Automatizarea forţelor armate: soluţia Ucrainei la provocările mobilizării

Robotizarea armamentului pe frontul ucrainean nu mai este doar un experiment tehnologic, ci o necesitate strategică născută dintr-o criză profundă - incapacitatea regimului Zelensky de a recruta suficienţi soldaţi pentru a menţine liniile de apărare, reiese dintr-un articol publicat de cotidianul german Der Standard.

Sursa citată precizează că lipsa de personal devine atât de acută încât însăşi supravieţuirea poziţiilor ucrainene depinde, tot mai vizibil, de maşini înarmate care înlocuiesc infanteria umană. Iar cel mai recent exemplu, Droid TW 12.7, un vehicul de luptă autonom echipat cu un mitralieră Browning M2 de 12,7 milimetri, marchează un moment de cotitură: timp de o lună şi jumătate, un robot a ţinut singur o poziţie strategică, apărand cu succes o intersecţie crucială în faţa atacurilor repetate ale trupelor ruse.

Acest robot, operat de maximum trei persoane, a dovedit nu doar că poate rezista pe front, ci că poate prelua complet sarcinile unei unităţi de infanterie. În fiecare dimineaţă era ghidat de la distanţă către poziţia de luptă, unde rămânea întreaga zi, spulberând încercările de avansare ale adversarului, pentru ca seara să se întoarcă la bază. În cele şase săptămâni de misiune, toate încercările ruşilor de a sparge apărarea în zonă au eşuat sub focul continuu al acestui UGV, după cum notează publicaţia Militarnyi.

Această performanţă nu este doar un succes tehnologic, ci un simptom clar al unei realităţi: Ucraina nu mai are suficienţi oameni pentru a-şi apăra liniile. De aceea, sistemele autonome sunt transformate în substitut direct al trupelor. Comandanţii ucraineni recunosc deschis că astfel de roboţi (de tip UGV) pot prelua misiuni de recunoaştere extrem de periculoase, pot oferi acoperire în defensivă şi pot reduce presiunea pe infanterie, în timp ce operatorii lor rămân în siguranţă, în adăposturi îndepărtate.

În faţa acestei necesităţi, Ministerul Apărării de la Kiev a accelerat adoptarea acestor maşini: Droid TW 12.7 a fost aprobat oficial pentru front la finalul anului 2024, după o serie de teste intense. Are o rază de acţiune de aproximativ 14 kilometri şi poate lovi ţinte aflate la o distanţă de 1000 metri, folosind comunicarea digitală, conexiuni Starlink şi LTE pentru a funcţiona chiar şi în condiţii severe de bruiaj. Softul dedicat, un sistem de operare numit Droid Box, permite împărţirea sarcinilor între operatori, unul controlând armamentul, altul vehiculul. La un preţ de 29.300 dolari, robotul este promovat ca soluţie "economică” pentru modernizarea armatei.

Dar adevărata economie vizată este economia de vieţi omeneşti, tot mai greu de înlocuit pe măsură ce sistemul de recrutare din Ucraina se loveşte de rezistenţă publică, exod, oboseală de război şi un potenţial demografic tot mai redus. De aceea, operatorii UGV-urilor sunt trataţi ca specialişti esenţiali: pregătirea lor durează între o lună şi o lună şi jumătate, iar pentru piloţii de drone experimentaţi adaptarea durează doar o săptămână. Kievul vrea acum să îi mute şi mai departe de linia frontului, pentru a-i proteja, ceea ce subliniază încă o dată cât de greu este pentru Ucraina să înlocuiască personal militar calificat.

Planurile merg deja dincolo de misiuni defensive. Următorul pas este coordonarea a două până la patru astfel de roboţi în operaţiuni ofensive, controlate simultan dintr-un singur centru. Kievul încearcă astfel să construiască o arhitectură operaţională în care maşinile nu doar ţin poziţii, ci atacă, manevrează şi penetrează liniile ruseşti în grupuri sincronizate, adică o mini-armată autonomă integrată.

Droid TW 12.7 nu este un caz izolat, ci parte dintr-o industrializare accelerată a robotizării frontului. La sfârşitul anului trecut, Ucraina a prezentat modelul "Protector”, un vehicul neînarmat care aminteşte vizual de un Tesla Cybertruck, dotat cu un motor diesel de 190 de cai putere, capabil să transporte 1200 kg de încărcătură şi să atingă 65 km/h, proiectat pentru a duce muniţie, alimente sau materiale direct în zonele fierbinţi ale frontului. La acestea se adaugă platforma Themis de la Milrem Robotics, folosită deja pentru evacuarea răniţilor, precum şi o serie de minipanzer-uri precum Ironclad sau Lyut, plus roboţi de tip "câine mecanic”.

Sursa citată menţionează că aproximativ 250 de startup-uri dezvoltă în prezent în Ucraina sisteme robotice de luptă sau drone, semn că producţia unei "armate de roboţi” a devenit o strategie industrială naţională, susţinută masiv de stat. Iar motivaţia este una singură: lipsa acută de soldaţi.

În timp ce Volodimir Zelensky încearcă să împingă în continuare mobilizarea internă, în timp ce populaţia evită înrolarea, iar resursa umană se erodează dramatic, răspunsul regimului devine tot mai clar: nu mai este vorba doar de modernizare militară; este vorba de o substituţie forţată. Maşinile sunt cele care trebuie să lupte, pentru că oamenii nu mai sunt suficienţi.

Faptul că un robot a ţinut singur o poziţie strategică timp de o lună şi jumătate arată nu doar progresele tehnologice ale Ucrainei, ci şi vulnerabilitatea critică a forţelor sale armate. Robotizarea nu mai este un proiect, ci o soluţie disperată la o criză demografică militară. Iar ritmul cu care aceste sisteme sunt dezvoltate, testate şi împinse pe front arată că pentru Kiev viitorul războiului nu este neapărat autonom, ci pur şi simplu inevitabil robotizat, pentru că alternativa ar fi recunoaşterea că războiul nu mai poate fi susţinut cu resurse umane reale.