Preluarea FP de către clanul Drăgoi prinde contur; candidatura SAI Muntenia Invest confirmă scenariul BURSA

Depunerea scrisorii de intenţie de către SAI Muntenia Invest pentru administrarea Fondului Proprietatea (FP) confirmă ceea ce ziarul BURSA anunţa încă din 4 februarie şi relua în 27 februarie: Bogdan Drăgoi se pregăteşte să preia FP.

Sigur, nu brutal, nu ostentativ, nu cu uşa trântită, ci în maniera pe care a experimentat-o şi rafinat-o de-a lungul anilor la SIF1, SIF 4 şi SIF 5, în care marile repoziţionări de putere sunt prezentate drept simple exerciţii de guvernanţă, concurenţă şi eficienţă administrativă.

Citeşte Fondul Proprietatea, prins într-un joc de putere ce depăşeşte regulile pieţei de capital

Citeşte Fondul Proprietatea intră în zona clanului Drăgoi

Din acest punct de vedere, asistăm la o acţiune executată cu sânge rece: după ce Lion Capital a acumulat accelerat acţiuni FP, după ce a trecut de la 8,74% la 10,55% din drepturile de vot, după ce a votat decisiv alături de Ministerul Finanţelor la AGA care a schimbat raportul de forţe din fond, după ce mandatul de patru ani dorit pentru Franklin Templeton a fost respins şi înlocuit cu unul de doar un an, după ce au început presiunile pentru revocări în Comitetul Reprezentanţilor, după ce s-a conturat tot mai vizibil alianţa dintre stat şi Lion, vine acum şi piesa finală de decor: SAI Muntenia Invest, controlată de Lion Capital, depune scrisoare de intenţie pentru a administra chiar fondul în care gruparea şi-a consolidat între timp influenţa. Cu alte cuvinte, exact ceea ce era prezentat de unii drept speculaţie jurnalistică începe să arate a plan executat cu răbdare.

Oficial, desigur, totul este impecabil. Fondul Proprietatea are trei candidaţi interesaţi de administrarea activelor sale nete de 2,31 miliarde lei: Franklin Templeton International Services, administratorul istoric al fondului încă din septembrie 2010, INVL Asset Management UAB împreună cu partenerul local Impetum Management şi SAI Muntenia Invest. Tabloul este, pe hârtie, cel al unei pieţe mature: competiţie, alternative, opţiuni, calendar de selecţie, raportări la BVB, toate ingredientele unei normalităţi bursiere. Numai că una dintre candidaturi vine după o succesiune atât de convenabilă de evenimente, încât şi cea mai disciplinată aparenţă de imparţialitate începe să fie pusă la grea încercare. Mai ales dacă luăm în considerare că actorul care a cumpărat agresiv acţiuni FP după 30 septembrie anul trecut, ajungând recent la 10,5%, este exact actorul care a acţionat concertat cu Ministerul Finanţelor în ultima adunare a acţionarilor, actorul pe care investitorii de retail îl privesc cu suspiciune şi, acum, actorul care vine să spună, cu calm managerial, că este gata să administreze fondul.

• „Monstruoasa coaliţie” dintre stat, prin Ministerul Finanţelor, şi clanul Drăgoi, prin Lion Capital

Într-un interviu acordat recent ziarului BURSA, investitorul sloven Matej Rigelnik susţinea că tot ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă la FP nu poate fi citit ca o simplă formalitate de piaţă. Beneficiarul real al celor trei fonduri slovene care deţin peste 7% din Fondul Proprietatea, Matej Rigelnik, spune explicit că punctul de cotitură a fost momentul în care iniţiativa de transparenţă şi noua direcţie de guvernanţă au început să scoată în evidenţă valoarea reală a unor active-cheie din portofoliu, în special Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, Portul Constanţa şi Salrom. Exact atunci, spune el, a început brusc şi achiziţia de acţiuni FP de către al doilea mare acţionar, Lion Capital. Iar de aici încolo, povestea devine aproape prea clară pentru a mai avea nevoie de alte explicaţii: ceea ce începuse ca o resetare de guvernanţă, ca un efort de transparentizare şi de reaşezare a fondului în interesul acţionarilor, a devenit o luptă pentru control şi influenţă.

Rigelnik vorbeşte direct despre implicarea „statului”, despre distrugerea încrederii pe care acţionarii o acordaseră boardului, despre modificarea dinamicii guvernanţei şi despre riscul ca deciziile viitoare să nu mai fie luate în interesul tuturor investitorilor, ci în funcţie de interesele unor grupuri din interiorul fondului. Tonul este sever, dar faptele din jurul lui îl fac greu de respins ca simplă retorică de tabără.

Citeşte VIDEO Luptele pentru viitorul FP; Cine va câştiga?

