Analiză AEI: România nu va avea douăsprezece crize separate, ci o singură „policriză” cu 12 manifestări. Soluţiile AEI.

Începând din toamna anului 2026, România intră într-o perioadă în care vulnerabilităţile energetice, bugetare, economice, climatice şi sociale se vor alimenta reciproc, conform unei analize a lui Dumitru Chiseliţa, preşedinte AEI, remisă redacţiei. Unele crize sunt aproape certe; altele se vor declanşa numai dacă vom avea o iarnă rece, incidente tehnice ori noi şocuri geopolitice.

Important o criză a preţurilor este foarte probabilă; o criză fizică de aprovizionare nu este inevitabilă.

1. Criza energiei electrice va fi, înainte de toate, o criză de preţ

România nu duce lipsă de capacităţi instalate pe hârtie. Duce lipsă, în anumite ore, de putere controlabilă disponibilă. Fotovoltaicul ajută ziua, dar vârful critic de iarnă apare dimineaţa şi seara, când producţia solară este redusă sau nulă.

Problemele se suprapun:

• capacităţi pe cărbune îmbătrânite;

• centrale pe gaze insuficiente sau întârziate;

• hidroenergie dependentă de refacerea rezervelor de apă;

• reactoare nucleare expuse opririlor planificate sau accidentale;

• reţele cu congestii;

• aceeaşi nevoie de import în România, Ungaria, Serbia şi alte state vecine.

ACER arată că evaluarea naţională identifică probleme de adecvanţă pentru România, inclusiv un risc de deficit mai mare decât cel rezultat din evaluarea europeană.

Nu anticipez un blackout naţional ca scenariu de bază. Anticipez însă:

• preţuri foarte mari în anumite intervale;

• importuri apropiate de limita tehnică;

• intervenţii administrative;

• întreruperi locale provocate de vreme;

• posibilitatea reducerii unor consumuri industriale dacă se suprapun gerul, lipsa vântului şi indisponibilităţi tehnice.

2. Gazele vor veni cu o criză certă de preţ, criză condiţionată de cantitate

Depozitele României erau la începutul lui septembrie în jur de 62,8%, cu peste zece puncte procentuale sub nivelul de anul trecut.

Problema reală nu este cantitatea anuală de gaze, ci debitul zilnic disponibil în zilele foarte reci. Depozitele nu livrează uniform pe tot parcursul iernii: pe măsură ce se golesc, capacitatea lor zilnică de extracţie scade.

Criza fizică poate apărea dacă se suprapun:

1.o iarnă mai rece decât cea precedentă;

2.depozite insuficient umplute;

3.cerere regională mare;

4.reducerea unor surse de import;

5.producţie electrică mare pe gaze.

Europa intră şi ea în iarnă cu stocuri mult mai reduse decât media ultimilor ani şi cu o dependenţă mai mare de piaţa globală de LNG. De aceea, România nu va putea conta întotdeauna pe importuri ieftine şi imediat disponibile.

3. Motorina va fi criza care va transporta toate celelalte crize în economie

Benzina afectează direct populaţia. Motorina afectează întreaga economie: agricultură, construcţii, transport de marfă, distribuţie alimentară, servicii publice şi industrie.

Reducerea temporară a accizei poate tempera preţul la pompă, dar nu elimină problema fundamentală: România depinde de ţiţei importat, de rafinarea acestuia şi de importuri directe de produse petroliere. La începutul lui septembrie, statul a fost deja nevoit să majoreze reducerea temporară a accizei la motorină. Cererea mare de produse petroliere în ţări din Asia care înlocuieşte LNG foarte scump va pune o bază mare pe cererea de motorină.

Dacă petrolul şi marjele rafinăriilor rămân ridicate, Guvernul are numai trei variante:

• lasă preţul să crească;

• reduce taxele şi pierde venituri bugetare;

• compensează anumite sectoare şi majorează deficitul.

Toate cele trei variante produc costuri în altă parte.

4. Criza fiscală va deveni centrul tuturor crizelor

Comisia Europeană estimează pentru România un deficit de aproximativ 6,2% din PIB în 2026 şi o datorie publică ce ar putea ajunge la 63,3% din PIB în 2027.

