Acasă la ie!

Sărbătorim şi în acest an ia, onorăm tradiţia şi rădăcinile culturale. Încercăm să oferim o moştenire urmaşilor şi semnele sunt foarte bune, tradiţia este îmbrăţişată în mod natural. Sunt şi oameni care văd în tradiţionala cămaşă ţărănească un simplu obiect vestimentar, dar lucrurile sunt mult mai nuanţate, iar ia spune întotdeauna o poveste, chiar dacă purtătorul ei nu bănuieşte acest lucru. Recent, am văzut pe străzile Capitalei un tânăr muncitor asiatic îmbrăcat cu o ie. Se deplasa la muncă şi fără să vrea spunea o poveste, despre globalizare, frumos, schimb cultural, rezistenţă, supravieţuire. În tulburele secol 20 şi în neliniştitul secol 21, mulţi români plecaţi către zori mai albastre puneau în geamantan şi o ie, un cârlig care să îi împiedice să uite drumul înapoi spre casă. Acum, alţi călători pe drumul minimei prosperităţi găsesc ia la ea acasă şi încearcă să se integreze în peisaj cu ajutorul ei. Încă nu pătrund subtilităţile simbolistice, poate nu o vor face niciodată, dar important este alt aspect, au înţeles repede că acest obiect vestimentar contează foarte mult pentru români şi vor să transmită un mesaj de prietenie. Tot un mesaj, despre identitate, transmit şi românii din Londra, Madrid, Roma, Paris, care poartă cu mândrie ia pe străzile acestor mari metropole europene. Oriunde în lume ne poartă paşii nu trebuie să uităm că acasă ne aşteaptă o ie, care a aparţinut bunicii, mamei şi care va fi purtată de soră, soţie sau fiică.

Ia este (şi) gândul bun de acasă!