Şi aici apare elementul pe care BURSA îl sesizase din februarie şi care acum se verifică aproape mecanic. Nu este vorba doar despre o candidatură. Este vorba despre o succesiune de mutări în care achiziţia de pachete, alinierea cu statul în voturi decisive, repoziţionarea boardului, limitarea mandatului Franklin Templeton, contestarea şi presiunea asupra unor membri ai Comitetului Reprezentanţilor şi, în final, apariţia propriului vehicul de administrare în cursă nu mai pot fi tratate separat. În orice altă împrejurare, o astfel de secvenţă ar fi fost numită strategie.

Alianţa dintre Ministerul Finanţelor şi Lion Capital este, în acest context, cheia de boltă a întregului mecanism. După AGA din 26 februarie, echilibrul de putere s-a schimbat exact pentru că statul român şi-a aliniat votul cu Lion Capital. Rigelnik insistă chiar să corecteze formularea şi spune că, din cauza unui litigiu privind numele, pentru el Lion Capital rămâne în continuare SIF1, ceea ce adaugă întregii situaţii o notă aproape nostalgică: vechile reflexe ale capitalismului autohton se dovedesc, iată, mai rezistente decât rebrandingul.

El evocă, deloc întâmplător, „monstruoasa coaliţie”, episodul istoric în care forţe antagonice s-au unit pentru a-şi apăra interesele împotriva unui proiect de reformă. Comparaţia poate părea teatrală, dar este susţinută de detalii greu de ignorat. Guvernul a emis o procură specială pentru ca statul să poată vota un secretar al AGA propus de SIF1, iar ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, a semnat două procuri: una pentru vot şi una specială pentru numirea secretarului care să numere voturile. În plus, susţine Rigelnik, nimănui altcuiva nu i s-a permis să participe la numărarea voturilor. Imaginea care rezultă este aceea a unei alinieri atât de disciplinate între stat şi acţionarul privat, încât ideea unei simple coincidenţe începe să capete accente de umor involuntar.

• Lion Capital îşi consolidează poziţia în FP

În paralel, mişcările din interiorul boardului Fondului Proprietatea au completat tabloul. Lion Capital a solicitat completarea ordinii de zi a AGA din 30 martie 2026 cu revocarea lui Matej Rigelnik din funcţia de membru al Comitetului Reprezentanţilor, motivând că propunerea acordării unui nou mandat de patru ani pentru Franklin Templeton nu a respectat solicitarea acţionarilor din septembrie 2025 privind demararea unui nou proces de selecţie a administratorului.

Este exact acelaşi tip de argument folosit de Ministerul Finanţelor pentru demiterea lui Istvan Sarkany şi Florian Munteanu, ceea ce arată încă o dată cât de spontan pot gândi la unison instituţia publică şi acţionarul privat atunci când interesul comun o cere.

De cealaltă parte, fondurile slovene Equinox, Axor Holding şi Intus Invest, alături de Rigelnik, au cerut revocarea lui Andrei Octav Moise, argumentând că acesta a fost ales în board prin votul acţionarilor minoritari, dar şi-a vândut participaţia şi nu mai este, prin urmare, acţionar FP. Detaliul devine şi mai interesant prin faptul că Moise, alături de persoane apropiate, a vândut 3,3% din fond către Lion Capital şi că, potrivit opiniilor exprimate în AGA, el a votat în favoarea propunerilor Ministerului Finanţelor şi Lion Capital, contribuind la răsturnarea balanţei în adunarea acţionarilor. Ulterior, în 3 martie, Moise a cumpărat 101 acţiuni FP, o mişcare suficient de modestă pentru a produce mai degrabă un zâmbet amar decât o reaşezare de fond a percepţiei.

În tot acest timp, Lion Capital nu s-a limitat la acţiuni politice sau de board, ci şi-a continuat metodic consolidarea în acţionariat. La finele şedinţei din 10 martie controla 337,6 milioane de drepturi de vot, respectiv circa 10,55% din total.

Citeşte Lion Capital a ajuns la o deţinere de 10,5% din Fondul Proprietatea

În aceeaşi zi, pe piaţă au fost realizate patru tranzacţii deal cu 27,1 milioane de acţiuni FP, echivalentul a 0,85% din capital, la preţul de 0,6 lei pe acţiune, cu 4,71% peste referinţa din piaţa regular. La începutul lunii, deţinerea era de 8,74%. Aşadar, în câteva zile, creşterea a fost substanţială, iar contextul în care aceasta se produce spune foarte mult: exact în perioada în care se redesenează controlul intern şi se pregăteşte lupta pentru administrator.

• Candidatura SAI Muntenia Invest - pro Lion Capital

Pe acest fundal, candidatura SAI Muntenia Invest capătă greutatea unui act de confirmare, nu de debut. SAI Muntenia Invest nu este un nume apărut de nicăieri, ci scos în piaţă de administratorul Longshield Investment Group, fosta SIF Muntenia, şi este deţinută de Lion Capital. Cu alte cuvinte, gruparea lui Bogdan Drăgoi nu se mulţumeşte să influenţeze Fondul Proprietatea din poziţia de acţionar mare şi de aliat conjunctural al statului, ci se aşază acum explicit în cursa pentru administrarea directă a fondului. Nu mai este o influenţă din margine, nu mai este doar o construcţie de majorităţi în AGA, ci o candidatură propriu-zisă pentru cheile seifului. Sau, mai elegant spus, pentru mandatul de a administra unul dintre cele mai importante vehicule ale pieţei de capital româneşti.

