CRIZE MAI PUŢIN „CELEBRE” Sănătatea mintală în Europa: insuficienţa tratamentului costă sute de miliarde de euro

Una din cinci persoane din Uniunea Europeană a avut o tulburare mintală în 2023, iar aproximativ două treimi dintre cei care au nevoie de îngrijire nu beneficiază de acces adecvat la tratament. Potrivit OECD, efectele problemelor de sănătate mintală se reflectă atât în costurile sistemelor medicale, cât şi în productivitatea economiilor europene.

Sănătatea mintală devine o problemă structurală pentru Europa, cu efecte care depăşesc sistemele medicale şi se extind asupra pieţei muncii, educaţiei şi finanţelor publice. Anxietatea, depresia şi alte tulburări afectează o parte importantă a populaţiei, în timp ce accesul la servicii specializate rămâne insuficient, în special pentru persoanele cu venituri mici şi pentru cele care locuiesc în zone cu puţini specialişti. Raportul „The Economic Case for Preventing Mental Ill Health”, publicat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) anul acesta, estimează că puţin peste 20% dintre persoanele din statele UE şi OECD au avut o tulburare mintală în 2023. În Uniunea Europeană, proporţia estimată a fost de aproximativ 21%. Aceleaşi date indică un decalaj important între nevoia de îngrijire şi serviciile disponibile. La nivelul UE, doar aproximativ o treime dintre persoanele care au nevoie de servicii pentru sănătatea mintală beneficiază de tratament, potrivit estimărilor OECD. Organizaţia avertizează că lipsa accesului la îngrijire poate agrava problemele existente şi poate creşte costurile suportate ulterior de sistemele publice.

Citeşte CRIZE MAI PUŢIN „CELEBRE” Europa îmbătrâneşte: deficit de angajaţi, mai multă presiune pe pensii şi bugete

Citeşte CRIZE MAI PUŢIN „CELEBRE” Problema locuirii în Europa: preţul unei case îndepărtează tot mai mulţi oameni de independenţa financiară

• Un cost economic de sute de miliarde de euro

Consecinţele problemelor de sănătate mintală nu se limitează la cheltuielile pentru consultaţii, psihoterapie şi medicamente. Acestea afectează şi capacitatea oamenilor de a lucra, de a-şi păstra locurile de muncă şi de a participa la activitatea economică.

Potrivit raportului OECD, problemele de sănătate mintală sunt asociate cu o pierdere estimată de aproximativ 313 miliarde de euro anual din PIB-ul Uniunii Europene, echivalentul a circa 1,7% din producţia economică anuală. Estimarea reprezintă diferenţa modelată faţă de un scenariu ipotetic în care efectele acestor afecţiuni ar fi absente, nu o sumă care poate fi recuperată automat printr-o singură intervenţie. Impactul este determinat de mai mulţi factori: absenţele de la serviciu, scăderea productivităţii în timpul programului de lucru, şomajul şi retragerea timpurie din activitate. OECD estimează că efectele asupra pieţei muncii sunt echivalente cu pierderea a aproximativ 2,4 milioane de lucrători cu normă întreagă în fiecare an. În paralel, cheltuielile pentru serviciile medicale necesare persoanelor cu probleme de sănătate mintală sunt estimate la aproximativ 76 de miliarde de euro anual în UE, în medie pentru perioada 2025-2050. Potrivit organizaţiei, această sumă reprezintă aproximativ 6% din bugetele totale pentru sănătate ale statelor membre. Cifrele arată că prevenţia şi tratamentul nu sunt doar obiective de sănătate publică, ci şi componente ale politicilor economice. Reducerea perioadelor de incapacitate de muncă şi îmbunătăţirea accesului la îngrijire pot contribui la limitarea pierderilor economice pe termen lung.

• Tinerii, printre cei mai expuşi

Datele OECD arată că, în 2023, prevalenţa estimată a tulburărilor mintale a fost cea mai ridicată în rândul persoanelor cu vârste între 15 şi 19 ani. Anxietatea şi depresia se numără printre cele mai frecvente probleme, iar persoanele cu venituri reduse şi cele cu un nivel mai scăzut de educaţie sunt afectate în mod disproporţionat.

Organizaţia indică mai mulţi factori care pot contribui la deteriorarea sănătăţii mintale, între care efectele pandemiei de COVID-19, instabilitatea economică, creşterea costului vieţii, conflictele şi utilizarea problematică a reţelelor sociale în rândul copiilor şi adolescenţilor. Ponderea fiecărui factor diferă însă în funcţie de grupul analizat, iar asocierea dintre aceste fenomene nu demonstrează automat o relaţie directă de cauzalitate. La nivel european, problema este vizibilă şi în datele prezentate de Comisia Europeană. Un Eurobarometru publicat în octombrie 2023 arăta că 46% dintre europeni se confruntaseră, în cele 12 luni precedente, cu o problemă emoţională sau psihosocială, precum anxietatea ori depresia. Dintre persoanele care se confruntaseră cu astfel de probleme, una din două nu solicitase ajutorul unui specialist. Lipsa intervenţiei timpurii poate afecta parcursul şcolar, relaţiile sociale şi intrarea pe piaţa muncii. În cazul tinerilor, problemele netratate pot avea consecinţe de durată asupra educaţiei şi oportunităţilor profesionale, cu efecte care se pot prelungi până la vârsta adultă.

