Kyiv Post: Rusia şi Iranul îşi coordonează eforturile pentru a contracara operaţiunea americană împotriva transporturilor de arme

Rusia şi Iranul îşi coordonează eforturile pentru a contracara o nouă operaţiune militară americană care vizează transporturile de arme către Teheran, în timp ce autorităţile iraniene au renunţat oficial la limita autoimpusă de 2.000 de kilometri pentru raza de acţiune a rachetelor balistice, deciziile ar putea amplifica ameninţările la adresa instalaţiilor militare americane şi a unor obiective de pe teritoriul NATO din Europa, potrivit unei evaluări publicate la 10 noiembrie de Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) şi Proiectul Ameninţări Critice (CTP), citată de Kyiv Post.

Ministrul adjunct de externe al Iranului, Kazem Gharibabadi, a anunţat că s-a întâlnit cu ambasadorul Rusiei la Teheran pentru a discuta modalităţile de contracarare a operaţiunii americane „Iron Gate”, lansată de Comandamentul Central al SUA pe 7 noiembrie. Iniţiativa urmăreşte să împiedice Iranul să importe arme avansate şi alte materiale prin Marea Caspică şi coridoarele terestre, conform sursei.

Potrivit ISW-CTP, Rusia a utilizat Marea Caspică pentru transportul de armament către Iran, inclusiv în timpul războiului dintre SUA, Israel şi Iran din 2026. O hartă publicată de analişti documentează escalele în porturi, în perioada 1 aprilie-10 noiembrie, ale unor nave sub pavilion rusesc sancţionate de Biroul pentru Controlul Activelor Străine al Trezoreriei SUA. Datele indică un trafic maritim extins între porturile celor două ţări.

Marea Caspică reprezintă o rută strategică pentru cooperarea militară ruso-iraniană, deoarece permite transportul de mărfuri printr-o cale navigabilă interioară, fără traversarea unor puncte maritime controlate de state occidentale. Navele ruseşti pot ajunge din porturi precum Astrahan şi Olya în porturile iraniene, iar conţinutul transporturilor individuale este dificil de verificat, potrivit publicaţiei.

Importanţa coridorului a crescut pe fondul intensificării cooperării militare dintre Moscova şi Teheran. Iranul a furnizat anterior Rusiei drone şi tehnologie folosită la dezvoltarea capacităţilor de producţie a aparatelor Shahed pe teritoriul rus. La rândul său, Moscova ar fi furnizat echipamente militare Iranului, care încearcă să-şi refacă arsenalul afectat în timpul conflictului cu SUA şi Israel, conform sursei.

Ruta caspică a fost deja vizată de operaţiuni ucrainene. La 25 iulie, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a lansat atacuri cu drone cu rază lungă de acţiune asupra unor active militare şi logistice ruseşti din zonă. Printre ţinte s-au numărat navele comerciale sancţionate Port Olya 2 şi Begey, despre care Kievul a afirmat că transportau provizii militare între Rusia şi Iran. Operaţiunea a vizat, de asemenea, o navă rusească de rachete şi o platformă petrolieră offshore din zăcământul Filanovsky, potrivit publicaţiei.

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a confirmat atacurile şi a declarat că acestea au avut rezultate bune, în contextul eforturilor Kievului de a perturba transporturile militare destinate cooperării dintre Rusia şi Iran, conform sursei.

Teheranul a reacţionat convocându-l pe însărcinatul cu afaceri al Ucrainei şi condamnând atacurile drept un act de agresiune. Autorităţile iraniene au ameninţat cu represalii şi au avertizat că îşi rezervă dreptul de a-şi apăra interesele şi securitatea naţională. Ulterior, canale apropiate Iranului au difuzat hărţi potrivit cărora rachetele balistice iraniene ar putea lovi teritoriul ucrainean, însă aceste avertismente nu au fost confirmate drept ameninţări militare oficiale, potrivit publicaţiei.

Ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha, a respins acuzaţiile Teheranului şi a descris Iranul drept complice la războiul declanşat de Rusia împotriva Ucrainei, invocând sprijinul militar acordat Moscovei. Kievul a indicat ulterior că doreşte să evite o escaladare suplimentară a tensiunilor cu Iranul, conform sursei.

Noua iniţiativă americană pune presiune suplimentară asupra aceleiaşi reţele de aprovizionare, în condiţiile în care Washingtonul încearcă să perturbe transferurile de arme către Teheran pe rute maritime şi terestre, potrivit publicaţiei.

Într-o evoluţie separată, ISW-CTP a relatat că Iranul a abandonat oficial limita autoimpusă de 2.000 de kilometri pentru raza de acţiune a rachetelor balistice. Decizia ar putea extinde ameninţarea la adresa statelor europene care găzduiesc baze şi instalaţii militare americane sau NATO.

Anunţul a fost făcut la 7 noiembrie de purtătorul de cuvânt al Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice, generalul de brigadă Hossein Mohebbi, după o directivă emisă la 30 octombrie de liderul suprem Mojtaba Khamenei. Aceasta solicita adoptarea unor măsuri de descurajare şi represalii fără limitări geografice, conform sursei.

Renunţarea la restricţie deschide posibilitatea dezvoltării sau desfăşurării unor rachete capabile să lovească ţinte aflate la distanţe mai mari de teritoriul iranian. Chiar şi în limita anterioară, rachetele Iranului puteau ajunge în zone din sud-estul Europei, inclusiv în Grecia, Bulgaria, România şi mai multe state balcanice. Extinderea razei ar putea aduce în raza de acţiune şi obiective din Europa Centrală şi de Vest, potrivit publicaţiei.

Evoluţia este relevantă în special pentru statele europene care găzduiesc forţe americane. În cazul unei confruntări viitoare între Iran şi SUA, bazele şi instalaţiile militare de pe teritoriul european ar putea deveni ţinte ale unor represalii iraniene, chiar dacă statele respective nu ar participa direct la un eventual atac iniţial, conform sursei.

ISW-CTP arată că Teheranul a demonstrat deja disponibilitatea de a încerca atacuri la distanţe care depăşesc limita declarată anterior. În martie, Iranul ar fi lansat două rachete balistice asupra bazei militare comune americano-britanice Diego Garcia, din Oceanul Indian, aflată la aproximativ 3.800 de kilometri de graniţa sudică a Iranului. Una dintre rachete ar fi eşuat în timpul zborului, iar cealaltă ar fi fost interceptată într-o locaţie care nu a fost făcută publică. Distanţele exacte parcurse nu sunt cunoscute, iar Iranul a negat responsabilitatea pentru tentativa de atac.

Potrivit analiştilor, Iranul ar putea extinde raza unor rachete existente fără să dezvolte sisteme complet noi, inclusiv prin reducerea greutăţii focoaselor şi modificarea unor parametri tehnici. Totuşi, eliminarea limitei nu înseamnă că Teheranul dispune deja de rachete operaţionale capabile să lovească orice zonă a Europei, iar amploarea capacităţilor sale la distanţă mare rămâne incertă.

ISW-CTP avertizează însă că mai multe baze militare americane din Europa se află deja în raza de acţiune a unor sisteme iraniene existente. Renunţarea la limita autoimpusă de 2.000 de kilometri ridică astfel perspectiva extinderii riscurilor de securitate pentru teritoriile NATO şi pentru instalaţiile militare americane în cazul unui viitor conflict între Washington şi Teheran.