Continuă Programul pentru şcoli al UE: alimente zilnice pentru 1,8 milioane de copii

Guvernul României a aprobat săptămâna trecută continuarea Programului pentru şcoli al Uniunii Europene pentru perioada 2023-2029, alocând pentru anul şcolar 2025-2026 un buget record de 798,1 milioane lei. Miza oficială: promovarea unei alimentaţii sănătoase şi reducerea risipei alimentare în rândul a peste 1,85 milioane de copii. Însă, dincolo de declaraţii, rămâne întrebarea centrală: reprezintă acest program o investiţie inteligentă în viitor sau un consum rigid de resurse publice, insuficient adaptat realităţilor socio-economice?

• Costurile cresc, eficienţa rămâne discutabilă

Bugetul a crescut cu aproape 5% faţă de anul precedent, iar peste 90% din bani provin din bugetul naţional, în timp ce UE contribuie cu doar 17,4 milioane euro.

Creşterea nu este rezultatul unei strategii ambiţioase de diversificare a meniului copiilor, ci mai degrabă al inflaţiei alimentare şi majorării TVA-ului la 11%. Astfel, porţiile zilnice au fost ajustate marginal: fructe şi legume: +0,10 lei/porţie; lapte şi lactate: +0,07 lei/porţie; panificaţie: +0,11 lei/porţie. Întrebarea-cheie: această majorare se traduce în beneficii reale pentru copii sau doar acoperă scumpirile pieţei?

• Un program social cu impact limitat

Deşi programul are meritul de a asigura o minimă uniformitate în accesul copiilor la produse alimentare de bază, criticii atrag atenţia că efectul nutritiv este modest.

Un fruct pe zi sau un corn nu poate compensa lipsa unei strategii naţionale coerente de nutriţie şi educaţie alimentară. Mai mult, distribuţia standardizată nu ţine cont de diversitatea regională şi nici de preferinţele reale ale copiilor, ceea ce duce adesea la risipă alimentară chiar în şcoli - exact fenomenul pe care programul îşi propune să-l combată.

• Politică publică sau instrument electoral?

În plan european, România se aliniază unei iniţiative comune, însă cu o contribuţie financiară naţională disproporţionat de mare. În lipsa unor mecanisme clare de evaluare a impactului, există riscul ca programul să fie perceput mai degrabă ca o măsură de imagine decât ca o investiţie strategică. Pentru mediul de business, programul are implicaţii directe: el generează contracte publice consistente pentru furnizorii locali şi distribuitori. Însă, fără transparenţă şi competiţie reală, acest segment riscă să devină o piaţă închisă, dependentă de decizii politice.

Pe hârtie, „Programul pentru şcoli” bifează mai multe obiective: sănătate, educaţie, incluziune socială. În realitate, el ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea bugetară şi eficienţa sa în raport cu investiţiile făcute.

Specialiştii susţin că pentru succesul acestei iniţiative, România are nevoie de: monitorizare reală a impactului asupra sănătăţii copiilor; flexibilitate în adaptarea meniurilor la specificul local; transparenţă în atribuirea contractelor; integrarea programului într-o strategie naţională de nutriţie. Altfel, riscul este ca, peste şase ani, bilanţul să arate mai degrabă ca o cheltuială electorală recurentă decât ca o investiţie vizionară în viitorul copiilor.