Patriotismul, un vehicul folosit cu josnicie pentru camuflarea antisemitismului românesc

Patriotismul este masca aleasă de politicieni de cea mai joasă speţă şi de adepţii lor ca să-şi exhibe antisemitismul românesc, fenomen care a cunoscut o escaladare fără precedent în ultimul an, potrivit Raportului de monitorizare pentru perioada mai 2025-aprilie 2026, document publicat, ieri, de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Sursa citată arată că, din păcate, antisemitismul nu mai este un fenomen marginal în ţara noastră, izolat în cercuri obscure, grupări radicale sau publicaţii clandestine, ci a pătruns agresiv în discursul politic, în Parlament, în presă, pe reţelele sociale, în instituţii publice, în şcoli, în spaţiul cultural şi pe stadioane, unde mesajele împotriva evreilor, teoriile conspiraţioniste, cultul legionarilor şi tentativele de reabilitare a criminalilor de război sunt răspândite în faţa unor audienţe de zeci sau sute de mii de oameni.

În acelaşi timp, cifrele din raport demonstrează că propaganda produce efecte adânci în societate: la finalul anului 2025, 40% dintre români credeau că evreii „acţionează pentru destabilizarea societăţii în care trăiesc”, cu 18 puncte procentuale mai mult decât în 2021, 35% susţineau limitarea numerică a accesului evreilor în anumite profesii, 29% îi învinovăţeau pentru instaurarea comunismului, iar 11% considerau minoritatea evreiască „o problemă” sau „o ameninţare”, o pondere aproape dublă faţă de cea înregistrată cu patru ani înainte.

Sondajul realizat de Social Monitor pentru Institutul „Elie Wiesel”, în perioada 1-15 noiembrie 2025, pe un eşantion de 1.004 persoane, arată cât de mult s-a rostogolit bulgărele antisemitismului într-o societate bombardată zilnic cu dezinformări. Nu mai puţin de 56% dintre respondenţi cred că evreii „îşi urmăresc doar interesele proprii”, 42% acceptă teoria conspiraţionistă potrivit căreia evreii ar deţine trei milioane de apartamente în România, 39% consideră că evreii folosesc Holocaustul pentru interese proprii, 30% susţin că aceştia se folosesc de Holocaust pentru a şantaja România, iar 25% cred că o fac pentru a denigra ţara. În numai patru ani a scăzut cu 18 puncte procentuale ponderea celor care consideră că memoria victimelor Holocaustului trebuie păstrată vie, chiar dacă aceasta rămâne, deocamdată, majoritară, la 82%. Cifrele nu descriu doar o criză de informare, ci fisurarea memoriei istorice şi transformarea prejudecăţilor într-o percepţie socială acceptabilă.

Documentul citat menţionează că reţelele sociale au devenit principala conductă prin care teoriile antisemite sunt pompate în societate. Conturi cu zeci sau sute de mii de urmăritori distribuie teorii despre o presupusă dominaţie evreiască asupra României, despre milioane de apartamente pregătite pentru o aşa-zisă invazie din Israel, despre controlul evreiesc asupra presei, finanţelor, justiţiei, serviciilor secrete, clasei politice sau marilor platforme tehnologice. Unele mesaje ating zeci de mii de vizualizări, iar altele depăşesc pragul de un milion. În loc să fie împinse la marginea spaţiului public, ele sunt preluate în talk-show-uri online, transformate în clipuri TikTok, distribuite pe Facebook, X, Telegram, YouTube, Instagram sau Rumble şi legitimate prin prezenţa unor foşti parlamentari, jurnalişti, ofiţeri în rezervă, profesori, avocaţi, artişti şi lideri politici.

