Politico: Elveţienii decid duminică, prin referendum, dacă înscriu în Constituţie o definiţie mai strictă a neutralităţii

Alegătorii din Elveţia decid duminică, prin referendum, dacă înscriu în Constituţie o definiţie mai strictă a neutralităţii ţării, veche de secole, potrivit Politico.

Un vot „da” ar împiedica efectiv Elveţia să impună sancţiuni Rusiei, cu excepţia cazului în care acestea ar fi aprobate de Consiliul de Securitate al ONU, unde Moscova deţine drept de veto, iar de asemenea ar interzice Berna să coopereze militar cu o alianţă precum NATO, cu excepţia cazului în care Elveţia însăşi ar fi atacată sau s-ar confrunta cu o ameninţare iminentă.

Rusia a susţinut în mod deschis această iniţiativă.

Fabio Wasserfallen, profesor de politică europeană la Universitatea din Berna şi sondolog la LeeWas, a declarat că nu este un vot împotriva neutralităţii, deoarece neutralitatea este foarte susţinută, ci este vorba despre ce înseamnă neutralitatea.

Referendumul depăşeşte însă graniţele naţiunii alpine şi ridică întrebarea cât de neutră poate rămâne o ţară în actualul peisaj de securitate european, în care Rusia duce un război împotriva Ucrainei, iar dependenţa tradiţională a continentului de garanţiile de securitate americane este ameninţată.

Alte naţiuni neutre, precum Austria şi Irlanda, caută să crească cheltuielile pentru apărare şi să construiască legături mai strânse cu NATO.

În sistemul actual, neutralitatea permanentă a Elveţiei este recunoscută în dreptul internaţional, însă Berna păstrează discreţia asupra modului în care aplică politica sa mai amplă de neutralitate şi, în ultimă instanţă, are dreptul suveran de a modifica sau abandona acest statut.

Deşi nu are voie să participe la războaie între state sau să ofere sprijin militar, guvernul poate decide dacă impune sancţiuni economice sau cooperează cu alianţe militare fără a li se alătura.

Wasserfallen a afirmat că, în prezent, guvernul are puţin spaţiu de manevră şi îl foloseşte, iar întrebarea referendumului este dacă oamenii cred că acest lucru este bun sau dacă ar trebui să existe limite mai stricte faţă de neutralitate.

Această flexibilitate a intrat sub presiune după invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, iar din februarie 2022 guvernul elveţian a copiat în mare măsură sancţiunile UE împotriva Moscovei, ceea ce a provocat o reacţie negativă în rândul susţinătorilor unei interpretări mai stricte a neutralităţii.

Iniţiativa a apărut din această reacţie şi a fost lansată de Pro Schweiz, un grup naţional-conservator asociat strâns cu Partidul Popular Elveţian de dreapta, cu miliardarul şi fostul consilier federal Christoph Blocher ca forţă motrice în spatele campaniei.

Guvernul elveţian se opune propunerii, la fel ca toate partidele politice majore, cu excepţia SVP.

Corina Gredig, deputată din partea Verzilor Liberali, a argumentat că iniţiativa riscă să transforme neutralitatea în izolare, iar izolarea în această lume nu este o strategie de securitate foarte bună.

Sondajele din această lună au arătat de asemenea că aproape două treimi dintre alegători se opun iniţiativei.

POLITICO a discutat cu parlamentari şi experţi elveţieni de ambele părţi ale dezbaterii, care descriu un referendum care pune în joc identitatea Elveţiei şi poziţia sa în lume, precum şi atractivitatea ţării pentru afaceri, într-un moment în care opiniile despre securitate se schimbă.

Rădăcinile neutralităţii elveţiene sunt adesea atribuite înfrângerii Confederaţilor Elveţieni în Bătălia de la Marignano din 1515, aceasta a fost recunoscută oficial de alte ţări europene în 1815 şi înscrisă în constituţie în 1848.

