Un zvon nefericit: Bogdan Drăgoi pentru scaunul de la Finanţe

Preşedintele Nicuşor Dan a anunţat ieri, că l-a desemnat pe europarlamentarul Eugen Tomac, preşedintele Partidului Mişcarea Populară, pentru funcţia de prim-ministru, acesta din urmă având sarcina constituirii unui nou guvern care să fie supus votului Parlamentului în următoarele zece zile.

Aceasta ar fi trebuit să fie ştirea principală de aseară. Însă, ieri de dimineaţă, G4Media a anunţat, pe surse politice, că unul dintre viitorii membri ai Guvernului, ministrul Finanţelor, ar putea fi Bogdan Drăgoi. Nimeni altul decât cel care controlează fostele SIF 1, SIF 4 şi SIF 5 şi care în ultimele luni a apărut în presă prin prisma implicării companiei Lion Capital (fosta SIF 1) în ceea ce se întâmplă la Fondul Proprietatea. Bogdan Drăgoi este fiul generalului în rezervă Dan Drăgoi, unul dintre cei doi acţionari importanţi ai companiei Comvex, operator foarte important în Portul Constanţa.

În aceste condiţii, este un exerciţiu extrem de dificil să îţi păstrezi obiectivitatea în privinţa lui Bogdan Drăgoi, care dispune de un CV impresionant, ce include o carieră de succes în piaţa de capital care, dacă ar fi să o judeci exclusiv după dimensiunea portofoliilor acumulate, ar părea un triumf al inteligenţei aplicate. Problema este că triumfurile lui Bogdan Drăgoi au fost, consecvent, triumfuri în detrimentul altcuiva.

Numai că acum, unii politicieni îl văd pe Drăgoi în funcţia de ministru al Finanţelor în guvernul dorit de preşedintele Nicuşor Dan. Informaţia a apărut la G4Media, în timp ce Pro TV a afirmat că, potrivit unor surse de la Palatul Cotroceni, în Cabinetul Tomac, ministru de Finanţe ar urma să fie Şerban Matei, economist din cadrul Băncii Naţionale a României. Ulterior, numele lui Bogdan Drăgoi pentru funcţia de ministru de Finanţe a fost vehiculat şi de Digi 24 şi alte posturi TV, jurnaliştii menţionând că, deşi sunt mai multe nume vehiculate, fiul generalului Dan Drăgoi ar fi în pole-position pentru funcţia respectivă.

Ziarul BURSA a informat publicul cititor timp de aproape un deceniu despre modul în care Bogdan Drăgoi a influenţat piaţa de capital, reuşind, prin concertare, să obţină, pe lângă controlul pe care îl deţinea asupra SIF 1, şi controlul SIF 4 şi SIF 5. „Concertare” este, în vocabularul pieţei de capital, un termen tehnic şi juridic, şi o operaţiune care la un moment dat era interzisă în piaţa respectivă. În vocabularul lui Bogdan Drăgoi, pare să fie o filosofie de viaţă, din moment ce, prin concertare, a reuşit să obţină controlul a trei din cele cinci SIF-uri: 1, 4 şi 5. Nu cucereşti instituţiile cu forţa brută, ci prin răbdare, alianţe şi mişcări care, privite în izolare, par perfect legitime, dar care, înlănţuite, compun un tablou pe care Curtea de Apel Bucureşti a refuzat să îl sancţioneze, deşi pe rolul său s-au aflat mai multe procese în care Drăgoi şi ASF apăreau în calitate de pârâţi pentru concertările de la SIF-uri.

În schimb, magistraţii aceleiaşi instanţe au validat modul în care ziarul BURSA l-a descris pe Bogdan Drăgoi. „Potlogar”, „mincinos”, „manipulator”, „stăpân al pieţei de capital” sunt termeni pe care Drăgoi a încercat să îi scoată din circuitul public (dând în judecată ziarul BURSA pentru peste o sută de articole şi solicitând despăgubiri de 100.000 de euro), dar pe care Curtea de Apel i-a găsit plauzibili şi permişi în limbajul presei democratice.

