Europenii se simt „asaltaţi” de scumpiri, de frica de război şi de neîncrederea în instituţii

Nemulţumirile cetăţenilor europeni sunt tot mai evidente şi acest lucru este deja vizibil şi la nivelul străzii. Problemele sunt mai vechi şi au rădăcini adânci. Inflaţia şi costul vieţii, conflictele armate, insecuritatea şi corupţia se numără printre principalele preocupări ale cetăţenilor Uniunii Europene. Eurobarometrele arată o populaţie tot mai atentă la riscurile economice şi geopolitice, dar şi o contradicţie: deşi nemulţumirile sunt numeroase, majoritatea europenilor continuă să considere utilă apartenenţa ţării lor la Uniunea Europeană. Europenii nu sunt nemulţumiţi de un singur lucru şi nici nu pot fi descrişi printr-o atitudine comună de respingere a unei instituţii, a unei categorii sociale sau a unei orientări politice. Datele sondajelor europene conturează o combinaţie de presiuni economice, temeri de securitate şi neîncredere în capacitatea autorităţilor de a răspunde problemelor cotidiene. Potrivit sondajului Eurobarometru realizat pentru Parlamentul European în primăvara anului 2026, inflaţia, creşterea preţurilor şi costul vieţii reprezintă principala prioritate pentru care cetăţenii doresc acţiune la nivel european. Problema a fost indicată de 47% dintre respondenţi, cu şase puncte procentuale peste nivelul din toamna anului 2025. Economia şi crearea de locuri de muncă au fost menţionate de 35%, iar apărarea şi securitatea Uniunii Europene de 34%. Datele au fost prezentate de Parlamentul European în comunicatul din 1 iulie 2026, referitor la sondajul de primăvară. Cercetarea a fost realizată de Verian între 9 aprilie şi 4 mai 2026, în cele 27 de state membre, pe un eşantion de 26.421 de persoane. Rezultatele indică o preocupare pentru probleme care influenţează direct viaţa de zi cu zi, dar şi pentru capacitatea Uniunii de a proteja cetăţenii într-un context internaţional instabil.

• Costul vieţii, principala sursă de nemulţumire

Creşterea preţurilor are un efect diferit de la o gospodărie la alta, în funcţie de venituri, economii, îndatorare şi ponderea cheltuielilor obligatorii în bugetul familiei. Pentru persoanele cu venituri mici, scumpirea alimentelor, energiei şi serviciilor esenţiale reduce mai rapid resursele disponibile pentru alte consumuri. În sondajul Standard Eurobarometru 105, publicat de Comisia Europeană, costul vieţii a fost principala preocupare la nivel personal pentru 52% dintre europeni şi principala problemă la nivel naţional pentru 36% dintre respondenţi. Diferenţa dintre cele două rezultate este relevantă. Ea sugerează că presiunea economică este resimţită direct de o parte mai mare a populaţiei decât cea care consideră costul vieţii principala problemă a ţării. Oamenii pot resimţi scumpirile în propriul buget fără să le considere singura sau cea mai importantă problemă a întregii societăţi. În plus, evoluţia salariilor nominale nu este suficientă pentru a evalua nivelul de trai. Dacă veniturile cresc mai lent decât preţurile bunurilor şi serviciilor cumpărate în mod curent, puterea de cumpărare scade, chiar dacă salariul de pe fluturaş este mai mare.

În economiile în care creşterea economică este slabă, iar costurile locuirii şi ale serviciilor rămân ridicate, această presiune poate alimenta sentimentul că efortul profesional nu mai asigură aceeaşi stabilitate ca în trecut. Pentru companii, situaţia are efecte indirecte: consumatorii devin mai atenţi la preţuri, amână unele achiziţii şi îşi reduc cheltuielile discreţionare. În consecinţă, nemulţumirea legată de costul vieţii nu este doar o problemă socială, ci şi un factor care poate influenţa consumul şi perspectivele economice.