Contrastul cu ceilalţi competitori este instructiv. Franklin Templeton administrează Fondul Proprietatea din 2010 şi tocmai a primit un nou mandat de doar un an, până în aprilie 2027, după ce propunerea pentru patru ani a fost respinsă prin voturile Ministerului Finanţelor şi Lion Capital. INVL Asset Management, administrator de active alternative din ţările baltice, vine împreună cu Impetum Management, parte din Impetum Group. În septembrie anul trecut, acţionarii Fondului Proprietatea au anulat procesul de selecţie început la finalul lui 2023, la capătul căruia Comitetul Reprezentanţilor selectase parteneriatul dintre IRE AIFM HUB din Luxemburg şi Impetum Management drept candidat preferat pentru administrarea fondului. Aşadar, nici această pistă nu este una nouă. Numai că, între timp, jocul s-a mutat din zona formală a selecţiei în zona mult mai dură a puterii acţionăreşti şi a controlului de guvernanţă, iar aici avantajele nu mai sunt distribuite egal.

• FP va deveni SIF 6?

Problema nu este una sentimentală, ci de structură. Fondul Proprietatea a fost creat pentru a compensa cetăţenii români pentru proprietăţile confiscate de stat în comunism şi a devenit, în timp, una dintre cele mai de succes poveşti ale pieţei de capital româneşti, un simbol al transparenţei, disciplinei şi respectului pentru acţionari. Tocmai de aceea, întrebarea care circulă în piaţă, dacă Fondul Proprietatea va deveni un „SIF 6”, este devastatoare prin simpla ei formulare. Nu pentru că ar fi doar o etichetă polemică, ci pentru că exprimă teama că fondul ar putea aluneca dinspre modelul de guvernanţă corporativă modernă spre un sistem în care influenţa valorează mai mult decât regulile, iar alianţele temporare mai mult decât interesul tuturor acţionarilor.

În lumina tuturor acestor informaţii, depunerea scrisorii de intenţie de către SAI Muntenia Invest nu este o ştire izolată, iar articolele publicate de BURSA în 4 şi 27 februarie au fost confirmate de faptele petrecute ulterior. Mai întâi, clanul Drăgoi şi-a construit poziţia în acţionariat. Apoi a realizat alinierea cu statul, după care a scurtat mandatul lung al administratorului istoric. Au urmat mişcările de epurare şi presiune în board, iar la final, cireaşa de pe tort: depunerea propriei scrisori de intenţie pentru administrarea FP.

Este greu de spus ce ar mai fi lipsit pentru ca scenariul să devină mai explicit, poate doar o declaraţie oficială că toată această succesiune de evenimente este pur întâmplătoare şi că Bogdan Drăgoi a ajuns în poziţia de a putea prelua Fondul Proprietatea exact în clipa în care toate circumstanţele relevante s-au aliniat, din nou, fericit.

Conform procedurii, va urma un proces de selecţie. Comitetul de Remunerare şi Nominalizare va informa piaţa cu privire la calendarul etapelor ulterioare, iar procedura continuă. Tot formal, Lion Capital chiar a renunţat la o propunere anterioară privind completarea ordinii de zi pentru ca boardul FP să demareze un proces de selecţie a administratorului, ceea ce ar putea fi interpretat drept un semn de flexibilitate sau, după gust, drept o ajustare tactică. Dar tocmai aici stă ironia de fond a întregii situaţii: cu cât aparenţele de procedură sunt mai bine respectate, cu atât rezultatul de putere devine mai sofisticat. Nu se forţează uşa, se schimbă discret codul de acces. Nu se confiscă formal administrarea, se creează condiţiile pentru ca administrarea să ajungă „firesc” exact unde trebuia să ajungă.

Prin urmare, miza reală nu mai este dacă SAI Muntenia Invest are dreptul să candideze; evident că are. Nici dacă Lion Capital are dreptul să cumpere acţiuni; evident că are. Nici dacă Ministerul Finanţelor are dreptul să voteze cum crede de cuviinţă; evident că are. Miza este alta şi este mult mai gravă pentru piaţa de capital: dacă Fondul Proprietatea, construit ca simbol al despăgubirii cetăţenilor şi al guvernanţei moderne, este împins prin alianţe de conjunctură şi acumulări strategice către zona de influenţă a unui grup care şi-a pregătit terenul pas cu pas, în ciuda semnalelor de alarmă trase de piaţă şi de acţionarii minoritari. Iar în acest punct, depunerea scrisorii de intenţie de către SAI Muntenia Invest nu mai poate fi citită ca o simplă informaţie de flux bursier.