O monitorizare realizată prin NewsVibe a identificat 1.900 de postări şi articole despre personaje asociate trecutului fascist sau Holocaustului din România. Dintre acestea, 67% aveau o tonalitate neutră, 28% negativă şi 5% pozitivă, însă numai cele 91 de materiale pozitive sau apologetice au generat un impact estimat la aproape 900.000 de vizualizări. Evaluarea nici măcar nu include conţinutul audio-video de pe YouTube şi TikTok, unde audienţele unor emisiuni negaţioniste sau antisemite ajung frecvent la zeci de mii ori depăşesc 100.000 de vizualizări. Raportul a identificat 34 de site-uri şi bloguri care au publicat conţinut antisemit, conspiraţionist, negaţionist sau apologetic faţă de Mişcarea Legionară şi criminalii de război, unele dintre ele publicând asemenea materiale cu o frecvenţă de una-două ori pe săptămână.

Experţii Institutului Elie Wiesel susţin că noul act normativ în materie, legea nr. 241/2025, prin care au fost actualizate OUG nr. 31/2002 şi legea nr. 157/2018, a devenit detonatorul celui mai amplu val de ură consemnat în perioada monitorizată.

În februarie 2026, Noua Dreaptă şi Comunitatea Identitară România au organizat chiar în faţa Institutului un protest pentru abrogarea legislaţiei împotriva antisemitismului, fascismului, legionarismului şi negării Holocaustului. Creşterea urii a fost însoţită de revenirea cultului unor figuri legionare şi a persoanelor condamnate pentru crime de război. Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Corneliu Zelea Codreanu, Octavian Goga, Vintilă Horia şi Nichifor Crainic au fost prezentaţi în diferite contexte publice exclusiv ca poeţi, intelectuali, martiri anticomunişti, patrioţi sau apărători ai credinţei, cu eliminarea deliberată a implicării lor în mişcări fasciste, în propaganda antisemită ori a condamnărilor pentru crime de război. Instituţii publice au găzduit evenimente omagiale, biblioteci au organizat lansări de carte cu caracter apologetic, iar Academia Română şi structuri afiliate au celebrat personalităţi al căror rol în consolidarea extremei drepte interbelice a fost trecut sub tăcere, arată raportul citat.

Experţii Institutului Elie Wiesel sunt nemulţumiţi şi de faptul că primăriile din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara sau alte localităţi continuă să păstreze străzi, busturi ori denumiri asociate unor persoane din trecutul fascist sau condamnate pentru crime de război. Documentul citat arată că sistemul educaţional din ţara noastră nu reuşeşte să repare acest deficit de memorie, spre deosebire de cel din Germania. În România, informarea despre Holocaust se face preponderent prin televiziune, internet şi reţele sociale, în timp ce rolul educaţiei rămâne redus. În varianta de rezervă a subiectelor de Bacalaureat la Limba română din 10 iunie 2025 a fost introdus un fragment din memoriile lui Nichifor Crainic, fără contextualizarea rolului său în propaganda fascistă şi în guvernările extremei drepte. În unele manuale de Istoria comunismului, legionarii sunt prezentaţi exclusiv ca victime ale represiunii comuniste, fără diferenţierea dintre opoziţia democratică şi cea fascistă.

Raportul notează totuşi că reacţia autorităţilor publice a devenit mai vizibilă, dar rămâne disproporţionată faţă de amploarea fenomenului. Procurorul general a arătat că, înainte de noiembrie 2024, erau înregistrate în medie 21 de dosare anual privind discursul antisemit, instigarea la ură şi promovarea legionarismului, în timp ce după finalul acelui an media a urcat la 682 de dosare. Experţii Institutului Elie Wiesel consideră însă că majorarea numărului de dosare penale nu înseamnă însă automat eficienţăm deoarece în practică numeroase cauze rămân nesoluţionate ani întregi, altele sunt clasate, iar condamnările definitive sau în primă instanţă se termină frecvent cu pedepse cu suspendare.

De exemplu, potrivit datelor din raport, un bărbat care realizase 540 de anunţuri şi 356 de vânzări prin OLX cu obiecte fasciste şi legionare a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare. Alte exemple în acest sens sunt un tânăr care a vandalizat Cimitirul Evreiesc din Bacău şi care a primit un an şi două luni cu suspendare, autorul ameninţărilor împotriva Institutului „Elie Wiesel”, a lui Theodor Paleologu, Dana Hering şi Marcel Bartic a fost condamnat la un an şi cinci luni cu suspendare şi i s-a interzis pentru trei ani utilizarea reţelelor sociale în scopul publicării de conţinut. Mai mult, o sesizare împotriva unui profesor de religie acuzat că răspândea mesaje prolegionare la clasă a fost închisă, procurorul şi judecătorul apreciind că nu există un interes public suficient pentru continuarea urmăririi penale.

