Opinie Deloitte: Cinci paşi pentru planificarea şi urmărirea unei viziuni de creştere şi transformare responsabilă a businessului

Într-un context în care sustenabilitatea devine un element esenţial în strategia de business, specialiştii Deloitte propun, într-un comunicat remis redacţiei, cinci paşi concreţi pentru construirea şi urmărirea unei viziuni de creştere şi transformare responsabilă, care să integreze sustenabilitatea ca pilon central în deciziile organizaţionale.

Redăm mai jos opinia specialiştilor Deloitte Mihnea Jurca, Senior Manager, şi Ştefan Panaitescu, Manager, Practica de Sustenabilitate, Deloitte România:

„Dezbaterea publică pe subiecte de sustenabilitate a luat amploare în ultimii ani, însă, din motive diverse, segmentul legat de strategiile de sustenabilitate a rămas în plan secund. De altfel, dacă raportarea de sustenabilitate a fost întotdeauna guvernată de standarde internaţionale ca Global Reporting Initiative (GRI), Sustainability Accounting Standards Board (SASB) sau, mai recent, de prevederile CSRD, strategia de sustenabilitate a părut tratată secundar şi din această perspectivă, luând drept repere unele principii şi standarde de tip AccountAbility (AA) sau pasaje din GRI, dar fără a beneficia de transpunere locală şi, prin urmare, fără vreo responsabilitate sau obligaţie de conformare. Pe de altă parte, chiar acolo unde strategia de sustenabilitate există, sunt numeroase cazurile în care ea este decuplată de strategia de business, ceea ce creează un decalaj neproductiv între obiectivele de creştere şi cele de transformare.

Cu toate acestea, dată fiind instabilitatea economică a ultimilor ani, precum şi preocuparea exprimată într-un raport recent Deloitte de şapte din zece lideri de business din toată lumea cu privire la efectele schimbărilor climatice asupra operaţiunilor companiilor până în 2027, şi mai ales luând în considerare peisajul în evoluţie al reglementărilor - CSRD, Taxonomia UE, emisiile Scope 1, 2 şi 3 ş.a. -, strategia de sustenabilitate devine unul dintre cele mai relevante şi mai practice demersuri pentru companii, crescând eficienţa şi rezilienţa şi transformând sustenabilitatea dintr-o temă izolată într-un pilon al culturii organizaţionale, care oferă direcţie, claritate şi motivaţie.

Reglementările europene oferă un cadru indispensabil pentru raportarea de sustenabilitate, însă acestea nu pot şi nu ar trebui să constituie decât un punct de plecare în transformarea sustenabilă a afacerii şi în construirea unei strategii de profil. Pentru că o strategie eficientă presupune mai mult decât conformare. Este vorba despre stabilirea de priorităţi, integrarea lor în modelul de business şi construirea unui plan etapizat care să influenţeze pozitiv impactul afacerii asupra mediului, asupra pieţei şi societăţii şi, nu în ultimul rând, să îmbunătăţească performanţa financiară.

1.Evaluarea lanţului valoric constituie primul pas. Ea presupune identificarea punctelor critice unde compania poate avea cel mai mare impact, de-a lungul lanţului, de la furnizori şi până la produsul final comercializat. Ca alternativă, există posibilitatea de a construi o strategie de sustenabilitate pornind de la temele ESRS (European Sustainability Reporting Standards), dar ea oferă o perspectivă mai restrânsă şi mai puţine zone de intervenţie.

2.Analiza de dublă materialitate (Double Materiality Analysis) este un instrument esenţial de calibrare în etapa iniţială, ea punând în lumină atât impactul organizaţiei asupra mediului şi societăţii, cât şi riscurile şi oportunităţile generate de factori externi. De altfel, de la introducerea CSRD, relevanţa analizei de dublă materialitate a crescut, aceasta stând la baza multor informaţii necesare în raportare.

3.Consultarea stakeholder-ilor, în interviuri individuale sau discuţii de grup, este pasul următor. Pentru că înţelegerea aşteptărilor unor categorii critice, precum angajaţii, clienţii, investitorii şi comunitatea este esenţială încă din faza de construcţie a strategiei şi va asigura angajamentul acestora de-a lungul etapelor care urmează.

4.Stabilirea ca priorităţi de acţiune a zonelor cu cel mai mare potenţial de impact, în locul tendinţei de a aborda toate subiectele simultan, este, de asemenea, un principiu de avut în vedere. La fel ca în cazul raportării de sustenabilitate, o abordare precaută, treptată, construind un plan în jurul temelor unde compania poate avea aport real, fie în termeni de mediu, fie în plan social sau de business, este întotdeauna de preferat. În scenariul opus, al acţiunii simultane pe mai multe planuri, riscurile ţin de risipa de resurse în proiecte cu impact redus, confuzie în rândul echipelor lucrând cu obiective greu de urmărit şi de atins, precum şi lipsă de credibilitate, cauzată de incapacitatea de a livra rezultate clare.

5.La finalul acestor primi patru paşi, o foaie de parcurs trebuie să organizeze strategia în faze: obiective pe termen scurt, realizabile imediat, pe termen mediu, adică proiecte de extindere, respectiv obiective pe termen lung - adică iniţiative de transformare. Strategiile de sustenabilitate trebuie construite astfel încât planul să reflecte implicarea companiei pe o perioadă stabilită, în urma analizelor de context, lanţ valoric şi materialitate.

Integrarea principiilor ESG în rutina decizională. Pe fondul instabilităţii economice accentuate şi al accesului tot mai îngreunat la resurse, industriile şi economiile se adaptează, iar puterea de anticipare devine un atribut-cheie. Cadrul ESG oferă repere clare de acţiune către obiectivele vizate, de aceea sustenabilitatea trebuie să devină parte a procesului de decizie în toate aspectele acestuia, de la lanţul de aprovizionare şi până la investiţii şi inovare.

Raportare la contextul pieţei şi la tendinţele globale. O strategie eficientă presupune alinierea măsurilor la cererea consumatorilor şi la evoluţia tehnologiilor şi ar trebui să ofere o imagine complexă nu doar asupra situaţiei companiei, ci şi asupra contextului mai larg în care a fost elaborată strategia.

Comunicare. Orice iniţiativă, indiferent dacă este impusă de reglementări sau pornită voluntar, va întâmpina un anumit grad de rezistenţă. Comunicarea clară, cu obiective precise şi paşi clari, organizaţi, în atingerea lor facilitează creşterea încrederii şi angajamentul din partea echipelor.

Flexibilitate. Strategia de sustenabilitate presupune concentrarea tuturor acţiunilor de transformare şi optimizare într-un plan integrat, dezvoltat pe baza capacităţilor companiei şi tipicului industriei, alocând responsabili şi bugete şi ţinând cont de realităţile pieţei şi de concurenţă. Tocmai de aceea, ea rămâne un document „viu” şi necesită actualizări şi ajustări constante.

O strategie de sustenabilitate nu este un răspuns la reglementări, nici un exerciţiu opţional, ci un instrument esenţial de business, a cărui valoare reală se reflectă în toate dimensiunile organizaţiei.

O strategie bine construită orientează investiţiile, inovaţia şi dezvoltarea operaţională către zone care generează impact durabil, atât financiar, cât şi în planul reputaţiei şi asupra mediului. În plus, ea asigură un nivel sporit de predictibilitate şi rezilienţă la schimbări sistemice şi crize externe şi ajută la consolidarea încrederii investitorilor, partenerilor, angajaţilor şi a altor categorii de stakeholderi”.