• De ce ajunge atât de puţină lume la tratament

Deşi majoritatea statelor europene au adoptat politici naţionale privind sănătatea mintală, existenţa strategiilor nu garantează accesul efectiv la servicii. OECD identifică mai multe obstacole: costurile suportate direct de pacienţi, numărul insuficient de specialişti, timpii mari de aşteptare şi accesul dificil la servicii în zonele rurale. Stigmatizarea problemelor psihice îi poate determina, de asemenea, pe unii oameni să amâne solicitarea ajutorului. Diferenţa dintre nevoile populaţiei şi capacitatea sistemelor medicale este semnificativă. Potrivit raportului din aprilie 2026, acoperirea tratamentului pentru problemele de sănătate mintală este estimată la aproximativ 33% în UE. Pentru a ajunge la o acoperire completă, cheltuielile alocate acestui domeniu ar trebui să crească, în scenariul analizat de OECD, cu aproximativ 41%, echivalentul a circa 72 de euro pe persoană anual. Această estimare nu presupune că toate persoanele ar avea nevoie de acelaşi tip de tratament sau că extinderea serviciilor ar elimina toate problemele. Ea indică însă dimensiunea efortului financiar necesar pentru reducerea decalajului dintre nevoile de îngrijire şi serviciile disponibile. Organizaţia recomandă consolidarea prevenţiei şi integrarea serviciilor de sănătate mintală în asistenţa medicală primară, şcoli şi locuri de muncă. Intervenţiile timpurii pot permite identificarea problemelor înainte ca acestea să se agraveze şi pot reduce nevoia unor servicii mai costisitoare în etapele ulterioare.

• Sănătatea mintală, o problemă de competitivitate

Pentru economiile europene, efectele sănătăţii mintale precare se manifestă şi prin dificultatea de a păstra oamenii activi profesional. Persoanele afectate se pot confrunta cu absenţe repetate, performanţe reduse la locul de muncă sau imposibilitatea de a continua activitatea în condiţii normale. Într-o perioadă în care Europa se confruntă cu îmbătrânirea populaţiei şi cu deficitul de forţă de muncă, pierderea capacităţii de muncă din motive care pot fi prevenite sau tratate devine o problemă economică suplimentară.

Comisia Europeană subliniază că sănătatea mintală este o condiţie pentru funcţionarea unei economii productive şi a unei societăţi incluzive. Abordarea adoptată la nivel comunitar urmăreşte consolidarea prevenirii, îmbunătăţirea accesului la servicii şi combaterea stigmatizării şi discriminării. Investiţiile în sănătatea mintală trebuie privite, astfel, atât prin prisma cheltuielilor imediate, cât şi a beneficiilor economice şi sociale pe termen lung. Consilierea în şcoli, accesul la psihoterapie, sprijinul pentru persoanele aflate în dificultate şi programele de prevenţie la locul de muncă pot contribui la reducerea consecinţelor problemelor netratate. Raportul OECD analizează mai multe intervenţii şi arată că extinderea serviciilor de psihoterapie şi a tratamentului integrat în asistenţa medicală primară poate produce beneficii economice. Rezultatele depind însă de modul de implementare, de accesul real al populaţiei şi de resursele disponibile.

• Prevenţia, mai puţin costisitoare decât inacţiunea

Criza sănătăţii mintale nu poate fi rezolvată exclusiv prin extinderea serviciilor specializate. Sunt necesare şi măsuri care să reducă factorii de risc, să faciliteze accesul timpuriu la ajutor şi să limiteze marginalizarea persoanelor afectate. Pentru guverne, provocarea este să transforme strategiile naţionale în servicii accesibile, cu personal suficient şi finanţare predictibilă. Pentru angajatori, sănătatea mintală înseamnă şi condiţii de muncă adecvate, prevenirea epuizării profesionale şi posibilitatea de a solicita sprijin fără teama de discriminare. Datele OECD arată că inacţiunea are un cost considerabil: sute de miliarde de euro pierdute anual din activitatea economică, cheltuieli medicale ridicate şi milioane de oameni a căror capacitate de muncă este afectată.

În acest context, sănătatea mintală nu mai poate fi tratată exclusiv ca o problemă individuală sau ca o responsabilitate limitată la sistemul medical. Ea influenţează productivitatea, educaţia, participarea la piaţa muncii şi sustenabilitatea finanţelor publice. Pentru Europa, reducerea decalajului dintre nevoia de tratament şi accesul efectiv la servicii reprezintă atât o prioritate socială, cât şi o investiţie în propria capacitate economică.