• Războiul şi insecuritatea schimbă priorităţile europenilor

Presiunile economice se suprapun peste un climat geopolitic tensionat. Războiul din Ucraina, conflictele din Orientul Mijlociu şi riscurile de securitate au readus apărarea şi protecţia frontierelor în centrul dezbaterii europene. Potrivit Eurobarometrului Parlamentului European publicat anul acesta, 72% dintre respondenţi se declarau îngrijoraţi de conflictele armate în desfăşurare. Terorismul era o sursă de îngrijorare pentru 67%, atacurile cibernetice pentru 66%, iar migraţia necontrolată pentru 65%.

Acelaşi sondaj arată că 89% dintre europeni consideră că statele membre trebuie să fie mai unite pentru a face faţă ameninţărilor globale, în timp ce 86% doresc ca Uniunea să aibă o voce mai puternică pe scena internaţională. Rezultatele indică o cerere de protecţie şi coordonare, nu neapărat o respingere a proiectului european. Într-o perioadă în care riscurile depăşesc graniţele naţionale, cetăţenii aşteaptă ca instituţiile europene să ofere răspunsuri pe care statele membre, luate separat, le-ar putea furniza mai greu.

Totuşi, această aşteptare implică şi un risc politic. Dacă autorităţile nu reuşesc să explice costurile şi rezultatele politicilor de apărare, securitate sau gestionare a migraţiei, diferenţa dintre aşteptările publicului şi rezultatele concrete poate alimenta nemulţumirea.

• Corupţia, o problemă care afectează încrederea în stat

Pe lângă economie şi securitate, percepţia asupra corupţiei reprezintă un indicator important al relaţiei dintre cetăţeni şi instituţii. Potrivit Eurobarometrului special privind atitudinile cetăţenilor faţă de corupţie în Uniunea Europeană, publicat în 2026, 71% dintre europeni consideră că fenomenul este răspândit în ţara lor. Aproape şapte din zece respondenţi, respectiv 69%, sunt de acord că dosarele de corupţie la nivel înalt nu sunt urmărite suficient. Numai 35% consideră eficiente eforturile guvernului naţional de combatere a corupţiei, în timp ce 54% nu sunt de acord cu această evaluare. Datele provin din sondajul Comisiei Europene „Citizens' attitudes towards corruption in the EU in 2026”, disponibil pe portalul oficial Eurobarometru. Percepţia asupra corupţiei nu este echivalentă cu măsurarea numărului de infracţiuni comise sau cu o evaluare juridică a fiecărei instituţii. Ea reflectă însă modul în care cetăţenii apreciază integritatea administraţiei, imparţialitatea aplicării legii şi capacitatea autorităţilor de a sancţiona abuzurile. Pentru mediul economic, aceste percepţii au o importanţă aparte. Atunci când companiile şi cetăţenii cred că accesul la contracte, servicii publice sau decizii administrative depinde de relaţii şi favoruri, încrederea în concurenţă şi în regulile pieţei poate fi afectată.

În România, problema este relevantă şi pentru că percepţia asupra corupţiei influenţează relaţia contribuabililor cu administraţia publică. Totuşi, comparaţiile între state trebuie realizate pe baza aceloraşi indicatori, fără a confunda percepţiile populaţiei cu datele privind anchetele, condamnările sau prejudiciile constatate.

• Dezinformarea şi polarizarea complică dezbaterea publică

Un alt element al climatului de nemulţumire este mediul informaţional. Reţelele sociale permit circulaţia rapidă a informaţiilor, dar facilitează şi răspândirea afirmaţiilor false, a conţinutului manipulator şi a materialelor scoase din context. Într-o societate deja afectată de incertitudine economică şi geopolitică, dezinformarea poate amplifica temerile şi poate reduce disponibilitatea publicului de a avea încredere în instituţii, presă sau experţi.

