CRIZE MAI PUŢIN „CELEBRE” Problema locuirii în Europa: preţul unei case îndepărtează tot mai mulţi oameni de independenţa financiară

Creşterea preţurilor locuinţelor şi a chiriilor pune presiune pe bugetele gospodăriilor europene, afectează mobilitatea angajaţilor şi accentuează inegalităţile sociale. Pentru tot mai mulţi tineri şi familii, accesul la o locuinţă adecvată devine o problemă economică majoră. În Portugalia oamenii au ieşit în stradă protestând din cauza preţurilor foarte mari ale caselor. Accesul la o locuinţă a devenit una dintre provocările sociale şi economice importante ale Uniunii Europene. Deşi situaţia diferă de la o ţară la alta, creşterea preţurilor proprietăţilor, majorarea chiriilor şi costurile asociate întreţinerii locuinţelor pun presiune asupra veniturilor, în special în marile oraşe, unde se concentrează locurile de muncă şi oportunităţile educaţionale.

Potrivit datelor prezentate de Consiliul Uniunii Europene, preţurile locuinţelor din blocul comunitar au crescut, în timp ce veniturile gospodăriilor nu au ţinut pasul cu această evoluţie. Aproape o cincime din venitul mediu al unei gospodării europene este alocată locuinţei, iar aproximativ una din zece persoane declară că nu îşi poate plăti la timp chiria sau rata ipotecară. Problema depăşeşte, astfel, sectorul imobiliar. Costurile locuirii influenţează deciziile privind întemeierea unei familii, accesul la educaţie şi alegerea locului de muncă, cu efecte asupra dezvoltării economice şi a coeziunii sociale.

Citeşte CRIZE MAI PUŢIN „CELEBRE” Europa îmbătrâneşte: deficit de angajaţi, mai multă presiune pe pensii şi bugete

• Preţurile cresc mai repede decât capacitatea de cumpărare

Evoluţia pieţei imobiliare europene arată că accesul la proprietate devine mai dificil pentru persoanele care nu beneficiază de economii consistente sau de sprijin financiar din partea familiei. Potrivit Consiliului UE, în unele state membre, preţurile locuinţelor au crescut cu peste 200% începând din 2015. Majorarea costurilor nu este uniformă, însă tendinţa generală este amplificată de diferenţa dintre preţurile proprietăţilor şi veniturile disponibile ale populaţiei. Datele Eurostat publicate în 2026 arată că, în perioada 2010-2025, preţurile locuinţelor din Uniunea Europeană au crescut cu aproximativ 61%, iar chiriile cu 29%. Diferenţele dintre ţări şi regiuni sunt considerabile, iar situaţia depinde inclusiv de oferta de locuinţe, cererea din marile centre urbane şi condiţiile de finanţare.

Pentru persoanele cu venituri mici, efectele sunt mai severe. În 2024, 31,1% dintre europenii cu venituri sub pragul sărăciei alocau cel puţin 40% din venitul disponibil pentru locuinţă, potrivit datelor Eurostat. În rândul persoanelor care nu erau expuse riscului de sărăcie, proporţia era de numai 3,8%. Această diferenţă arată că problema locuirii nu se rezumă la dificultatea achiziţionării unei proprietăţi. Chiar şi în cazul persoanelor care locuiesc cu chirie, cheltuielile ridicate pot limita capacitatea de economisire şi pot reduce resursele disponibile pentru alimentaţie, educaţie, sănătate şi alte nevoi curente.

• Tinerii se confruntă cu chirii ridicate şi cu dependenţa de familie

Una dintre consecinţele crizei locuirii este amânarea momentului în care tinerii îşi pot construi o viaţă independentă. Potrivit Eurostat, în 2025, tinerii din Uniunea Europeană au părăsit locuinţa părinţilor, în medie, la vârsta de 26,3 ani. În Croaţia, media a ajuns la 31,5 ani, în timp ce în Grecia şi Slovacia a fost de 30,9 ani. La polul opus s-au situat Finlanda, cu 21,4 ani, şi Danemarca, cu 21,8 ani.

Aceste diferenţe reflectă atât particularităţi culturale şi familiale, cât şi condiţiile economice şi posibilităţile de acces la locuinţe. În statele în care chiriile şi preţurile proprietăţilor sunt ridicate în raport cu veniturile, mutarea într-o locuinţă separată poate presupune un efort financiar considerabil. Pentru tinerii aflaţi la începutul carierei, cheltuielile cu locuinţa reduc posibilitatea de a economisi pentru un avans, de a investi în educaţie sau de a accepta un loc de muncă într-un alt oraş. În plus, nesiguranţa locativă poate întârzia deciziile privind căsătoria şi naşterea copiilor. Problema are şi o dimensiune economică mai largă. O piaţă a locuinţelor inaccesibilă poate împiedica deplasarea lucrătorilor către regiunile în care există locuri de muncă, accentuând dezechilibrele dintre cererea şi oferta de personal.

