Tranzacţia care a înclinat balanţa la FP: familia Moise şi conexiunile cu Bogdan Drăgoi

Procesul prin care gruparea lui Bogdan Drăgoi a ajuns în poziţia de a influenţa decisiv Fondul Proprietatea (FP) nu pare să fi fost posibil fără două elemente care, privite împreună, dau cheia întregii evoluţii din ultimele luni: implicarea statului român, prin Ministerul Finanţelor, şi intervenţia, la momentul critic, a familiei Moise, care a cedat un pachet semnificativ de acţiuni către Lion Capital exact atunci când acesta avea nevoie pentru a-şi consolida majoritatea alături de stat şi pentru a răsturna deciziile adoptate de AGA FP în noiembrie şi decembrie 2025.

Din această perspectivă, ceea ce la prima vedere a părut o succesiune de mişcări independente - achiziţii în piaţă, voturi în adunările acţionarilor, repoziţionări în board şi, în final, depunerea scrisorii de intenţie privind candidatura SAI Muntenia Invest pentru a fi numită administrator al FP - începe să capete conturul unui mecanism coerent, în care fiecare etapă o pregăteşte pe următoarea. Iar momentul de inflexiune, acela în care balanţa s-a înclinat decisiv, este legat de acumularea suplimentară de acţiuni de către Lion Capital după eşecul parţial al ofertei publice şi de apariţia, în acest context, a vânzării realizate de Andrei Octav Moise.

Pe acest fundal, capătă o relevanţă aparte mesajele apărute în secţiunea de comentarii a articolului "Preluarea FP de către clanul Drăgoi prinde contur; candidatura SAI Muntenia Invest confirmă scenariul BURSA”, publicat în 19 martie, mesaje anonime atribuite lui Bogdan Drăgoi, care descriu, într-o formă directă şi lipsită de ambiguităţi, logica intervenţiei.

Într-unul dintre ele se afirmă: „Bună ziua, sunt Bogdan Drăgoi. Aş vrea să clarific câteva aspecte. FP sub administrarea Franklin Templeton şi-a îndeplinit planul, a vândut Hidro, Enel şi GDF (şi alte participaţii), a dat banii înapoi acţionarilor. Acum, rămânând acţionar în Salrom, Aeroporturi şi Porturi, FP începea să nu îşi mai îndeplinească menirea asta şi începea să devină un acţionar incomod pentru interesele statului. Prin urmare, s-a încercat numirea unui administrator (Roca, Impetum sau cum îi spune) care, la adăpostul unor cuvinte mari, să ţină FP cuminte. Din păcate au apărut aceşti minoritari (Istvan, slovenii şi alţii) care n-au înţeles de unde bate vântul şi au împiedicat alegerea celor de la Impetum/Roca. Aşa că domnii de la Minister (n.red. - Ministerul Finanţelor), având în vedere experienţa mea în preluarea şi disciplinarea altor SIF-uri, mi-au cerut ajutorul. Iar eu, cum sunt dator după ce Cooperativa n-a fost deranjată, m-am băgat. Iar dacă m-am băgat, vă daţi seama că vreau să-mi scot banii. Aşa că e normal ca SIF Muntenia (care e de altfel foarte competentă) să ajungă administrator al FP. Dar vă asigur că, în rest, tot ce scrie în articolul de mai sus este o minciună sfruntată. Vă rog să cumpăraţi în continuare acţiuni FP şi să aveţi speranţa că veţi primi dividende (nu luaţi în seamă comentariile răutăcioase că Lion Capital, Infinity, Longshield nu dau dividende - aici vom da). Speranţa moare ultima. Apoi, cum spuneam şi cu o altă ocazie: nu vă faceţi griji dacă nu veniţi să votaţi, vom avea noi grijă să votăm cum trebuie. Vă salut pe toţi şi vă doresc o zi excelentă. Hai FP!”

Indiferent de autenticitatea acestor mesaje, ele sintetizează, într-o formă aproape didactică, ceea ce faptele din piaţă sugerează: o intervenţie determinată de schimbarea echilibrului de putere din FP şi o colaborare între stat şi un acţionar privat capabil să livreze voturile necesare pentru a recâştiga controlul.

