Fotbalul şi tentaţia rescrierii istoriei

Fotbalul se pregăteşte să-şi rescrie istoria. Ideea că un trofeu poate fi redistribuit „la masa verde”, la luni bune după ce a fost adjudecat pe teren, pare desprinsă dintr-un scenariu absurd. Totuşi, un astfel de precedent a apărut, în cazul finalei Cupei Africii dintre Maroc şi Senegal, şi fotbalul intră într-o nouă eră: cea a istoriei revizuibile. Selecţionata Marocului a fost desemnată câştigătoarea Cupei Africii pe Naţiuni, ediţia 2025, la "la masa verde'', în locul Senegalului, a anunţat Confederaţia Africană de Fotbal (CAF). Comisia de apel a CAF a decis, la două luni după o finală haotică, cu ieşiri de pe teren, să retragă titlul Senegalului, atribuindu-l Marocului, o hotărâre pe care Federaţia senegaleză de fotbal a denunţat-o ca fiind "nedreaptă” şi a anunţat că va face apel. Comisia de Apel a CAF şi-a justificat decizia invocând articolele 82 şi 84 din Regulamentul Cupei Africii pe Naţiuni, care prevăd că dacă o echipă „refuză să joace sau părăseşte terenul înainte de sfârşitul programat al meciului, va fi considerată învinsă şi va fi eliminată definitiv din competiţie”.

Africa deschide, astfel, o cutie a Pandorei greu de închis. Pentru că, odată acceptat principiul, tentaţia de a corecta trecutul ar deveni irezistibilă. De ce nu ar fi repusă în discuţie finala Cupei Mondiale din 1966, marcată de golul fantomă al lui Geoff Hurst? Sau celebrul moment din sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 1986, când Diego Maradona a înscris cu „mâna lui Dumnezeu” împotriva Angliei? Dacă arbitrajul video ar putea fi aplicat retroactiv, atunci istoria trofeelor ar deveni negociabilă. Ar apărea noi campioni, iar vechii câştigători ar deveni, poate, doar note de subsol. Decizia Comisiei de apel a CAF deschide mai multe fronturi: 1. Legitimitatea rezultatului sportiv. Până acum, chiar şi cele mai mari erori de arbitraj au rămas „îngheţate” în istorie. De la finala FIFA World Cup Final 1966, la „mâna lui Dumnezeu” a lui Diego Maradona, fotbalul a preferat să-şi accepte imperfecţiunile. Acum, acest principiu este fisurat. 2. Juridizarea excesivă a fotbalului. Dacă un trofeu poate fi redistribuit administrativ după luni de zile, atunci fiecare meci important devine, potenţial, un dosar. Nu se mai joacă doar pe teren, ci şi în comisii, apeluri şi tribunale sportive. 3. Efectul de domino. Federaţia din Senegal a anunţat deja că va contesta decizia. Dacă speţa ajunge la TAS, cazul poate deveni unul de referinţă globală. În funcţie de verdict, fie se consolidează această practică, fie este stopată. 4. Presiunea asupra altor competiţii. Odată creat precedentul, întrebarea devine inevitabilă: de ce nu şi în alte cazuri? De ce nu revizuiri istorice acolo unde au existat erori flagrante?

Într-un astfel de context, nu este greu de imaginat nici intervenţii din afara sportului. Figuri politice precum Donald Trump, care şi-au manifestat interesul pentru sport şi pentru rescrierea regulilor, ar putea specula capitalul simbolic al unor asemenea dispute.

Fotbalul a trăit mereu din controversele sale. Însă tocmai aceste imperfecţiuni îi dau autenticitate. Rescrierea istoriei ar aduce, paradoxal, nu mai multă dreptate, ci mai multă incertitudine.