Citeşte MAKE şi ziarul BURSA l-au învins definitiv pe Bogdan Drăgoi, în justiţie

Bogdan Drăgoi a pierdut procesul cu ziarul BURSA. El a dovedit că este dispus să investească resurse considerabile pentru a elimina din peisajul mass-media publicaţiile incomode ceea ce, în mod paradoxal, a amplificat exact informaţiile pe care voia să le îngroape.

Cel mai recent capitol al malversaţiunilor puse la cale de Bogdan Drăgoi este Fondul Proprietatea, vehiculul creat de statul român în anii "90 pentru a despăgubi cetăţenii români deposedaţi de comunism, dar transformat acum, sub privirea binevoitoare a statului, într-un câmp de bătălie. Lion Capital a achiziţionat integral, după 30 septembrie 2025, un pachet de 76,3 milioane de titluri FP. Iar ulterior a ajuns să deţină, în luna martie 2026, 10,5% din FP, adică 336 milioane de acţiuni. Mişcarea nu a venit din senin. Procesul prin care gruparea lui Bogdan Drăgoi a ajuns în poziţia de a influenţa decisiv Fondul Proprietatea nu pare să fi fost posibil fără implicarea statului român, prin Ministerul Finanţelor, şi intervenţia familiei Moise, care a cedat un pachet semnificativ de acţiuni către Lion Capital exact atunci când acesta avea nevoie pentru a-şi consolida participaţia şi pentru ca, împreună cu statul, prin Ministerul Finanţelor, să răstoarne deciziile adoptate de AGA FP în noiembrie şi decembrie 2025.

Citeşte Tranzacţia care a înclinat balanţa la FP: familia Moise şi conexiunile cu Bogdan Drăgoi

Cu alte cuvinte, Ministerul Finanţelor, instituţia pe care Drăgoi ar urma, potrivit surselor politice invocate de G4Media, să o conducă în regim de independenţă tehnică, a funcţionat deja, în ultimele luni, ca braţ activ al strategiei sale de acaparare a celui mai transparent fond de investiţii din România. Conflictul de interese nu este ipotetic. Este retroactiv. Întrebarea care circulă în piaţă şi pe care a ridicat-o şi ziarul BURSA, dacă Fondul Proprietatea va deveni un „SIF 6”, este devastatoare prin simpla ei formulare. Iar dacă omul care a transformat SIF 1, SIF 4 şi SIF 5 în instrumente ale puterii sale financiare ajunge acum să deţină şi portofoliul Finanţelor, atunci răspunsul nu mai e o întrebare, ci un adevărat program de guvernare.

Citeşte Preluarea FP de către clanul Drăgoi prinde contur; candidatura SAI Muntenia Invest confirmă scenariul BURSA

Să înţelegem ce înseamnă, în termeni concreţi, un ministru al Finanţelor cu interesele lui Drăgoi intacte. Ministerul Finanţelor este acţionar în Fondul Proprietatea. Este acţionar majoritar în zeci de companii cotate la bursă. Stabileşte politica fiscală, emite titluri de stat, structurează privatizările, are cuvântul decisiv în orice restructurare a companiilor cu capital public. Un ministru care vine direct de la Lion Capital, al cărui vehicul a acţionat luni de zile concertat cu Ministerul împotriva administratorului internaţional Franklin Templeton, nu este un tehnocrat neutru venit să servească interesul public, ci un jucător activ care ar urma să arbitreze un joc în care el însuşi are poziţii deschise. Imaginea este, în sine, o capodoperă a guvernanţei româneşti: cel care a câştigat controlul cu ajutorul statului se imixtează în stat şi îl poate manipula.

Formula de guvernare preferată de preşedintele Nicuşor Dan - un Executiv condus de un premier din afara partidelor parlamentare şi alcătuit în mare parte din miniştri tehnocraţi - nu beneficiază, în acest moment, de sprijinul necesar pentru a fi pusă în practică. Şi tocmai în această fragilitate stă cheia înţelegerii jocului. Când un proiect politic nu are majoritate, fiecare portofoliu sensibil devine monedă de schimb. Cine lansează numele lui Drăgoi în această ecuaţie nu face neapărat un act de propunere sinceră, ci face o ofertă de negociere. Preţul nu se plăteşte în bani, ci în influenţă, în poziţii, în decizii care, odată luate, vor fi prezentate publicului ca rezultate ale independenţei şi competenţei tehnice.