Nici Regulamentul european privind serviciile digitale nu a oprit avalanşa de antisemitism. Potrivit datelor din documentul publicat ieri, Institutul „Elie Wiesel”, în calitate de notificator de încredere, a raportat în 2025 un număr de 113 postări: 48 pe Facebook, 30 pe X, 28 pe TikTok şi şapte pe YouTube. Două dintre platforme nu au luat măsuri în aproximativ jumătate dintre cazurile semnalate, iar unele au comunicat că au eliminat materiale care au rămas în continuare accesibile. Din 60 de ordine emise de CNA în baza articolelor privind incitarea la violenţă, ură, discriminare şi manifestările rasiste, antisemite sau xenofobe, numai 35 au dus la eliminarea ori restricţionarea conţinutului. În 11 cazuri platformele nu au răspuns, iar în alte zece au invocat neclaritatea solicitărilor.

Din concluziile raportului reţinem că antisemitismul românesc al anilor 2025-2026 nu mai poartă întotdeauna eticheta la vedere. El este camuflat în retorica „antisistem”, în acuzaţii împotriva „globalismului”, în falsa apărare a libertăţii de exprimare, în glorificarea rezistenţei anticomuniste, în pretinsa protejare a culturii naţionale sau în înlocuirea cuvântului „evreu” cu „sionist”. Critica legitimă a politicilor statului Israel este transformată într-un vehicul pentru reluarea prejudecăţilor despre controlul evreiesc asupra lumii, presei, finanţelor şi guvernelor. Holocaustul este comparat cu austeritatea, cu adversităţile politice, cu războiul din Gaza ori cu represiunile comuniste, până când unicitatea exterminării este diluată şi memoria victimelor devine o simplă armă retorică.

• Silviu Vexler, ţinta unei campanii antisemite

Deputatul Silviu Vexler, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, a devenit principala ţintă a valului de ură declanşat în jurul Legii nr. 241/2025. Mesajele îndreptate împotriva sa au depăşit rapid critica legislativă: „Afară cu Vexler şi sclavii lui din Parlament”, „Stop Vexler”, „guvernatorul României”, „satrap”, „agent străin”, „cel mai antiromân om” sau „evreu cu cetăţenie română” sunt doar câteva dintre formulele consemnate. Într-o imagine distribuită de un canal radical de Telegram, Vexler apărea ca ţintă pentru tragerea cu arcul, alături de reprezentanţi ai Institutului „Elie Wiesel” şi jurnalişti. La 17 decembrie 2025, un deputat AUR a vorbit de la tribuna Parlamentului despre „stăpânii lui Vexler”, iar campania politică „Stop Vexler”, lansată de partidul Acţiunea Conservatoare, a continuat atacurile şi după promulgarea legii. Demonizarea deputatului a funcţionat ca o punte între opoziţia faţă de actul normativ şi teoriile conspiraţioniste despre controlul exercitat de evrei asupra Parlamentului, presei, justiţiei şi statului român.

• Diana Şoşoacă: „Strigaţi «jidanii» non-stop” şi „Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”

