Manifest energetic pentru România - Zece decizii care nu mai pot fi amânate pentru că murim

România se sufocă sub povara energiei scumpe: pentru tot mai multe firme, explozia din ultimii 2 ani a preţurilor la electricitate (112%), gaze (126%) şi combustibili (55%), împreună cu taxele împovărătoare (peste 26%), transformă fiecare zi de funcţionare într-o luptă pentru supravieţuire, se arată într-un comunicat de presă al AEI, remis redacţiei. Asociaţia Energia Inteligentă propune un plan de intervenţie pentru transformarea resurselor energetice ale României în securitate, preţuri suportabile şi dezvoltare economică.

România nu traversează în primul rând o criză de resurse, ci una de sincronizare, execuţie şi guvernanţă. Deşi dispune de gaze naturale, hidroenergie, energie nucleară, cărbune, biomasă, rafinării şi un potenţial regenerabil important, ţara continuă să importe energie în momentele critice şi să suporte preţuri ridicate.

Studiul identifică 40 de riscuri majore care se pot întâmpla până în 2030 dacă România nu intervine. România intră în perioada 2027-2030 cu resurse energetice importante, dar cu un sistem insuficient coordonat. Închiderea cărbunelui înaintea finalizării centralelor pe gaze, întârzierile nucleare şi hidroenergetice, dezvoltarea regenerabilelor fără reţele, flexibilitate şi stocare adecvată vor menţine dependenţa de importuri în orele critice. Preţurile pot deveni mai volatile, industria mai puţin competitivă, iar numărul consumatorilor vulnerabili poate creşte. Investiţiile scumpe, fiscalitatea instabilă, guvernanţa slabă, digitalizarea întârziată şi lipsa unei planificări integrate amplifică riscurile. România nu va duce lipsă de proiecte, ci de sincronizarea lor, iar costul va fi plătit prin facturi, importuri, oportunităţi industriale pierdute şi printr-o securitate energetică fragilă.

Principala problemă este ordinea greşită a deciziilor: România închide capacităţi înainte de construirea înlocuitorilor, dezvoltă regenerabile înaintea reţelelor şi a stocării, pregăteşte producţia de gaze fără o strategie industrială şi taxează energia ca sursă de venit bugetar, nu ca infrastructură a competitivităţii.

„Planul energetic pentru România 2030” propune zece decizii prioritare:

1.Aplicarea principiului „închidere numai după înlocuire” şi finalizarea centralelor pe gaze şi a hidrocentralelor începute.

2.Valorificarea gazelor din Marea Neagră şi a resurselor interne pentru dezvoltarea industriei, agriculturii, termoficării şi comunităţilor locale.

3.Accelerarea Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă şi evaluarea realistă a proiectului SMR, în funcţie de cost, maturitate tehnologică şi finanţare.

4.Dezvoltarea unui mix de stocare care să includă baterii, acumulări hidro prin pompaj, stocare termică şi consum flexibil.

5.Reproiectarea integrată a sistemului energetic şi modernizarea reţelelor de electricitate, gaze şi termoficare.

6.Înlocuirea plafonărilor generalizate cu protecţie ţintită pentru consumatorii vulnerabili şi contracte predictibile pentru industrie.

7.Profesionalizarea conducerii companiilor energetice şi stabilirea unui responsabil nominal pentru fiecare proiect strategic.

8.Planificarea unitară a consumului şi zonarea energetică a localităţilor, pentru evitarea infrastructurilor concurente şi nerecuperabile.

9.Reformarea pieţei prin dezvoltarea contractelor pe termen mediu şi lung şi a unor portofolii energetice diversificate.

10.Adoptarea unui Cod fiscal energetic stabil şi predictibil, care să stimuleze investiţiile şi să reducă presiunea fiscală asupra facturilor.

Până în 2030, planul urmăreşte obţinerea a 3.500-4.500 MW de putere controlabilă nouă sau modernizată, minimum 500 MW hidro, 15-20 GWh de stocare, 1.000 MW de consum flexibil şi valorificarea anuală în România a 2-3 miliarde m³ de gaze pentru energie şi industrie.

Alte obiective sunt atingerea unui progres fizic de minimum 30% la Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă, contorizarea inteligentă a 80% dintre consumatori, eficientizarea a 500.000 de locuinţe vulnerabile, crearea a cel puţin 250 de comunităţi energetice şi contractarea pe termen mediu şi lung a 75-80% din consumul de energie.

Succesul planului nu trebuie măsurat prin strategii aprobate, finanţări anunţate sau capacităţi înscrise în autorizaţii, ci prin investiţii puse efectiv în funcţiune, energie disponibilă în orele critice, importuri evitate, facturi mai stabile şi locuri de muncă create în România.

„Adevărata miză pentru 2030 este trecerea de la energia promisă la energia disponibilă, de la resursa extrasă la valoarea creată în România şi de la proiectele anunţate la investiţiile care funcţionează.”