
Israelul intră într-o nouă etapă de instabilitate politică, iar perspectiva unor alegeri anticipate devine tot mai credibilă. Benjamin Netanyahu, omul care a dominat politica israeliană timp de decenii şi care a demonstrat în repetate rânduri o capacitate remarcabilă de a supravieţui crizelor, se confruntă cu o problemă fundamentală: nu mai este suficient să câştigi bătălia electorală, trebuie să poţi construi şi o majoritate parlamentară. Iar aici începe dificultatea lui Bibi.
Rezultatul alegerilor a redesenat raportul de forţe din Knesset. Blocul asociat lui Netanyahu dispune de 53 de mandate, în timp ce opoziţia evreiască anti-Netanyahu are 48. Partidele arabe, cu 19 mandate, devin astfel un actor decisiv în orice tentativă de formare a unei majorităţi. Într-un parlament cu 120 de membri, pragul de 61 de voturi necesar pentru susţinerea unui guvern transformă aritmetica electorală într-un exerciţiu complicat de negociere politică.
La prima vedere, Netanyahu nu este învins definitiv. El păstrează un nucleu electoral important, controlează o formaţiune politică puternică şi beneficiază de experienţa acumulată în numeroase crize guvernamentale. În plus, adversarii săi nu formează un bloc omogen. Între partidele de centru, dreapta anti-Netanyahu şi formaţiunile arabe există diferenţe ideologice şi strategice care pot împiedica apariţia unei alternative coerente. Opoziţia poate avea suficiente mandate pe hârtie, dar transformarea lor într-o majoritate funcţională presupune concesii pe care unii dintre liderii săi ar putea refuza să le facă.
Aceasta este principala speranţă a lui Bibi: dezbinarea adversarilor. Netanyahu ştie că nu trebuie neapărat să-şi recâştige popularitatea pentru a rămâne relevant. Uneori, este suficient ca rivalii săi să nu se înţeleagă. Dacă opoziţia nu reuşeşte să ajungă la un compromis privind sprijinul partidelor arabe, formarea unui guvern alternativ devine mult mai dificilă. În asemenea condiţii, liderul Likud ar putea încerca să atragă parlamentari din afara propriului bloc, să negocieze înţelegeri punctuale sau să prelungească perioada de incertitudine.
Totuşi, există o diferenţă majoră între supravieţuirea politică şi capacitatea de a guverna. Chiar dacă Netanyahu reuşeşte să obţină temporar sprijinul necesar, o coaliţie construită prin compromisuri fragile ar putea deveni vulnerabilă la prima criză serioasă. Israelul se confruntă cu probleme de securitate, tensiuni sociale, dispute privind serviciul militar al comunităţilor ultraortodoxe şi întrebări dificile despre responsabilitatea politică pentru evenimentele din ultimii ani. Aceste dosare nu dispar odată cu învestirea unui guvern. Dimpotrivă, ele pot accentua contradicţiile dintre partenerii de coaliţie.
În acest context, alegerile anticipate reprezintă mai mult decât o posibilitate procedurală. Ele pot deveni soluţia la care se ajunge atunci când nici Netanyahu, nici adversarii săi nu reuşesc să construiască o majoritate stabilă. Un asemenea deznodământ nu ar garanta însă victoria opoziţiei. Netanyahu ar putea transforma campania într-o confruntare între stabilitate şi haos, securitate şi incertitudine, încercând să-şi mobilizeze electoratul tradiţional. Dar adversarii săi ar avea, la rândul lor, ocazia să prezinte scrutinul drept un referendum asupra conducerii sale şi asupra direcţiei în care se îndreaptă ţara.
Prognoza SRS este că Israelul se îndreaptă spre o perioadă de negocieri tensionate, în care posibilitatea formării unui guvern alternativ va fi testată înainte ca scenariul alegerilor anticipate să devină inevitabil. Dacă liderii opoziţiei nu găsesc o formulă comună, Netanyahu mai poate câştiga timp. Dacă reuşesc să depăşească rivalităţile şi să construiască o majoritate parlamentară, epoca sa politică ar putea intra într-o fază decisivă de încheiere.
Paradoxul israelian este că Netanyahu poate pierde controlul politic fără ca adversarii săi să câştige automat puterea. În această ecuaţie, fiecare tabără are suficiente resurse pentru a bloca cealaltă parte, dar nu neapărat suficiente pentru a guverna singură. Iar atunci când blocajul devine mai puternic decât compromisurile, urnele redevin soluţia.
În Israel, întrebarea nu mai este doar dacă Bibi poate supravieţui unei noi crize. Întrebarea este dacă sistemul politic mai poate produce o majoritate capabilă să guverneze. Dacă răspunsul va fi negativ, alegerile anticipate vor înceta să fie o simplă ipoteză şi vor deveni următoarea mare confruntare pentru viitorul politic al ţării.























































Opinia Cititorului