Raport ECA: Fondul european de redresare post-COVID este afectat de lipsă de trasabilitate şi transparenţă

Fondul emblematic al UE destinat redresării în urma pandemiei de COVID - cunoscut şi ca Mecanismul de redresare şi rezilienţă (MRR) - este afectat de un nivel insuficient de trasabilitate şi de transparenţă a cheltuielilor, arată un nou raport al Curţii de Conturi Europene (ECA).

Informaţiile publice cu privire la destinatarii banilor, la costurile efective ale măsurilor şi la rezultatele obţinute sunt insuficiente, susţine sursa citată.

„Constatările critice ale auditorilor vin într-un moment în care legiuitorii negociază următorul buget pe şapte ani al UE, care se inspiră din modelul de cheltuieli al MRR de "finanţare nelegată de costuri”. Trasabilitatea şi transparenţa sunt vitale pentru protecţia finanţelor UE. Ele permit urmărirea fluxului de bani de la sursă la destinaţie şi oferă cetăţenilor informaţii clare cu privire la destinaţia banilor şi la scopul în care sunt utilizaţi”, se precizează în comunicatul ECA.

MRR finanţează reforme şi investiţii pe baza atingerii unor jaloane şi ţinte predefinite şi este pentru prima dată când UE recurge pe o scară atât de largă la un model de finanţare nelegată de costuri, arată aceeaşi sursă.

„Cetăţenii au mai puţină încredere în finanţele publice dacă banii nu sunt cheltuiţi în deplină transparenţă. Nu avem o imagine completă a modului în care sunt utilizate fondurile MRR. Cetăţenii au dreptul să ştie cum sunt utilizate fondurile publice, cine primeşte fondurile şi ce sumă este cheltuită efectiv. Aceste lacune în materie de transparenţă ale MRR nu ar trebui să se repercuteze asupra bugetelor viitoare ale UE”, a declarat Ivana Maletic, membra Curţii de Conturi Europene care a condus acest audit, potrivit aceleiaşi surse.

Auditorii au constatat că, deşi fondurile pot fi urmărite şi sunt transparente într-o anumită măsură, imaginea rămâne incompletă, adaugă aceeaşi sursă.

În ceea ce priveşte trasabilitatea, ţările respectă, în general, cerinţele de reglementare şi majoritatea pot urmări plăţile din MRR de la sursă până la utilizarea finală. Cu toate acestea, nu toate statele colectează în mod sistematic datele necesare şi, în unele cazuri, informaţiile sunt furnizate numai la cerere, ceea ce duce la întârzieri care se pot prelungi pe parcursul mai multor luni, a arătat instituţia. Potrivit ECA, aceasta înseamnă că informaţiile îşi pierd din utilitatea lor pentru răspunderea de gestiune şi pentru analiză.

Comisia Europeană nu colectează date privind sumele efective plătite pentru diferitele măsuri din cadrul MRR, nici măcar atunci când statele membre deţin astfel de date, informează aceeaşi sursă. „Această lipsă de informaţii subminează capacitatea Comisiei de a evalua dacă statele membre au utilizat în mod eficient fondurile MRR. În plus, la nivelul statelor membre, informaţiile privind costurile efective ale măsurilor MRR sunt importante pentru ajustarea estimărilor costurilor şi pentru asigurarea faptului că finanţarea primită de fiecare ţară nu se îndepărtează prea mult de costurile efective. Cu toate acestea, statele membre nu utilizează în mod sistematic datele privind costurile efective pentru a actualiza estimările în cazul unor economii sau depăşiri de costuri. Deşi au existat cazuri în care unele măsuri s-au confruntat cu depăşiri de costuri, în mai multe ţări, costurile efective pentru majoritatea măsurilor finalizate din eşantionul auditorilor au fost mai mici decât se estimase”, a subliniat ECA.

Curtea a avertizat, în context, că dacă această tendinţă va continua, finanţarea totală primită de un stat membru din MRR riscă să nu se apropie în mod rezonabil de costurile efective.

În ceea ce priveşte transparenţa, Comisia şi statele membre publică informaţii în conformitate cu normele MRR şi asigură o transparenţă adecvată în ceea ce priveşte atingerea jaloanelor şi a ţintelor, transmite sursa citată. Acestea sunt adesea orientate mai degrabă spre realizări decât spre rezultate, deci informaţiile privind rezultatele şi îndeplinirea obiectivelor generale sunt minime, conform aceleiaşi surse. În plus, normele în materie de transparenţă ale MRR nu prevăd publicarea întregului flux al fondurilor, susţine ECA.

„Chiar dacă toate statele membre publică lista obligatorie a celor mai mari 100 de destinatari finali, aceasta nu reflectă în mod corespunzător utilizarea globală a banilor. În primul rând, organismele publice, cum ar fi ministerele, reprezintă mai mult de jumătate din beneficiari, iar statele membre nu sunt obligate să publice plăţile suplimentare pe care aceste autorităţi le efectuează către contractanţi prin intermediul achiziţiilor publice, ceea ce înseamnă efectiv că astfel de informaţii nu sunt publicate. În al doilea rând, niciuna dintre cele 10 ţări verificate de auditori nu a publicat mai mult decât numărul minim cerut de 100 de destinatari în listele lor. Informaţiile publice cu privire la cine beneficiază în ultimă instanţă de MRR şi în ce cuantum sunt, prin urmare, incomplete”, a transmis sursa citată.

„Raportarea în mod transparent, inclusiv a informaţiilor privind costurile efective, nu ajută numai la luarea unor decizii din ce în ce mai bune, ci şi la o asumare mai mare a răspunderii. Parlamentul European, Ombudsmanul European şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) au semnalat deja anumite probleme legate de transparenţa şi răspunderea de gestiune privind MRR. Curtea de Conturi Europeană a publicat mai multe rapoarte de audit cu privire la MRR, inclusiv un document de analiză în 2025 cu lecţiile învăţate”, se mai arată în comunicatul citat.