De două ori, războiul l-a scăpat pe Netanyahu de o ameninţare politică internă (Editorial)

Am scris în BURSA, la două zile după atacul Hamas, că ”Netanyahu este mereu favorizat de conflictul cu palestinienii” (9 octombrie 2023).

Am citat atunci învăţătura talmudică din tratatul Temurah 16a, în care Dumnezeu îi spune lui Iosua să-i istovească în război pe cei care voiau să-l ucidă, ca să-l lase în pace.

Povestea lui Iosua care uită o parte din porunci o analizasem cu un an înainte, în eseurile ”Ieşirea de sub tutela lui Dumnezeu” şi ”Întîi farsa, apoi tragedia pierderii Cărţii”.

Trei ani mai târziu, înaintea alegerilor parlamentare din 27 octombrie, faptele permit verificarea acelei observaţii.

Benjamin Netanyahu alege referinţele biblice cu ştiinţă.

Când a anunţat invazia terestră din Gaza, pe 28 octombrie 2023, a spus: ”Trebuie să vă amintiţi ce v-a făcut Amalek, spune Sfânta noastră Biblie. Şi ne amintim, şi luptăm”.

Imediat după aceea, potrivit textului discursului, a spus că soldaţii au un singur scop: înfrângerea completă a duşmanului ucigaş şi garantarea existenţei Israelului.

• Ce înseamnă Amalek

Versetul citat este Deuteronomul 25:17.

Pasajul întreg (25:17-19) cere israeliţilor să-şi amintească cum i-a atacat Amalek din urmă, la ieşirea din Egipt, lovindu-i pe cei slabi şi istoviţi rămaşi în urma coloanei, şi să şteargă pomenirea lui Amalek de sub cer.

Netanyahu a citat numai porunca amintirii.

În tradiţia evreiască, Amalek este duşmanul care atacă fără motiv pe cei slabi şi vrea distrugerea poporului evreu: pasajul se citeşte în sinagogă în fiecare an, în sâmbăta dinaintea sărbătorii Purim, iar în secolul al XX-lea numele a fost aplicat naziştilor; acelaşi verset este scris pe memorialul Holocaustului din Haga.

Dar în 1 Samuel 15:3, Dumnezeu îi porunceşte regelui Saul să nimicească Amalekul cu totul: bărbaţi, femei, copii, sugari şi animale.

Africa de Sud a depus declaraţia lui Netanyahu la Curtea Internaţională de Justiţie, între dovezile intenţiei de genocid, susţinând că numele Amalek aduce porunca de nimicire totală, care nu deosebeşte combatanţii de copii.

Biroul lui Netanyahu a numit acuzaţia o absurditate şi a spus că referirea privea atacul Hamas asupra civililor.

Cuvintele lui Netanyahu numesc ca ţintă duşmanul ucigaş, adică Hamas, dar numele pe care l-a ales are, în tradiţia pe care el însuşi o invocă, şi sensul nimicirii totale.

Sensul unui nume biblic nu îl stabileşte numai cel care îl foloseşte.

• Ce înseamnă Iosua

Acelaşi lucru este valabil pentru a doua referinţă biblică a lui Netanyahu.

În mesajul publicat după atacul din 7 octombrie, el le-a spus soldaţilor că sunt continuarea eroilor poporului evreu, a lui Iosua, a lui Iuda Macabeul şi a eroilor din 1948.

Iosua este cel care a cucerit Ţara Făgăduinţei după moartea lui Moise.

Talmudul, în tratatul Temurah 16a, povesteşte că, după moartea lui Moise, Iosua a uitat trei sute de legi, iar poporul s-a ridicat să-l ucidă, fiindcă nu i le mai putea preda.

Dumnezeu i-a spus că nu i le poate reda, dar că, pentru a scăpa de poporul care voia să-l ucidă, să-i istovească în război, ca să-l lase în pace; de aceea, explică Talmudul, primul lucru pe care i-l porunceşte Dumnezeu lui Iosua după moartea lui Moise este trecerea Iordanului, adică începutul războiului.

• Doi ani diferiţi, acelaşi efect: 2021 şi 2023

Netanyahu cunoscuse acest efect al războiului încă din 2021.

În mai 2021, Yair Lapid şi Naftali Bennett erau aproape de un acord pentru un guvern care să-l înlăture. Confruntarea cu Hamas, începută pe 10 mai, a oprit negocierile: liderul partidului arab Ra'am, Mansour Abbas, s-a retras din ele, iar Bennett a declarat că varianta guvernului alternativ nu mai era posibilă.

Răgazul a fost scurt: după încetarea focului, negocierile au fost reluate, iar pe 13 iunie 2021 Bennett a devenit premier.

În 2023, înaintea atacului Hamas, Netanyahu era judecat pentru corupţie, iar sute de mii de israelieni manifestau săptămânal împotriva reformei judiciare, pe care opozanţii lui o legau de procesul lui.

Războiul a încheiat manifestaţiile.

Acelaşi război l-a şi slăbit: eşecul de securitate din 7 octombrie îi este reproşat de majoritatea israelienilor, iar în iunie 2026 numai 29,4% dintre ei îl mai voiau premier.

În ambele situaţii, războiul a îndepărtat pentru o vreme o ameninţare internă la adresa puterii lui Netanyahu.

Nu există dovezi că a provocat vreunul dintre conflicte pentru a obţine acest rezultat şi nici dovada că s-a gândit la pasajul din Temurah când l-a invocat pe Iosua.

Paralela rămâne însă: în relatarea talmudică, războiul îl scapă pe conducător de furia propriului popor; de două ori în cariera lui Netanyahu, războiul a întrerupt o confruntare politică ce îi ameninţa puterea.

Lipsa dovezii unei intenţii nu anulează efectul politic.