Statul va trebui simultan:

• să protejeze consumatorii de scumpirea energiei;

• să reducă taxarea carburanţilor;

• să sprijine agricultura;

• să finanţeze apărarea;

• să achite dobânzi mai mari;

• să cofinanţeze investiţiile europene;

• să reducă deficitul.

Această ecuaţie nu se închide fără taxe suplimentare, reducerea unor cheltuieli, amânarea investiţiilor sau o combinaţie între acestea. Prin urmare, este foarte probabilă o criză a fiscalităţii imprevizibile: schimbări dese de taxe, excepţii, supraimpozitări şi măsuri temporare prelungite.

5. Ratingul de ţară va aduce nu neapărat retrogradare, dar sigur finanţare scumpă

România este la limita inferioară a categoriei recomandate investiţiilor. S&P a menţinut ratingul BBB-/A-3, cu perspectivă negativă.

O retrogradare nu este inevitabilă. Dar chiar şi fără retrogradare, percepţia de risc poate produce:

• dobânzi mai mari pentru stat;

• credite mai scumpe pentru companii şi populaţie;

• deprecierea leului;

• costuri mai mari pentru investiţiile energetice;

• presiune suplimentară asupra bugetului prin plata dobânzilor.

Adevărata criză poate fi, aşadar, nu „ratingul junk”, ci costul crescut al banilor înainte de retrogradare.

6. Criza alimentară va fi una de preţ, nu de lipsă generalizată

România a avut rezultate bune la culturile de iarnă, în special grâu, dar seceta şi căldura au lovit porumbul şi culturile de primăvară. Recolta europeană de porumb din 2026 este estimată aproape de minimul ultimilor 20 de ani, România şi Ungaria fiind printre statele afectate sever.

Efectele vor apărea cu întârziere în:

• furaje;

• carne şi lactate;

• uleiuri;

• produse procesate;

• costurile fermelor;

• despăgubirile solicitate bugetului.

La aceasta se adaugă criza apei: nivelurile reduse ale Dunării afectează simultan agricultura, navigaţia, hidroenergia şi răcirea unor capacităţi energetice.

7. Crizele suplimentare pe care le consider foarte probabile

Criza lichidităţii companiilor

Facturile energetice, carburanţii, dobânzile şi scăderea consumului vor lovi IMM-urile înainte ca statisticile să indice oficial recesiunea. Vor creşte insolvenţele, întârzierile la plată şi arieratele dintre companii.

Criza investiţiilor publice

Când bugetul nu mai ajunge, primele sacrificate sunt lucrările care pot fi amânate. România riscă să reducă exact investiţiile în reţele, centrale, irigaţii şi transport care ar trebui să o scoată din criză.

Criza fondurilor europene

Întârzierile reformelor, achiziţiilor şi proiectelor pot conduce la pierderea unor fonduri sau la înlocuirea lor cu împrumuturi mai scumpe. Aceasta ar transforma o problemă administrativă într-una bugetară şi de dezvoltare.

Criza sărăciei energetice

Nu va fi suficient să discutăm numai despre preţul mediu. Pentru sute de mii de gospodării, problema va fi imposibilitatea efectivă de a încălzi locuinţa şi de a plăti simultan energia, alimentele şi ratele.

Criza încrederii

Aceasta poate deveni cea mai periculoasă. Dacă populaţia primeşte succesiv explicaţii contradictorii, plafonări temporare şi promisiuni neîndeplinite, fiecare măsură reală va fi interpretată ca manipulare. Se creează teren pentru proteste, populism, radicalizare şi blocarea reformelor.

România ar putea traversa în următoarele 12 luni aproximativ 12 manifestări de criză, dar ele provin din patru dezechilibre fundamentale: energie insuficient pregătită, finanţe publice fragile, infrastructură întârziată şi administraţie incapabilă să acţioneze preventiv.

Cel mai probabil scenariu nu este că România va rămâne complet fără energie, gaze, carburanţi sau alimente. Scenariul cel mai probabil este mai lent şi mai apăsător:

România va găsi cantităţile necesare, dar la preţuri tot mai greu de suportat, iar statul va încerca să ascundă costul prin plafonări, reduceri de taxe şi împrumuturi. Costul nu va dispărea. Se va muta din factură în deficit, din deficit în datorie şi din datorie în taxele şi nivelul de trai al anilor următori.

