie rămâne esenţial pentru dezvoltarea unor politici coerente care să echilibreze competitivitatea economică cu obiectivele de sustenabilitate.