Europarlamentarul Diana Şoşoacă, preşedintele SOS România, ocupă un loc central în raportul citat prin numărul, violenţa şi audienţa mesajelor sale. Într-o filmare din 11 iunie 2025, distribuită de peste o sută de mii de ori prin vizualizări şi interacţiuni online, aceasta i s-a adresat lui Silviu Vexler afirmând: „Mişcarea Legionară este o mişcare istorică de care noi suntem mândri”, „Corneliu Zelea Codreanu a fost omul care v-a apărat”, „mareşalul Ion Antonescu v-a salvat averile evreieşti”, „ar trebui să ne pupaţi mâinile şi picioarele pentru că datorită nouă existaţi”, încheind cu „Free Palestina, Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”. Într-un clip din 14 august 2025, care a strâns aproximativ 2.000 de distribuiri, mesajul transmis de Diana Şoşoacă a fost mai explicit: „Strigaţi: jidanii, jidanii, jidanii, non-stop, scrieţi peste tot jidani, jidani, jidani, jidani”. La şcoala de vară SOS România, Şoşoacă a afirmat: „Free Palestina, jidane!”, „Nu mai împărţiţi lumea în jidani şi goimi” şi „noi nu credem în Dumnezeul vostru criminal”. În aceeaşi reuniune au fost programate intervenţii despre „diferenţa dintre khazari şi evrei”, susţinute de Vasile Zărnescu, condamnat pentru negarea Holocaustului, şi discursuri despre Mişcarea Legionară. În septembrie 2025, Parchetul General a cerut ridicarea imunităţii sale pentru 11 infracţiuni, între care promovarea cultului persoanelor condamnate pentru genocid şi crime de război, promovarea doctrinelor fasciste şi legionare şi răspândirea ideilor antisemite. Parlamentul European a aprobat ridicarea imunităţii la 28 aprilie 2026.

• Susţinătorii AUR: „Scoateţi afară evreii din ţară!”

Raportul consemnează mai multe intervenţii ale unor parlamentari AUR care au depăşit critica politică şi au intrat în zona antisemitismului, negaţionismului sau apologiei legionare. La 17 decembrie 2025, un deputat AUR a declarat de la tribuna Parlamentului că are „o dedicaţie pentru stăpânii lui Vexler şi pentru dumnealui”, formulă care activează stereotipul controlului ocult exercitat de evrei. Senatorul AUR Sorin Lavric a folosit în mai multe discursuri sintagma „masoreţi marxişti”, descrisă în raport drept o adaptare a tezei „iudeo-bolşevismului”, l-a numit pe Elie Wiesel „impostor” şi a susţinut fals că acesta nu ar fi fost la Auschwitz. La o lansare organizată de Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ, Lavric a declarat: „M-am luat la trântă cu duşmanii lor, cu alde Vexler, Alexandru Florian şi alde Elie Wiesel”, după care a continuat cu acuzaţia că Institutul „Elie Wiesel” ar cunoaşte pretinsa impostură.

La protestul susţinătorilor AUR din Piaţa Constituţiei, din 22 iunie 2025, au fost înregistrate scandări precum „Scoateţi afară evreii din ţară!” şi „Perciunaţii, afară!”, iar presa a relatat că mesaje antisemite circulau nestingherit pe grupuri private asociate unor filiale locale ale partidului. Organizaţia AUR Baloteşti a solicitat chiar desfiinţarea Institutului „Elie Wiesel” şi renunţarea la Muzeul Naţional de Istorie a Evreilor şi a Holocaustului, conducerea filialei judeţene delimitându-se ulterior de iniţiativă şi propunând excluderea autorului demersului.

• Ion Cristoiu, unul dintre jurnaliştii care sugerează existenţa unei influenţe evreieşti oculte

Jurnalistul Ion Cristoiu este menţionat în raport pentru mesajele prin care minimalizează responsabilitatea unor reprezentanţi ai extremei drepte şi sugerează existenţa unei influenţe evreieşti oculte asupra presei, culturii şi istoriei României. Pe canalul său de YouTube, CristoiuTV, urmărit de peste 89.000 de utilizatori, acesta s-a referit la procesul în care Nichifor Crainic a fost condamnat pentru crime de război drept un proces al „criminalilor de gândire”, formulare care, potrivit raportului, îi estompează biografia fascistă şi contribuţia la propaganda antisemită.

Mai mult potrivit raportului publicat ieri, Ion Cristoiu a afirmat că, inclusiv în timpul regimului Ceauşescu, ar fi fost „foarte greu să vorbeşti sau să publici cărţi contestate de cercurile evreieşti”, sugerând că asemenea cercuri ar fi exercitat o influenţă capabilă să blocheze apariţia unor lucrări. În acelaşi registru, el a tratat sarcastic criticile privind reabilitarea mareşalului Ion Antonescu, reducând condamnarea fascismului şi a politicilor antonesciene la o poziţie sovietică sau la discursul unei prese pe care o numeşte depreciativ „tefelistă”.

