CCE: Lacune antifraudă în Fondul de redresare post-COVID al UE

Fondul de redresare al UE în urma pandemiei de COVID, în valoare de 650 de miliarde de euro, - cunoscut şi ca Mecanismul de redresare şi rezilienţă (MRR) - continuă să prezinte multiple fisuri în sistemele de detectare, raportare şi corectare a fraudelor, arată un nou raport al Curţii de Conturi Europene, potrivit unui comunicat de presă remis redacţiei. O altă breşă în sistem vine din faptul că ţările din UE au obligaţia de a recupera de la destinatarii finali orice bani utilizaţi în mod fraudulos, dar nu trebuie să îi dea înapoi la bugetul UE, se specifică în comunicat. Finanţele UE nu sunt deci atât de bine protejate pe cât ar putea să fie, adaugă sursa citată.

MRR este un program temporar cu caracter excepţional, lansat în februarie 2021, cu scopul de a ajuta ţările din UE să se redreseze în urma pandemiei de COVID‑19 şi să construiască economii reziliente, explică sursa menţionată. Comisia şi statele membre au o responsabilitate comună privind combaterea fraudei care afectează interesele financiare ale UE, conform comunicatului. Autorităţile naţionale trebuie să ofere executivului UE garanţii privind eficacitatea sistemelor de prevenire, detectare şi corectare a fraudelor, subliniază sursa citată.

Membra Curţii responsabilă de acest audit, Katarína Kaszasova, a declarat: „UE şi statele membre ar fi trebuit să construiască sisteme antifraudă mai eficace, având în vedere dimensiunea fondului de redresare, mecanismul de finanţare nou de la baza acestuia şi riscul reputaţional în caz de fraudă”, potrivit comunicatului de presă. Conform sursei, Kaszasova a adăugat: „UE rămâne expusă la acte de fraudă legate de MRR din cauza lacunelor din normele în materie de redresare, a datelor incomplete referitoare la fraude şi a problemelor de raportare”.

Auditorii au constatat că specificaţiile de nivel înalt prevăzute în Regulamentul UE privind MRR pentru sistemele naţionale antifraudă nu erau suficient de detaliate, evidenţiază sursa citată. Comisia a luat ulterior măsuri pentru a consolida cerinţele, prin acorduri bilaterale de finanţare, dar tot nu a clarificat suficient specificul verificărilor naţionale antifraudă, specifică sursa precizată. Ea realizează controale cu privire la sistemele naţionale, ceea ce poate contribui la unele îmbunătăţiri, însă, în cazul MRR, nu a fost foarte riguroasă, adaugă comunicatul. De exemplu, controalele Comisiei nu au acoperit pe deplin responsabilităţile tuturor autorităţilor naţionale competente pentru MRR, explică sursa menţionată. În plus, în zece ţări, Comisia nu şi-a finalizat controalele decât după prima rundă de plăţi, când nu dispunea încă de suficiente dovezi că sistemele naţionale antifraudă erau eficace, conform comunicatului de presă.

Potrivit sursei citate, statele membre au luat măsuri pentru a preveni frauda în cadrul MRR, dar acestea au fost deseori introduse cu întârziere. La aceste întârzieri se adaugă şi deficienţe în materie de detectare a fraudelor, adaugă sursa menţionată. De exemplu, multe ţări nu valorificau suficient potenţialul tehnicilor de data mining şi de analiză a datelor, care - pe lângă controale şi avertizarea în interes public - sunt esenţiale în detectarea actelor de fraudă, explică sursa.

Dacă nu dispune de date complete în domeniu, Comisia nu poate să îşi direcţioneze în mod corespunzător acţiunile antifraudă, cum ar fi măsurile corective, şi să monitorizeze acţiunile întreprinse de ţările din UE, conform comunicatului de presă. Nu există norme standard de raportare către Comisie a cazurilor de suspiciune de fraudă care ar putea afecta finanţele UE, precizează sursa citată. Statele membre aplică deci criterii diferite pentru a stabili ce cazuri se încadrează în această categorie de fraudă. De aceea, nu toate raportează în acelaşi mod, se adaugă în comunicat.

Spre deosebire de abordarea aplicată în cazul altor programe ale UE, în contextul MRR statele membre nu sunt obligate să returneze în vistieria UE banii smulşi înapoi de la autorii fraudelor, potrivit sursei. Există o singură excepţie: când Comisia consideră că sumele recuperate sunt insuficiente şi, în consecinţă, decide să ia problema „în propriile mâini”, explică sursa citată. După încheierea MRR însă, adică la finalul acestui an, se prea poate ca ea se regăsească cu „mâinile legate” deoarece mecanismul actual prin care ţările din UE raportează cu privire la fraudele şi la recuperările din cadrul MRR va înceta şi el să existe, arată sursa precizată.

Frauda care aduce atingere intereselor financiare ale UE este definită ca fiind orice acţiune intenţionată care are drept rezultat deturnarea sau reţinerea necuvenită de fonduri de la bugetul UE sau de la bugetele gestionate în numele acesteia, potrivit comunicatului de presă. Autorităţile naţionale şi cetăţenii au la dispoziţie mai multe canale de raportare a fraudelor din cadrul MRR, printre care Comisia, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi Parchetul European (EPPO), explică sursa citată.

În raportul său anual pe 2024, publicat în martie 2025, EPPO a indicat că, de la începutul MRR, a investigat 307 cazuri de fraudă în cadrul mecanismului, conform comunicatului. În iulie 2025, Comisia a publicat o carte albă în care anunţa revizuirea arhitecturii antifraudă a UE, mai precizează sursa.

Sursa citată menţionează că auditorii au examinat eficacitatea sistemelor antifraudă ale MRR existente la nivelul Comisiei şi în patru ţări: Danemarca, Spania, Italia şi România. Ei adresează Comisiei mai multe recomandări, care sunt relevante pentru MRR şi pentru orice alte programe viitoare similare în care plăţile nu sunt legate de costurile reale, subliniază sursa citată. Auditorii îndeamnă Comisia să îşi consolideze în continuare controalele sistemelor naţionale antifraudă pentru MRR, să îmbunătăţească raportarea suspiciunilor de fraudă legate de mecanism, să crească impactul măsurilor corective şi să definească, pentru ţările din UE, în viitoarele programe elaborate după modelul MRR, cerinţe minime în materie de combatere a fraudei, mai adaugă comunicatul.