Riscul nu constă doar în existenţa unor informaţii false, ci şi în dificultatea de a distinge între fapte verificate, opinii şi mesaje concepute pentru a provoca reacţii emoţionale. Conţinutul generat cu ajutorul inteligenţei artificiale complică suplimentar verificarea imaginilor, înregistrărilor audio şi materialelor video. În acest context, nemulţumirile economice pot fi conectate cu explicaţii simplificatoare sau cu acuzaţii îndreptate împotriva unor grupuri sociale, a migranţilor ori a instituţiilor europene. Această asociere nu înseamnă că orice critică la adresa autorităţilor este dezinformare, ci că dezbaterea publică are nevoie de surse verificabile şi de delimitarea clară între fapte şi interpretări.

• Nemulţumirea nu înseamnă respingerea Uniunii Europene

Un rezultat important al sondajelor este că îngrijorarea faţă de evoluţia economiei şi a securităţii coexistă cu o evaluare pozitivă a apartenenţei la Uniunea Europeană. Conform Standard Eurobarometrului 104, realizat în toamna anului 2025 şi publicat în decembrie, 74% dintre cetăţenii europeni considerau că ţara lor a beneficiat de pe urma apartenenţei la UE. Totodată, 48% declarau că au încredere în Uniune. În sondajul Parlamentului European din primăvara anului 2026, 75% dintre respondenţi considerau Uniunea un spaţiu al stabilităţii într-o lume instabilă, iar 74% apreciau că apartenenţa ţării lor la UE este benefică. Aceste rezultate arată că nemulţumirea faţă de preţuri, corupţie sau insecuritate nu se traduce automat în respingerea integrării europene. Dimpotrivă, în condiţii de incertitudine, cetăţenii pot solicita mai multă protecţie şi o coordonare europeană mai eficientă. Provocarea pentru instituţii este să transforme această aşteptare în rezultate vizibile: politici economice care să susţină puterea de cumpărare, mecanisme credibile de combatere a corupţiei şi o capacitate mai bună de gestionare a riscurilor de securitate. În lipsa unor rezultate concrete, distanţa dintre aşteptările cetăţenilor şi performanţa percepută a instituţiilor poate deveni o sursă suplimentară de tensiune socială.

• O societate preocupată de prezent şi nesigură în privinţa viitorului

Datele Eurobarometru conturează o societate europeană care nu poate fi descrisă printr-o singură nemulţumire. Costul vieţii afectează bugetele gospodăriilor, războaiele şi riscurile de securitate sporesc incertitudinea, iar percepţia corupţiei slăbeşte încrederea în instituţii.

Aceste preocupări se pot alimenta reciproc. Nesiguranţa economică poate reduce toleranţa faţă de deciziile politice, iar lipsa de încredere în autorităţi poate amplifica receptivitatea la mesaje simplificatoare şi explicaţii conspiraţioniste. Totuşi, relaţia dintre aceşti factori nu poate fi stabilită doar prin compararea procentelor din sondaje; pentru a demonstra cauzalitatea sunt necesare cercetări sociologice suplimentare.

Pentru economie, semnalul este clar: stabilitatea socială depinde nu numai de ritmul creşterii economice, ci şi de felul în care rezultatele acesteia sunt resimţite de populaţie, de calitatea serviciilor publice şi de credibilitatea instituţiilor. Europenii nu cer neapărat mai puţină uniune. Datele arată că mulţi dintre ei aşteaptă ca instituţiile naţionale şi europene să fie mai eficiente tocmai în domeniile în care vulnerabilitatea este resimţită cel mai puternic: puterea de cumpărare, securitatea şi integritatea administraţiei. Miza politică şi economică a următorilor ani va fi capacitatea autorităţilor de a răspunde acestor aşteptări fără să promită mai mult decât pot livra. Încrederea nu se câştigă prin sondaje sau declaraţii, ci prin rezultate verificabile în viaţa de zi cu zi.