Lanţul toxic de aprovizionare: companii din UE profită de pe urma mineritului ilegal din Indonezia

Exploatarea intensivă şi adesea ilegală a staniului - un metal esenţial pentru industria electronică, utilizat în special la lipituri, baterii şi echipamente solare - cauzează mari probleme în Indonezia, unde compania de stat PT Timah, colaborează cu companiile europene Nokia, Volkswagen, Ericsson, Philips şi Fairphone, arată o investigaţie publicată ieri de site-ul Follow The Money.

Sursa citată arată că investigaţie realizată de The Gecko Project scoate la iveală legături strânse ale companiei PT Timah cu mineritul ilegal, practici de corupţie la nivel înalt şi daune ecologice uriaşe. Potrivit investigaţiei, în perioada 2015-2022, aproape jumătate din extracţiile din concesiunile PT Timah au fost ilegale, provocând daune estimate la peste 14 miliarde euro. Într-un proces de corupţie fără precedent în istoria Indoneziei, mai mulţi directori ai companiei, inclusiv fostul director general, au fost condamnaţi la închisoare pentru fraudă, mită şi manipularea lanţului de aprovizionare.

În ciuda acestor fapte, companiile europene menţionate mai sus au continuat să se aprovizioneze de la PT Timah. Staniul indonezian a reprezentat în 2024 aproximativ 135 milioane euro din importurile brute ale Uniunii Europene, o cotă semnificativă într-o piaţă globală de aproape 800 milioane euro.

Însă preţul acestui comerţ este plătit de comunităţile locale şi de mediul înconjurător, mai ales că, pe măsură ce rezervele de staniu de pe uscat s-au epuizat, exploatările s-au extins în largul mării. Minerii ilegali, adesea lucrând în condiţii periculoase şi fără echipament de siguranţă, extrag minereul cu pompe puternice de pe fundul mării, distrugând ecosisteme fragile. Sursa citată precizează că 38 de persoane au murit în astfel de exploatări între 2021 şi 2024, în condiţiile în care salariile sunt infime: 6,50 euro pentru un kilogram de staniu, în condiţiile în care preţul internaţional depăşeşte 28 euro.

Cei de la Follow The Money mai susţin că lanţul corupt de aprovizionare este întreţinut printr-un sistem complex de companii-fantomă, contracte false şi acorduri ascunse între PT Timah şi topitorii private. Deşi oficial compania susţine că respectă standardele internaţionale, investigaţia jurnalistică arată că o bună parte din staniu provine din surse ilegale. Auditurile internaţionale efectuate de Iniţiativa pentru Minerale Responsabile (RMI) sunt extrem de limitate în Indonezia, deoarece regiunea nu este considerată "zonă de conflict", iar verificările se rezumă la evaluarea sistemelor de control ale topitoriilor, nu la provenienţa reală a minereului.

Reprezentanţii companiilor Nokia, Ericsson, Merck au susţinut pentru sursa citată că nu au relaţii directe cu PT Timah, dar recunosc că firma indoneziană poate să apară în lanţul lor de aprovizionare. Deşi se angajează să respecte reglementările şi să ia măsuri în caz de probleme, implicarea indirectă rămâne o problemă de responsabilitate etică. Compania Fairphone a recunoscut că parte din staniul achiziţionat ar putea proveni de la PT Timah şi caută soluţii pentru a sprijini practici de minerit mai sustenabile.

Situaţia este agravată de faptul că legislaţia europeană actuală nu impune firmelor să identifice sau să compenseze daunele de mediu, ci doar să evite alimentarea conflictelor armate. În lipsa unor reglementări stricte, companiile vor continua să pună profiturile înaintea protecţiei mediului, avertizează specialişti precum Johanna Sydow de la Fundaţia Heinrich Boll.

Cu o legislaţie europeană nouă care va intra în vigoare până în 2028 şi va impune companiilor să remedieze şi daunele de mediu din lanţul de aprovizionare, presiunea asupra industriei creşte. Dar, până atunci, milioane de euro continuă să curgă printr-un lanţ murdar, susţinut de exploatarea naturii şi a celor mai vulnerabili lucrători ai planetei.