Studiu Horvath: 94% dintre companiile europene respectă CSRD, dar doar 65% o folosesc strategic

Peste 94% dintre companiile europene aflate sub incidenta Directivei privind raportarea sustenabilităţii (CSRD) respectă cerinţele de conformitate, potrivit unui comunicat emis redacţiei. Totuşi, doar 65% dintre acestea transformă raportarea într-un instrument de management strategic, arată un studiu realizat de Horvath, company internaţională de consultanţă în management, activă în România din 2005.

Intitulat „CSRD Study 2025”, studiul analizează modul în care companiile europene respectă prevederile Corporate Sustainability Reporting Directive (CSRD) şi se aliniază standardelor ESRS (European Sustainability Reporting Standards).

Printre temele cel mai frecvent raportate se numără schimbările climatice (E1), utilizarea resurselor şi economia circulară (E5) , precum şi forţa de muncă proprie (S1) - acestea fiind şi domeniile în care se stabilesc cel mai des obiective concrete. În schimb, temele legate de biodiversitate (E4), comunităţi afectate (S3) sau consumatori finali (S4) sunt rar însoţite de ţinte măsurabile, deşi sunt raportate ca fiind relevante.

Potrivit sursei, în contextul raportării sustenabile, „material topics” sunt acelea care teme care reflectă impacturile semnificative ale activităţilor unei companii asupra mediului, societăţilor sau economiei şi care pot influenţa deciziile stakeholderilor. CSRD impune aplicarea principiului „dublei materialităţi”: atât din perspectiva impactului asupra companiilor (materialitate financiară), cât şi a impactului companiilor asupra mediului şi societăţii (materialitate de impact). Cu toate acestea, studiul Horvath arată că doar o parte dintre companii oferă o descriere detaliată a procesului de analiză de dublă materialitate, iar şi mai puţin stabile obiective clare pentru temele identificate ca fiind esenţiale.

În medie, fiecare companie a raportat 39 de teme de tip IRO (impacturi, riscuri şi cantităţi), dintre care 63% sunt oportunităţi de impact (majoritar cu impact negativ), 25% sunt riscuri şi doar 12% oportunităţi. Accentul cade, aşadar, pe conformare şi gestionarea riscurilor, mai degrabă decât pe identificarea beneficiilor strategice ale sustenabilităţii.

Peste 50% dintre companii fac referire în rapoartele lor la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (Sustainable Development Goals - SDG) ale ONU, în special în sectoarele financiare, retail şi bunuri de larg consum, industrii unde presiunea investitorilor este mai pronunţată.

GHG Protocol (Greenhouse Gas Protocol) este standardul dominant pentru raportarea emisiilor de CO2. Companiile cu intensitate ridicată a emisiilor - precum energie, auto sau chimie - tind să raporteze mai multe categorii de emisii, în timp ce companii de tehnologie, servicii financiare şi asigurări oferă niveluri mai reduse de detaliere, ceea ce reflectă o capacitate diferită de integrare a multor cerinţe CSRD în funcţie de modelul de business.

„Conformarea tehnică nu este suficientă. Companiile care vor face diferenţa în această nouă eră a transparenţei sunt cele care folosesc raportarea sustenabilă ca instrument de guvernanţă, integrare strategică şi comunicare cu investitorii. artificială” , afirmă Sergiu Cărată, Senior Project Manager, Horvath România .

Conform comunicatului, la nivel formal, structura rapoartelor este predominant tabelară (în 92% dintre cazuri), doar 20% dintre companii oferă o reprezentare vizuală a procesului de analiză de materialitate. Doar 4% dintre companiile analizate oferă o matrice detaliată la nivel de sub-teme, ceea ce indică un potenţial ridicat de creştere5 în ceea ce priveşte transparenţa şi accesibilitatea informaţiilor.

Mărimea medie a unui raport de sustenabilitate este de 125 de pagini, iar 80% dintre acestea depăşesc 80 de pagini. Potrivit Horvath, numărul optim de pagini ale unui raport de sustenabilitate se situează între 80 şi 160 de pagini, o dimensiune care ar permite abordarea tuturor temelor esenţiale (material topics).

„CSRD Study 2025” sa bazat pe analiza a 100 de rapoarte de sustenabilitate, publicate până la 21 martie 2025, elaborate de companii din 14 ţări europene (inclusiv 3 din afara UE: Elveţia, Norvegia, Regatul Unit), din nouă industrii (tehnologie şi telecom, auto, banking şi servicii financiare, retail şi energie). Distribuţia companiilor după mărime: 31 au sub 10.000 de angajaţi, 36 între 10.000 şi 50.000, iar 33 peste 50.000 de angajaţi.