Geopolitica filmului: Cannes 2026, fără superproducţiile de la Hollywood

Festivalul de Film de la Cannes a debutat, ieri, fără fastul obişnuit al marilor superproducţii americane. După un deceniu în care titluri precum Star Wars, Indiana Jones sau Top Gun au adus pe Croazetă vedete şi premiere spectaculoase, ediţia din 2026 se remarcă prin absenţa totală a blockbusterelor hollywoodiene. Cel mai prestigios festival de film din lume rămâne însă fidel vocaţiei sale: aceea de a pune în lumină cinematografia de autor şi producţiile independente, chiar dacă pe covorul roşu vor lipsi în acest an lansările de anvergură ale marilor studiouri americane, informează AFP.

• Studiourile americane aleg prudenţa

Delegatul general al festivalului, Thierry Fremaux, care a făcut din promovarea filmelor americane una dintre priorităţile sale încă de la preluarea mandatului în urmă cu 25 de ani, a explicat că selecţia din acest an reflectă schimbările din industria cinematografică. „În afara cinematografiei de studio, există în continuare un cinema independent, un cinema dincolo de Los Angeles”, a declarat acesta la prezentarea programului. În competiţia oficială se regăsesc două producţii independente americane: Paper Tiger, regizat de James Gray şi avându-i în distribuţie pe Adam Driver şi Scarlett Johansson, precum şi The Man I Love, semnat de Ira Sachs, cu Rami Malek în rol principal. În schimb, marile studiouri precum Universal Pictures, The Walt Disney Company, Warner Bros, Sony Pictures şi Paramount Pictures nu prezintă niciun film nou la această ediţie.

• Criticile timpurii şi riscurile comerciale sperie Hollywoodul

Specialiştii din industrie explică această retragere printr-o aversiune tot mai mare faţă de risc. În contextul unor bugete uriaşe şi al unei pieţe cinematografice dificile, studiourile preferă să controleze strict momentul şi condiţiile în care sunt prezentate noile producţii. Directoarea Berlinale, Tricia Tuttle, a remarcat încă din ianuarie că studiourile se tem de reacţiile criticilor cu multe luni înainte de lansarea oficială. Exemplul cel mai des invocat este Joker: Folie à Deux, primit rece la Festivalul de Film de la Veneţia şi urmat de un parcurs dezamăgitor la box-office, mai precizează AFP. Criticul J. Sperling Reich consideră că studiourile produc tot mai puţine filme potrivite pentru atmosfera exigentă de la Cannes. Dacă o superproducţie nu impresionează pe Croazetă, impactul negativ poate afecta întreaga campanie de promovare.

• Promovare pe reţelele sociale, în locul covorului roşu

În loc să îşi asume riscurile unui festival european, studiourile preferă evenimente proprii, controlate în detaliu şi susţinute de influenceri şi platforme sociale. Producţii precum Michael şi The Devil Wears Prada 2 au ales această strategie, mizând pe campanii de promovare atent orchestrate. Totuşi, Éric Marti, specialist în box-office, consideră că absenţa blockbusterelor din 2026 nu semnalează o ruptură definitivă între Hollywood şi Cannes. Relaţia dintre cele două lumi depinde, în mare măsură, de sincronizarea calendarelor de lansare.

Chiar dacă nu aduce premiere mondiale, Hollywoodul îşi păstrează o prezenţă simbolică la festival. Azi este programată o proiecţie specială dedicată francizei Fast & Furious, care marchează 25 de ani de la lansarea seriei produse de Universal. La eveniment sunt aşteptaţi Vin Diesel, Michelle Rodriguez şi Jordana Brewster. Cu alte cuvinte, în 2026, Croazeta nu va vibra sub zgomotul exploziilor şi al efectelor speciale, ci sub ecoul unui cinema mai discret. Iar dacă Hollywoodul a ales să stea deoparte, Cannes pare să transmită că, uneori, cel mai mare spectacol este chiar absenţa spectacolului.

• Conducerea respinge „politica de cote”

Directorul Festivalul de Film de la Cannes, Thierry Fremaux, a declarat că selecţia filmelor nu se bazează pe cote de gen, ci exclusiv pe valoarea artistică a producţiilor. Reacţia vine în contextul criticilor formulate de colectivul Collectif 50/50, care promovează o reprezentare mai echilibrată a femeilor în cinematografie, potrivit AFP. În competiţia oficială din acest an, cinci dintre cele 22 de filme sunt semnate de regizoare.

Într-o conferinţă de presă, Thierry Fremaux a respins ideea că alegerea afişului oficial al ediţiei 2026 - inspirat din filmul Thelma & Louise - ar reprezenta o tentativă de „spălare a feminismului”. Pelicula, regizată de Ridley Scott şi avându-le în rolurile principale pe Geena Davis şi Susan Sarandon, a devenit de-a lungul timpului un simbol al independenţei feminine. „Nu am ales acest film pentru a crea o imagine feministă la preţ redus”, a afirmat Fremaux. El a subliniat că acordul semnat în 2018 între festival şi Collectif 50/50 nu impune paritate în selecţia filmelor, ci doar în componenţa juriilor şi a structurilor de conducere.

• Mai multe regizoare, dar fără selecţie „la normă”

Thierry Fremaux a explicat că, atunci când două filme sunt considerate de valoare comparabilă, unul regizat de un bărbat şi celălalt de o femeie, preferinţa poate merge către regizoare. Totuşi, această practică nu echivalează, în opinia sa, cu un sistem de cote. Datele pentru ediţia 2026 arată o creştere semnificativă a prezenţei feminine: 34% dintre lungmetrajele din selecţia oficială şi secţiunile paralele sunt regizate de femei, faţă de 26% în 2025; Proporţia urcă la 38% în cazul scurtmetrajelor. „Vedem tot mai multe regizoare în cinematografia tânără, iar acest lucru începe să se reflecte şi în competiţie”, a declarat directorul festivalului.

• Thierry Fremaux: „Avem nevoie de un cinema mai feminin”

Fremaux a recunoscut că progresul este lent şi insuficient, însă consideră că diversificarea vocilor creative este esenţială pentru evoluţia cinematografiei. „Avem nevoie de un cinema mai feminin, astfel încât sensibilităţile şi perspectivele feminine să fie mai prezente, la fel cum se întâmplă în literatură sau muzică”, a spus el, adăugând că lumea filmului nu ar trebui să fie dominată exclusiv de „westernuri”. În opinia sa, dezbaterea privind egalitatea de gen trebuie purtată la nivelul întregii industrii, inclusiv în ceea ce priveşte admiterea în şcolile de film şi acordarea finanţărilor pentru scenarii.

• Cannes, între merit artistic şi presiunea pentru reprezentare

Declaraţiile lui Thierry Fremaux reflectă tensiunea tot mai vizibilă dintre două principii: selecţia exclusiv pe criterii artistice şi cerinţa unei reprezentări mai echilibrate în industrie. Deşi directorul festivalului refuză ideea unei parităţi impuse administrativ, cifrele arată că prezenţa regizoarelor la Cannes creşte constant. În mod paradoxal, tocmai fără a adopta oficial „politica cotelor”, festivalul pare să se apropie treptat de un echilibru mai mare între vocile masculine şi cele feminine.