În contextul controverselor declanşate de decorarea colonelului în retragere Ion Vasile Banu, fost militar al Regimentului 89 Infanterie, ale cărui unităţi au fost implicate în Pogromul de la Iaşi şi în persecuţiile împotriva evreilor din Basarabia şi de dincolo de Nistru, Cristoiu a susţinut că ar exista o „campanie împotriva Armatei Române” şi „nişte forţe obscure interesate în România şi în afară”, care ar folosi drept „coloană a cincea presa tefelistă”. El a acuzat aceste forţe că ar urmări acreditarea ideii că Armata Română ar fi fost la fel de „crudă”, „sinistră” şi „antisemită” ca armata germană, deşi dezbaterea publică viza documente istorice referitoare la implicarea unor unităţi militare româneşti în crimele din timpul Holocaustului, nu culpabilizarea globală a Armatei Române.

Raportul aminteşte şi un articol publicat iniţial de Cristoiu în 1993, cu titlul „Eterna chestiune evreiască”, a fost readus în atenţie pe blogul său în octombrie 2025. În acel text, jurnalistul critica reacţia preşedintelui Ion Iliescu la publicarea în România a cărţii „Mein Kampf” şi susţinea că intervenţia şefului statului ar fi avut loc sub presiunea rabinului Moses Rosen şi a „cercurilor evreieşti internaţionale”.

Raportul notează că blogul lui Ion Cristoiu a mai găzduit şi texte ale altor autori cu mesaje antisemite explicite, un exemplu în acest sens fiind articolul lui Marian Nazat intitulat „Evreii, «farul de lumină» al popoarelor”, construit în jurul unor referinţe la ideologul legionar Nae Ionescu şi al unor caracterizări antisemite. Experţii Institutului Elie Wiesel consideră că prin audienţa de care beneficiază Ion Cristoiu şi prestigiul acumulat de el în presă, asemenea mesaje dobândesc o legitimitate şi o putere de propagare mult mai mari decât dacă ar fi rămas limitate la publicaţiile radicale sau la cercurile neolegionare.

• Antisemitismul de pe stadioane, nesancţionat de autorităţi

Stadioanele şi grupările de ultraşi au devenit o zonă tot mai vizibilă pentru răspândirea mesajelor antisemite, rasiste, xenofobe şi prolegionare. Raportul semnalează că în decembrie 2025, canalul online Casus Belli a publicat fotografii cu bannere atribuite Peluzei Nord Galaţi şi Peluzei „Şepcile Roşii” a Universităţii Cluj, prin care se denunţa pretinsa „falsificare a istoriei”, „ştergerea memoriei” şi „suprimarea românismului”. Pe bannere apăreau portretele unor personalităţi asociate fascismului şi antisemitismului, între care Octavian Goga şi Nicolae Paulescu, alături de versuri ale lui Radu Gyr.

Mai mult, într-un dosar din decembrie 2025, un bărbat despre care presa a relatat că ar fi membru al galeriei CSA Steaua a fost cercetat după ce ar fi publicat materiale care promovau cultul lui Adolf Hitler, mesaje naziste, antisemite şi dezaprobatoare la adresa Holocaustului. Raportul citat mai arată că se înmulţesc grupurile de tineri care practică sporturi de contact de tip MMA sau antrenamente fizice în tandem cu promovarea de mesaje antisemite, neofasciste şi care susţin supremaţia albilor, dar precizează că această tendinţă nu este specifică spaţiului românesc, fiind în creştere a popularităţii în multe societăţi occidentale, situaţie care face fenomenul şi mai îngrijorător.

În aceste condiţii, experţii Elie Wiesel consideră că stadioanele riscă să devină nu doar locul de afişare a urii, ci şi spaţiul de recrutare şi socializare al unei noi generaţii radicalizate.