Elveţia a reuşit să treacă prin ambele războaie mondiale fără să ia oficial o parte, însă există o limită până la care o naţiune poate duce neutralitatea atunci când este înconjurată de conflict armat, a explicat Thomas Maissen, istoric elveţian şi profesor la Universitatea din Heidelberg.

Maissen a declarat că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul elveţian a fost foarte pragmatic, a declarat neutralitate şi a încercat să o respecte pe cât posibil, însă ţara a fost înconjurată de puterile Axei după înfrângerea Franţei în 1940 şi nu a existat o cale realistă de ieşire în afară de a ajuta efortul de război al Germaniei, iar ţara a fost neutră în teorie, dar toată lumea ştia că, din punct de vedere economic, sprijinea Al Treilea Reich.

Semnificaţia neutralităţii a evoluat de-a lungul timpului, iar Elveţia a participat la sancţiuni economice împotriva Irakului în 1990 şi s-a alăturat Parteneriatului pentru Pace al NATO în 1996.

Invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina şi operaţiunile hibride tot mai intense ale Moscovei pe teritoriul european au remodelat calculul de securitate al Elveţiei şi au forţat-o să confrunte ce înseamnă neutralitatea în practică, iar Berna îşi întăreşte apărarea, creşte cheltuielile militare şi extinde cooperarea cu partenerii europeni.

O strategie de securitate elveţiană publicată la începutul acestei luni avertizează asupra unui peisaj de securitate drastic deteriorat şi solicită achiziţionarea de rachete cu rază lungă de acţiune şi drone.

Din 2025, Berna a participat la proiecte selectate din cadrul Cooperării Structurate Permanente a UE pentru apărare şi a intensificat parteneriatul său de lungă durată cu NATO, prin dialog politic mai strâns şi eforturi de îmbunătăţire a capacităţii militare elveţiene de a opera alături de forţele aliate, inclusiv în domenii precum puterea aeriană, comunicaţiile, spaţiul şi rezilienţa, însă Elveţia rămâne în afara alianţei.

Susţinătorii iniţiativei privind neutralitatea argumentează că această schimbare a mers deja prea departe şi că sancţiunile împotriva Rusiei în special au compromis poziţia tradiţională a Elveţiei.

Samuel Sommaruga, medic care conduce Comitetul pentru Geneva Internaţională şi Neutralitatea sa, care susţine iniţiativa, a declarat că imaginea Elveţiei ca naţiune neutră a fost pătată, iar ţara s-a aliniat unui bloc şi a urmat Europa.

Sommaruga a afirmat că Elveţia are multe de pierdut, deoarece neutralitatea permite un rol de mediator şi aduce stabilitate economică, ceea ce ajută la atragerea capitalului, iar el a argumentat că neutralitatea ar putea proteja Elveţia în cazul unui conflict militar mai amplu între ţările NATO şi Rusia, pentru că, dacă serveşte drept canal de dialog, nimeni nu va împuşca mesagerul.

Guvernul elveţian are opinia opusă, respectiv că transformarea neutralităţii într-o regulă constituţională rigidă ar constrânge ţara exact în momentul în care mediul său de securitate devine mai periculos.

Consiliul Federal nu a răspuns unei solicitări de comentariu, iar biroul lui Christoph Blocher a refuzat de asemenea să comenteze.

Chiar dacă referendumul din acest weekend eşuează, alegătorii elveţieni se confruntă cu o altă întrebare privind neutralitatea, iar în noiembrie li se va cere să evalueze dacă regulile Elveţiei privind exportul de arme mai sunt adecvate scopului sau dacă ţării ar trebui să i se permită să exporte arme către un grup definit de 25 de ţări majoritar occidentale, chiar dacă acestea sunt implicate într-un conflict în curs.

Dacă va fi aprobată, această schimbare ar strânge legăturile Elveţiei cu ţările occidentale şi ar putea stimula veniturile din export ale industriei sale de apărare.