Iarna 2026/2027 poate deveni momentul în care criza energetică se transformă într-o criză economică, iar criza economică într-o criză socială şi politică.

Pachetul de soluţii AEI pentru România - 12 măsuri pentru prevenirea policrizei 2026-2027

1. Program accelerat pentru putere controlabilă. Finalizarea centralelor pe gaze întârziate, menţinerea temporară a capacităţilor necesare securităţii şi accelerarea stocării, retehnologizării hidro şi proiectelor nucleare.

2. Plan naţional de securitate a gazelor. Umplerea depozitelor după criterii de volum şi debit zilnic, constituirea unei rezerve strategice şi contractarea preventivă a surselor de import pentru perioadele de ger.

3. Rezervă strategică şi plan de continuitate pentru carburanţi. Stocuri operaţionale reale, rute alternative de aprovizionare şi alimentare prioritară pentru agricultură, transport de marfă, servicii publice şi infrastructură critică.

4. Protecţie socială ţintită, nu plafonare generală. Ajutor direct pentru gospodăriile vulnerabile real, în funcţie de venit, locuinţă şi consumul energetic necesar, fără subvenţionarea consumurilor mari ineficiente.

5. Sprijinirea contractării energiei pe termen lung şi reducerea dependenţei de piaţa spot.

Dezvoltarea contractelor bilaterale, a achiziţiilor centralizate şi a mecanismelor de garantare pentru gospodării, IMM-uri şi industrie, astfel încât consumatorii să beneficieze de preţuri predictibile, iar producătorii să poată finanţa investiţii noi. România trebuie să cumpere energia din timp, nu în momentul crizei, la preţurile cele mai mari.

6. Pact fiscal pentru energie şi investiţii. Fără taxe şi supraimpozitări introduse peste noapte. Orice măsură fiscală trebuie însoţită de evaluarea publică a impactului asupra preţurilor, investiţiilor şi securităţii energetice.

7. Protejarea investiţiilor esenţiale. Reţelele, centralele, stocarea, irigaţiile, infrastructura de apă şi proiectele europene mature trebuie exceptate de la tăierile bugetare generalizate.

8. Plan pentru lichiditatea economiei. Garanţii şi finanţări temporare pentru IMM-urile viabile afectate de energie, carburanţi şi dobânzi, condiţionate de investiţii în eficienţă şi menţinerea locurilor de muncă.

9. Program naţional pentru apă, agricultură şi securitate alimentară. Refacerea irigaţiilor, gestionarea rezervelor de apă, sprijinirea culturilor vulnerabile şi constituirea unor mecanisme de intervenţie pentru alimentele esenţiale.

10. Scut pentru fondurile europene şi proiectele strategice. Echipă guvernamentală unică pentru deblocarea proiectelor, termene obligatorii pentru avize şi transferarea rapidă a banilor către investiţiile care pot fi finalizate.

11. Program naţional de eficienţă energetică. Finanţarea izolării locuinţelor, modernizării instalaţiilor, reducerii consumului în clădirile publice şi eficientizării energetice a întreprinderilor. Cea mai ieftină energie este energia care nu mai trebuie consumată.

12. Transparenţă publică săptămânală şi avertizare timpurie. Un tablou naţional public cu stocurile de gaze şi carburanţi, capacităţile disponibile, importurile, preţurile, rezervele de apă şi nivelul fiecărui risc, însoţit de măsuri şi responsabili nominalizaţi.

Viitorul Guvern nu trebuie să gestioneze douăsprezece crize după ce acestea au izbucnit. Trebuie să intervină asupra cauzelor comune: lipsa capacităţilor disponibile, dependenţa de importuri, sărăcia energetică, instabilitatea fiscală, investiţiile întârziate şi lipsa de transparenţă.

România nu are nevoie de un Guvern al compensaţiilor, are nevoie de un Guvern al prevenirii şi un Plan energetic pragmatic pentru 2030

România are resurse energetice, dar îi lipseşte organizarea care să transforme aceste resurse în securitate, competitivitate şi facturi suportabile.