ANALIZĂ: Coincidenţa cu obiectivele Chinei - fragmentarea globală, un avantaj strategic

Fragmentarea globală accelerată de politicile Statelor Unite coincide, în mod paradoxal, cu obiectivele strategice promovate de China în ultimul deceniu. Această convergenţă nu rezultă dintr-o coordonare directă, ci din suprapunerea dintre retragerea americană din multilateralism şi viziunea Beijingului asupra unei lumi multipolare.

(Surse: discursuri oficiale ale conducerii Chinei; analize CSIS; evaluări ECFR privind ordinea multipolară)

• Haosul ca oportunitate strategică

În documentele şi discursurile oficiale ale conducerii chineze apare constant conceptul de „Mare Schimbare Nemaivăzută într-un Secol”, prin care Beijingul descrie tranziţia inevitabilă de la o ordine globală dominată de un singur centru la o lume multipolară. Din această perspectivă, retragerea SUA din acorduri şi instituţii internaţionale nu este interpretată ca o anomalie, ci ca o etapă istorică previzibilă.

(Surse: discursuri ale preşedintelui Xi Jinping la Congresul PCC; documente de politică externă ale Ministerului de Externe al Chinei)

Analizele Center for Strategic and International Studies (CSIS) arată că Beijingul valorifică percepţia tot mai răspândită a Statelor Unite ca partener impredictibil, afectat de tarife comerciale, retrageri instituţionale şi schimbări bruşte de politică. În acest context, China se poziţionează discursiv drept susţinător al stabilităţii şi continuităţii globale, fără a contesta frontal ordinea existentă, ci subliniind erodarea acesteia din interior.

(Sursa: Center for Strategic and International Studies - analize privind poziţionarea Chinei într-o lume multipolară, 2023-2025)

• Sancţiunile şi accelerarea fragmentării financiare

Utilizarea sistemului financiar internaţional ca instrument de coerciţie geopolitică a devenit un catalizator major al fragmentării. Îngheţarea rezervelor valutare ruseşti în 2022 a funcţionat ca semnal de alarmă pentru numeroase state, demonstrând că accesul la infrastructura financiară globală poate fi restricţionat unilateral.

(Surse: comunicări oficiale ale G7; evaluări BIS şi FMI privind riscurile geopolitice asupra sistemului financiar)

Fondul Monetar Internaţional, în raportul său privind fragmentarea geofinanciară, avertizează că invocarea frecventă a securităţii naţionale în domeniul financiar favorizează apariţia unor blocuri monetare concurente. Această evoluţie se suprapune cu strategia Chinei de promovare a unor infrastructuri alternative de plăţi şi de reducere a dependenţei de dolar în comerţul regional, inclusiv prin extinderea utilizării propriilor sisteme de decontare.

(Sursa: International Monetary Fund - „Geoeconomic Fragmentation and the Future of the International Monetary System”)

• Dilema structurală a Chinei

Deşi fragmentarea actuală avantajează poziţional China, Beijingul nu urmăreşte o ruptură totală a economiei globale. Analizele European Council on Foreign Relations (ECFR) subliniază că strategia chineză poate fi definită drept „multipolaritate selectivă”: autonomie tehnologică şi financiară sporită, combinată cu menţinerea accesului la pieţele dezvoltate.

(Sursa: European Council on Foreign Relations - rapoarte privind strategia globală a Chinei)

Economia chineză rămâne dependentă de cererea din statele G7, iar o fragmentare prea rapidă sau un proces de decuplare totală ar genera riscuri interne majore. Din acest motiv, Beijingul evită accelerarea deliberată a dezordinii globale şi preferă o tranziţie controlată, care să permită continuitatea comerţului şi investiţiilor.

(Surse: ECFR; OECD; analize FMI privind expunerea Chinei la cererea externă)

• Confirmări instituţionale ale fragmentării

Instituţiile internaţionale validează această evoluţie. Banca Reglementelor Internaţionale şi Organizaţia Mondială a Comerţului constată apariţia unor blocuri economice şi comerciale tot mai clar delimitate. Raportul „World Trade Report” al OMC arată că reorganizarea comerţului global se face tot mai des pe criterii politice şi de securitate, prin mecanisme de tip friend-shoring, şi mai puţin pe baza eficienţei economice pure.

(Surse: World Trade Organization - World Trade Report 2023 şi 2024; Bank for International Settlements - Annual Economic Report)

Această tendinţă confirmă destrămarea ordinii bazate pe un singur centru de putere şi apariţia unei structuri policentrice, caracterizată de reguli diferite, reţele paralele şi costuri de coordonare mai ridicate.

(Surse: BIS; WTO; analize OECD privind fragmentarea lanţurilor globale)

• Convergenţă de fapt, nu de comandă

Fragmentarea observată în prezent nu este orchestrată de China şi nu urmează un plan unic. Direcţia generală coincide însă cu modelul promovat de Beijing dintr-un motiv simplu: politicile Statelor Unite accelerează exact procesele considerate inevitabile de strategia chineză.

(Surse: CSIS; ECFR; rapoarte de strategie globală ale Ministerului chinez de Externe)

Prin retrageri instituţionale, tarife, sancţiuni şi politizarea infrastructurii financiare, Washingtonul validează teza dependenţelor periculoase şi îi determină pe actorii terţi să caute redundanţă şi autonomie operaţională. În acest context, realitatea funcţionează ca principal vector de convingere, nu discursul chinez.

(Surse: FMI; BIS; analize Brookings Institution)

• Diferenţa critică: ordine alternativă versus dezordine

China a promovat o lume mai puţin centrată pe SUA, dar guvernabilă: fragmentare controlată, reţele previzibile şi stabilitate suficientă pentru comerţ şi investiţii. Retragerea americană produce însă o fragmentare abruptă, cu rupturi instituţionale şi zone gri de guvernanţă, care cresc costurile şi riscurile pentru toţi actorii.

(Surse: ECFR; BIS; World Economic Forum - rapoarte privind riscurile geopolitice)

Rezultatul favorizează China relativ, dar nu reprezintă scenariul ideal al Beijingului. Lumea rezultată este mai volatilă, mai scumpă şi mai greu de administrat, inclusiv pentru puteri mari.

(Surse: FMI; OECD; analize Financial Stability Board)

• De ce China câştigă poziţional

Chiar şi în acest context imperfect, China intră în noua etapă cu avantaje structurale: experienţă în acorduri bilaterale şi regionale, control asupra unor noduri industriale critice, capacitatea de a opera în sisteme fragmentate şi o toleranţă politică mai mare la costurile tranziţiei.

(Surse: ECFR; CSIS; rapoarte OECD privind lanţurile industriale)

Într-o lume care îşi construieşte rute ocolitoare faţă de SUA, China nu devine automat hegemonul sistemului, dar se consolidează ca pivot alternativ. Fragmentarea actuală nu este un proiect chinez, dar confirmă strategia chineză. Statele Unite nu construiesc o ordine nouă; ele accelerează dezagregarea celei vechi. China nu controlează procesul, dar este actorul cel mai pregătit pentru lumea care rezultă.

(Surse: CSIS; ECFR; FMI; BIS)