După ce oferta publică lansată de Lion Capital pentru aproximativ 9% din FP a fost subscrisă doar parţial, rezultatul nefiind suficient pentru a asigura o poziţie dominantă, a devenit evident că gruparea avea nevoie de un aport suplimentar pentru a depăşi pragul critic. În acest context apare tranzacţia realizată de Andrei Octav Moise, care, împreună cu persoane apropiate (fiica şi soţia), vinde circa 3,3% din Fondul Proprietatea către Lion Capital, la un preţ superior celui din ofertă. Momentul este esenţial: exact atunci când Lion avea nevoie de acele procente pentru a construi, împreună cu Ministerul Finanţelor, majoritatea care a schimbat deciziile AGA.

Ulterior, Moise revine în acţionariat cu un număr simbolic de acţiuni, gest care nu modifică realitatea tranzacţiei, dar accentuează caracterul punctual al ieşirii anterioare. În acelaşi timp, în AGA, acesta votează în linie cu Ministerul Finanţelor şi Lion Capital, contribuind la răsturnarea raportului de forţe. Succesiunea acestor evenimente ridică inevitabil întrebarea dacă avem de-a face doar cu o decizie individuală de investiţie sau cu o piesă dintr-un mecanism mai amplu.

Pentru că, odată ce privirea se mută dinspre FP către relaţiile din jurul BRK Financial Group şi ale fostei SIF Muntenia (astăzi Longshield Investment Group), apare un al doilea nivel al construcţiei. Ileana Herling, persoană apropiată de Andrei Octav Moise - aşa cum scrie în raportările de la BVB, de fapt soţia lui Moise, apare simultan în mai multe puncte-cheie ale acestui circuit: acţionar la BRK Financial Group, unde ajunge la aproximativ 10%, şi acţionar semnificativ în SIF Muntenia, după ce, în 2024, cumpără de la Bogdan Drăgoi un pachet de peste 15% din această societate, potrivit relatărilor din publicaţiile financiare din ţara noastră şi a unui articol publicat în România Liberă.

Legătura devine şi mai interesantă în contextul în care BRK Financial Group este intermediarul unor tranzacţii relevante din piaţă, inclusiv în zona FP, iar SIF Muntenia/Longshield este chiar vehiculul din care se desprinde SAI Muntenia Invest, candidatul susţinut şi controlat de Lion Capital pentru administrarea Fondului Proprietatea. Astfel, aceleaşi nume şi aceleaşi entităţi apar, succesiv, în poziţii-cheie: în acţionariat, în intermediere şi, în final, în tentativa de preluare a administrării.

Privite cronologic, aceste mişcări conturează ceea ce poate fi descris drept un circuit în natură al banilor şi al acţiunilor. În 2023, SIF Muntenia reduce din expunerea la BRK, facilitând acumularea ulterioară. În 2024, Ileana Herling intră puternic în acţionariatul SIF Muntenia şi îşi consolidează poziţia la BRK. În 2026, familia Moise vinde un pachet esenţial din FP către Lion Capital, contribuind la schimbarea majorităţii. În paralel, Lion îşi creşte participaţia, se aliniază cu statul şi propune propriul administrator.

Niciunul dintre aceşti paşi, luat separat, nu reprezintă o încălcare a regulilor pieţei. Fiecare tranzacţie are o justificare economică, fiecare vot are o bază legală, fiecare candidatură respectă procedura. Dar, puse cap la cap, aceste elemente construiesc o imagine diferită: aceea a unui mecanism în care acumularea de poziţii, intermedierea tranzacţiilor şi relaţiile dintre actori converg către acelaşi rezultat.

În această cheie, candidatura SAI Muntenia Invest nu mai apare ca un simplu episod într-un proces competitiv, ci ca etapa finală a unui traseu început cu mult înainte. Nu este începutul unei competiţii, ci momentul în care un grup care şi-a construit poziţia în acţionariat, şi-a asigurat alianţa cu statul şi a beneficiat de tranzacţii-cheie ajunge să revendice, în mod „firesc”, administrarea fondului.

Rămâne, desigur, întrebarea fundamentală: este acest circuit rezultatul unor decizii independente care, întâmplător, au condus în aceeaşi direcţie sau expresia unei strategii construite pas cu pas? Răspunsul nu este oferit explicit de niciun document oficial. Dar succesiunea faptelor, sincronizarea momentelor-cheie şi suprapunerea relaţiilor dintre actori sunt suficiente pentru a contura o imagine pe care piaţa o vede din ce în ce mai clar.

Iar în acest punct, discuţia nu mai este doar despre cine administrează Fondul Proprietatea, ci despre modul în care, într-o piaţă aparent guvernată de reguli şi proceduri, controlul poate fi construit printr-un circuit discret de acţiuni, influenţă şi oportunitate.