Sancţiunile ca armă de cucerire: strategia americană care redesenează economia mondială

O notă tehnică emisă de compania americană Sullivan&Cromwell în 29 octombrie 2025 dezvăluie, sub aparenţa unui simplu document juridic, schimbarea radicală a modului în care Uniunea Europeană defineşte „deţinerea” şi „controlul” asupra activelor considerate ruseşti, se arată într-un articol publicat ieri de site-ul Banking News.

Potrivit sursei citate, documentul explică noile modificări ale Regulamentului european 269/2014, prin care orice legătură indirectă, oricât de slabă, poate transforma un bun într-o ţintă a sancţiunilor. Iar când o firmă precum Sullivan&Cromwell - conectată istoric la reţelele Rockefeller, Standard Oil, ExxonMobil şi JPMorgan Chase şi implicată în momente-cheie precum IG Farben, lovitura din Guatemala, prăbuşirea FTX sau apărarea juridică a lui Donald Trump - vorbeşte despre redefinirea proprietăţii, nu este vorba de o simplă actualizare tehnică, ci de un semnal transmis către întregul bloc euro-atlantic.

Avocatul general al Curţii de Justiţie a UE, Richard de la Tour, împinge şi mai mult limitele, recomandând o „interpretare largă” a conceptului de îngheţare a fondurilor: nu doar blocarea accesului economic, ci şi eliminarea dreptului de vot, excluderea din adunările generale şi tăierea dividendelor. Pe scurt, proprietarul devine o prezenţă fantomatică, un acţionar doar cu numele, dar complet deposedat de putere. Este o formă sofisticată de confiscare mascată, executată prin „administratori temporari”, adică prin instrumentele financiare ale Wall Street şi City of London, iar faptul că Sullivan&Cromwell se mişcă în tandem cu BlackRock, cel mai mare administrator de active al lumii, nu este o coincidenţă, ci o aliniere strategică, afirmă sursa citată.

Potrivit acesteia, cel de-al 19-lea pachet de sancţiuni al UE trece dincolo de energie şi comerţ: devine un instrument de război economic menit să preia controlul asupra companiilor adversarului prin redefinirea proprietăţii. Odată ce „interpretarea extinsă a controlului” devine normă, orice companie - din Europa, Asia sau chiar SUA - poate fi paralizată dacă este suspectată de vreo legătură cu Rusia, afirmă cei de la Banking News. Conturi îngheţate, voturi suspendate, conduceri slăbite, acţionari neutralizaţi, operaţiuni blocate: un arsenal juridic care poate distruge orice structură economică într-o singură decizie administrativă. În spatele acestei manevre, alianţa financiară anglo-saxonă îşi fixează regulile, impune instrumentele şi rescrie raporturile de putere prin sancţiuni transformate în arme geopolitice. Iar BlackRock şi Sullivan&Cromwell, sincronizate impecabil, marchează începutul unei noi etape: dominaţia globală exercitată nu prin armate, ci prin paragrafe legale şi arhitecturi financiare.

Această evoluţie a apărut exact când liderii europeni au aprobat al 19-lea pachet de sancţiuni, vizând din nou energia şi finanţele Rusiei şi întărind controlul asupra tranzacţiilor prin state terţe.

Ursula von der Leyen a afirmat că, pentru prima dată, sunt lovite direct interesele ruseşti din sectorul gazelor naturale, „inima economiei de război”. În realitate, ironia este amară: în 2024, Europa a cumpărat cantităţi record de LNG rusesc, compensând prăbuşirea livrărilor prin conducte şi alimentând, fără să vrea, bugetul Moscovei. Deodată, aceleaşi importuri sunt declarate „intenţionate să slăbească Europa”, iar Bruxelles-ul decide o eliminare completă a tranzacţiilor cu gaz rusesc până la 1 ianuarie 2027. În acelaşi timp, încă 117 nave sunt adăugate pe lista „shadow fleet”, ducând totalul la 558 de vase suspectate că transportă petrol rusesc pe rute ocolitoare şi interzise acum în porturile şi asigurările europene.

Marea Britanie a acţionat în mod similar. Guvernul din Londra a sancţionat 90 de entităţi, de la Rosneft şi Lukoil până la terminalul chinez de LNG Beihai, declarând că aplică „cele mai stricte sancţiuni impuse vreodată Rusiei” şi că loveşte „direct în miezul energetic” al acesteia.

Dar, pe fondul acestor anunţuri de forţă, adevăratele decizii se iau în culise. Sullivan&Cromwell a publicat un „aviz pentru clienţi” care, conform sursei citate, pare mai degrabă o directivă juridică, dar care este, în esenţă, un plan de operaţionalizare pentru întreaga arhitectură sancţionatorie europeană. BlackRock îl completează cu expertiză financiară. Iar împreună, cele două structuri trasează un drum care transformă sancţiunile într-un mecanism planetar de redistribuire a puterii economice. Esenţa acestei strategii ar fi redefinirea proprietăţii, nu prin acte oficiale, ci prin interpretări juridice care permit confiscarea de facto a activelor fără schimbarea titularului. Proprietarul rămâne proprietar, dar nu mai are acces, nu mai poate decide, nu mai poate vota, nu mai poate încasa. Administraţia este preluată de „intermediari”, o etichetă elegantă pentru actorii financiari integraţi în reţeaua occidentală. Sursa citată susţine că aceasta nu este doar o sancţiune: este o tehnică de ocupare economică, că este modul prin care imperiul financiar anglo-saxon îşi extinde direct controlul asupra companiilor considerate „sensibile” sau „riscante”.

Odată acceptată ideea că o simplă suspiciune de conexiune cu Rusia poate justifica neutralizarea unei companii, orice actor economic va deveni vulnerabil. Sectoare întregi pot fi blocate şi investitorii indezirabili pot fi eliminaţi, iar resursele ar putea fi uşor preluate.

Sursa citată susţine că precedentul creat împotriva Rusiei devine instrumentul universal al unui nou tip de hegemonie financiară, ce precede un mecanism mult mai amplu, proiectat să controleze fluxurile economice ale lumii prin sancţiuni, conformitate forţată şi preluare mascată de active.