Ministerul Culturii promite reforme în urma unui raport dur al Curţii de Conturi privind gestionarea patrimoniului cultural

Ministerul Culturii a reacţionat la raportul recent al Curţii de Conturi privind deficienţele majore în gestionarea patrimoniului public şi privat al statului, anunţând că modificarea legislaţiei în domeniu va deveni o prioritate strategică. Raportul relevă carenţe structurale persistente şi neglijenţe grave în administrarea bunurilor culturale, inclusiv subevaluări contabile, lipsa unei evidenţe centralizate şi deficienţe în protejarea monumentelor istorice. Potrivit unui comunicat al Ministerul Culturii, raportul Curţii de Conturi s-a adresat nu doar instituţiei centrale şi structurilor subordonate, ci şi altor autorităţi publice, organizaţii culturale şi societăţii civile, oferind o radiografie amplă a stării actuale a patrimoniului cultural. „O parte semnificativă dintre aspectele identificate reflectă disfuncţionalităţi structurale de lungă durată, semnalate şi cu ocazia precedentelor controale. Este vorba, în mare parte, despre carenţe moştenite, amplificate de un cadru legislativ fragmentat, lipsa unor proceduri unitare şi resurse limitate în sectorul cultural”, se arată în poziţia ministerului.

• Ce prevede noua reformă legislativă

Ministerul afirmă că, încă de la începutul mandatului actualei conduceri, se află în proces de elaborare a unui proiect legislativ amplu care să revizuiască şi să armonizeze normele ce reglementează patrimoniul cultural naţional - mobil, imobil şi imaterial. Scopul este crearea unui cadru coerent, aliniat atât cu legislaţia generală a statului, cât şi cu practicile europene. Noua lege ar urma să permită o administrare mai eficientă, o evidenţă centralizată şi actualizată a bunurilor şi ar institui mecanisme pentru raportări administrative bazate pe date reale. Ministerul promite desfăşurarea acestui demers „în deplină transparenţă”, cu consultarea partenerilor instituţionali şi a specialiştilor în domeniu.

• Ce a constatat Curtea de Conturi

Raportul Curţii de Conturi este, însă, deosebit de critic. În urma unui audit de conformitate realizat în perioada 2023-2024, inspectorii au constatat „neconformităţi semnificative şi generalizate” în administrarea patrimoniului cultural. Printre problemele identificate: Subevaluarea masivă a bunurilor: Aproximativ 60% dintre bunurile culturale mobile au o valoare contabilă mai mică sau egală cu 10 lei, ceea ce indică o lipsă de actualizare şi apreciere a valorii reale a acestor obiecte; Clasare precară: 97% dintre aceste bunuri nu sunt clasate, contrar legislaţiei în vigoare; Inventare inexacte: Lipsa unei baze de date centralizate şi actualizate face dificilă monitorizarea şi controlul patrimoniului; Dublă clasare: În unele cazuri, acelaşi obiect apare clasat în mai multe registre, afectând corectitudinea inventarelor; Monumente istorice prost administrate: Au fost semnalate situaţii în care clădiri cu valoare istorică au fost lăsate în paragină sau închiriate cu încălcarea legii; Expoziţii internaţionale şi exporturi temporare: Procedurile de securitate pentru transportul şi expunerea bunurilor culturale sunt considerate necorespunzătoare.

Curtea de Conturi mai atrage atenţia că unele obiecte de patrimoniu sunt înregistrate eronat drept „bunuri consumabile” sau „obiecte de inventar”, ceea ce afectează evidenţa contabilă şi posibilitatea de protejare legală a acestora. Printre recomandările adresate Ministerului Culturii se numără: Accelerarea procesului de evaluare şi clasare a bunurilor culturale; Clarificarea şi actualizarea normelor contabile aplicabile patrimoniului cultural;

Revizuirea sistemelor de siguranţă în muzee şi impunerea de poliţe de asigurare acolo unde este cazul; Legalizarea contractelor de închiriere a imobilelor din domeniul public;

Elaborarea de proceduri specifice pentru expoziţii internaţionale şi exporturi temporare de bunuri. În concluzie, raportul Curţii de Conturi subliniază nevoia unei reforme sistemice şi urgente, în care Ministerul Culturii este chemat să îşi asume un rol activ, nu doar administrativ, ci şi strategic, în protejarea şi valorizarea patrimoniului cultural naţional. Rămâne de văzut dacă promisiunile asumate vor duce la o reformă reală sau dacă acest nou semnal de alarmă va avea soarta celor precedente.