Întârzieri majore în programul lunar Artemis: revenirea oamenilor pe Lună poate fi amânată

Racheta Starship, dezvoltată de SpaceX, a acumulat întârzieri de cel puţin doi ani în programul său de dezvoltare, după ce NASA a selectat acest vehicul în 2021 pentru a transporta modulul de aselenizare al astronauţilor în cadrul programului lunar Artemis, informează Reuters. Potrivit unui raport publicat de inspectorul general al NASA şi citat de Reuters, specialiştii agenţiei spaţiale americane estimează că racheta ar putea avea nevoie de şi mai mult timp pentru a depăşi obstacolele tehnice înainte de a fi certificată pentru misiuni cu echipaj uman către Lună.

• Cursa pentru revenirea pe Lună

Programul Artemis reprezintă unul dintre cele mai ambiţioase proiecte spaţiale ale ultimelor decenii. Lansat de NASA cu sprijinul unor companii private, programul urmăreşte revenirea astronauţilor pe Lună şi stabilirea unei prezenţe umane durabile pe satelitul natural al Pământului. Pentru realizarea acestui obiectiv, NASA a încheiat contracte cu mai multe companii din sectorul aerospaţial, în special cu: SpaceX, compania fondată de Elon Musk; Blue Origin, compania spaţială a lui Jeff Bezos. Presiunea asupra programului Artemis este amplificată de competiţia strategică cu China, care intenţionează să trimită propriile echipaje pe Lună în jurul anului 2030.

• Obiectivul iniţial: 2024

Iniţial, NASA spera să trimită astronauţi pe Lună în 2024, însă termenul a fost considerat optimist chiar şi de oficialii americani. Problemele tehnice şi întârzierile din dezvoltarea rachetei Starship au determinat amânarea succesivă a calendarului. În prezent, NASA menţine 2028 drept noua ţintă pentru prima aselenizare cu echipaj uman în cadrul programului Artemis.

Raportul inspectorului general al NASA indică faptul că realimentarea rachetei Starship în spaţiu reprezintă una dintre cele mai complexe etape tehnice ale programului. Pentru ca o navă Starship să transporte astronauţi până pe Lună, compania SpaceX va trebui să lanseze cel puţin 11 rachete suplimentare pe orbita Pământului. Acestea vor funcţiona ca „cisterne spaţiale” pentru transferul combustibilului necesar misiunii. Procesul ar urma să se desfăşoare astfel: lansarea unei nave Starship care va funcţiona ca depozit orbital de combustibil;

lansarea a peste zece rachete Starship suplimentare pentru a umple depozitul;

transferul combustibilului către nava Starship destinată aselenizării; plecarea acesteia către Lună. Acest tip de transfer de combustibil criogenic în spaţiu la o asemenea scară nu a mai fost realizat niciodată. Starship este alimentată cu aproximativ 1.200 de tone de metan lichid şi oxigen lichid, combustibili extrem de volatili care trebuie păstraţi la temperaturi criogenice foarte scăzute, sub aproximativ -150 grade Celsius. Manipularea acestor combustibili pe orbită şi transferul lor între mai multe nave spaţiale reprezintă o provocare tehnologică majoră. Potrivit raportului NASA, agenţia monitorizează „un risc major” legat de faptul că unele dintre tehnologiile criogenice dezvoltate de SpaceX nu sunt încă suficient de mature pentru o misiune cu echipaj uman.

• Teste repetate pentru Starship

Începând din 2023, SpaceX a lansat sistemul Starship de 11 ori în zboruri de testare, majoritatea având loc la baza companiei din Texas. Testele au fost urmărite atent de NASA, deoarece succesul acestui vehicul este esenţial pentru programul Artemis. În pofida progreselor rapide realizate de compania lui Elon Musk în domeniul rachetelor reutilizabile, Starship rămâne cel mai complex proiect aerospaţial dezvoltat până acum de sectorul privat.

• O etapă decisivă pentru viitorul explorării spaţiale

În luna februarie, NASA a anunţat adăugarea unei misiuni suplimentare de testare în programul Artemis, recunoscând implicit dificultăţile tehnice cu care se confruntă contractorii săi. Conform planului actual: SpaceX ar urma să realizeze primele două aselenizări cu echipaj uman începând din 2028; ulterior, misiuni similare vor fi realizate de Blue Origin. Succesul sau eşecul rachetei Starship va avea implicaţii majore nu doar pentru programul Artemis, ci şi pentru viitorul explorării spaţiului profund, inclusiv pentru ambiţiile declarate ale lui Elon Musk de a trimite oameni pe Marte.