• Locuinţa scumpă afectează competitivitatea economică

Costurile ridicate ale locuirii pot deveni o problemă şi pentru angajatori, mai ales în marile centre economice. Atunci când personalul nu îşi permite să locuiască în apropierea locului de muncă, recrutarea devine mai dificilă, iar naveta implică timp şi cheltuieli suplimentare. Consiliul UE subliniază că efectele crizei locuirii se extind asupra mobilităţii forţei de muncă, accesului la locuri de muncă şi educaţie şi diferenţelor dintre regiuni. Deşi politica locuirii rămâne în principal responsabilitatea statelor membre, consecinţele economice şi sociale justifică o abordare europeană. În decembrie 2025, Comisia Europeană a prezentat Planul european pentru locuinţe la preţuri accesibile, destinat sprijinirii statelor membre în eforturile de îmbunătăţire a accesului la locuinţe. Iniţiativa urmăreşte, între altele, stimularea ofertei de locuinţe, mobilizarea investiţiilor şi sprijinirea grupurilor afectate de costurile ridicate. Creşterea ofertei nu depinde însă exclusiv de finanţare. Disponibilitatea terenurilor, procedurile de autorizare, infrastructura de transport şi utilităţi, costurile de construcţie şi capacitatea administraţiilor locale influenţează ritmul în care pot fi dezvoltate noi locuinţe.

În plus, majorarea numărului de proprietăţi construite nu garantează automat accesibilitatea acestora. Contează amplasarea, preţul final şi raportul dintre costuri şi veniturile potenţialilor cumpărători sau chiriaşi.

• Lipsa locuinţelor adecvate, o problemă socială în creştere

Cea mai gravă consecinţă a crizei locuirii este excluderea persoanelor care nu îşi mai pot permite nici măcar o soluţie locativă stabilă. Potrivit celei mai recente estimări publicate de FEANTSA, organizaţia europeană care monitorizează fenomenul lipsei de adăpost, aproximativ 1,44 milioane de persoane din Europa dorm în spaţii publice, locuiesc în adăposturi de urgenţă sau folosesc servicii de cazare temporară. Organizaţia avertizează că cifrele trebuie interpretate ca estimări ale amplorii fenomenului, deoarece definiţiile şi metodele de numărare diferă între ţări. Lipsa unei locuinţe stabile poate fi asociată cu şomajul, sărăcia, problemele de sănătate, violenţa domestică şi discriminarea. În acelaşi timp, absenţa unei adrese stabile poate îngreuna găsirea unui loc de muncă şi accesul la servicii medicale sau sociale, ceea ce face mai dificilă ieşirea din situaţia de excluziune. La nivel european, problema a intrat mai clar pe agenda instituţiilor comunitare. În octombrie 2026, Consiliul UE a adoptat o recomandare privind combaterea excluziunii locative şi a lipsei de adăpost, prin care statele membre sunt încurajate să îşi consolideze strategiile în acest domeniu.

• Între piaţa liberă şi nevoia de locuinţe accesibile

Criza locuirii pune guvernele în faţa unei probleme dificile: cum pot încuraja investiţiile şi dezvoltarea pieţei imobiliare fără ca accesul la o locuinţă să devină tot mai restrictiv pentru populaţie? Măsurile discutate la nivel european includ dezvoltarea locuinţelor sociale şi accesibile, simplificarea procedurilor administrative, mobilizarea investiţiilor şi îmbunătăţirea utilizării fondului locativ existent. Eficienţa acestora va depinde de aplicarea lor la nivel naţional şi local, precum şi de capacitatea autorităţilor de a adapta politicile la particularităţile fiecărei pieţe. Pentru statele europene, miza nu este doar reducerea preţurilor, ci şi asigurarea unei oferte suficiente de locuinţe adecvate, amplasate în zone cu acces la transport, educaţie şi locuri de muncă. Într-o Europă care se confruntă simultan cu îmbătrânirea populaţiei şi cu deficitul de forţă de muncă, imposibilitatea de a găsi o locuinţă accesibilă poate deveni un obstacol suplimentar în calea dezvoltării economice. Continentul are nevoie de lucrători şi de o mobilitate profesională mai mare, însă costurile locuirii riscă să îi împiedice pe oameni să se stabilească acolo unde există oportunităţi. Criza locuirii nu este, prin urmare, doar o problemă a pieţei imobiliare. Este o problemă de competitivitate, de echitate socială şi de sustenabilitate economică pe termen lung.